Skip to main content
Internet Archive's 25th Anniversary Logo

Full text of "Fericitul Ilie vazatorul de Dumnezeu, vol. 9"

See other formats


Scrierile complete ale 

Fericitului Ilie văzătorul de 
Dumnezeu 

şi viaţa sa, 

comentate 

de către 

ucenicul şi fiul său întru Domnul, 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 

Voi 9 

(Corespondenţă) 










O 



ţ^Less^^yMi 




\i/-' .-^<?<iZ>ţŞz/£, 







■^Lc^S /■* fejrrytn-g^ 



'Am* 
1» 



■Ju\.€&& 



^-^4 -144* 







■E/-="3- £o »f. 



Teologie pentru azi 



Bucureşti 
201 1 



Corespondenţa îndrăgostirii unui 



Sfânt 



Prima secţiune a cărţii de fată e formată de 

5 5 5 

corespondenţa Fericitului Ilie cu viitoarea sa soţie, Florica 
Ivan, ţinută între 5 iulie 1944-11 mai 1947. 

~ 5 

Corespondenţa unei iubiri unice. Mi le-a dăruit, după 
adormirea soţiei sale, ca pe un cadou de suflet şi ca pe un dar 
de nuntă, eu căsătorindu-mă în 2004. 

Le-am primit în luna septembrie 2004, în forma lor 
originală, fiecare scrisoare fiind inclusă în plicul cu care a 
fost trimisă şi pe care le-am xeroxat, şi le-am înapoiat, pentru 
că ele au rămas în custodia fiicei sale, Green Mocanu. 

Corespondenţa primită a format 78 de foi xeroxate, a 
79-a fiind o scrisoare către soţia sa, după ce aceasta 
adormise. ..datată 17 februarie 2004 şi pe care a scris-o 
domnişoara Green după dictarea sa. 

în pagina de titlu, data de 21 septembrie 2004 
reprezintă ziua în care corespondenţa Fericitului Ilie a devenit 
manuscrisul primei părţi a cărţii de faţă. 

Ca şi în cazul scrierilor anterioare pe care le-am 
publicat, Dumnezeiescul Ilie ne-a luat total pe nepregătite. Ni 
le-a dat într-o zi, fără să pregătească deloc terenul sau fără să 
ne fi spus până atunci despre existenţa acestor scrisori. 

Această corespondenţă reprezintă ultimele texte pe care 
le-am primit de la el. Iar tot ceea ce am publicat până acum a 
respectat ordinea în care le-am primit şi care reprezintă o 
derulare firească a unei opere complete. 

Mi le-a dat sub forma unui pachet, scrisorile fiind 
aranjate cronologic... şi fără să îmi indice ce să fac cu ele. 

Insă Dumnezeiescul Ilie cred că a văzut înainte viitorul 
scrierilor sale şi faptul că le vom publica cu dragoste şi 
recunoştinţă. 

Aşa se explică modul minunat în care am alcătuit şi 
editat primele 8 volume din Operele sale complete. 

Scrisorile care urmează reprezintă inima lui tânără, 
după ce venise din război, dar mai înainte de experienţa sa 
maritală şi, mai ales, mai înainte de marea sa experienţă 
duhovnicească pe care a trăit-o în închisoare. 

Din ele putem vedea verticalitatea şi loialitatea sa în 
relaţia cu femeia de care s-a îndrăgostit, pe care a iubit-o şi 



respectat-o toată viaţa şi fără de care nu a putut să mai 
trăiască foarte mult timp după adormirea ei. 

O lecţie unică de fidelitate şi împlinire duhovnicească, 
din care putem învăţa că trebuie să ne susţinem dragostea şi 
împlinirea interioară prin toate eforturile. 



Cartea poştală nr. 1 (5 iulie 1944) 



Destinatar 1 : 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 61, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Domnişoară, 



Fiind întâmplător vara trecută prin Turnu [Măgurele] 
am văzut pe cineva care mi-a plăcut mult de tot. 

Interesându-mă mai târziu [despre ea] am aflat o adresă 
neprecisă. Totuşi, în caz că vei primi această c.[arte] 
p.[oştală], te rog foarte mult să-mi răspunzi orice vei crede de 
cuviinţă, pentru că îmi va face o neasemuit de mare bucurie. 

îmi cer dinainte iertare dacă aceasta îţi va produce 
vreo neplăcere, deoarece vina nu-i decât a mea, care după 
atâta timp abia acum îndrăznesc să-mi mărturisesc simpatia 
ce o am pentru o persoană, care la rândul ei mă cunoaşte din 
vedere, fără a şti nimic mai mult şi care, probabil, a gândit că 
totul este un joc sau o glumă. 

Adresa pe care îmi puteţi răspunde este a unui prieten 
de-al meu, deoarece astfel răspunsul îl pot primi cu mai multă 
repeziciune şi siguranţă. 

Te rog iarăşi să mă scuzi pentru faptul că vreau să 
rămân necunoscut până la primirea unui răspuns. Aştept; 
[semnătură]. 



1 A fost trimisă pe data de 6 iulie 1944 şi a ajuns la destinaţie pe data de 12 iulie 1944. 



Scrisoarea nr. 3 (20 august 1944) 



Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 

Fără nume 
la expeditor. 



Blue Eyes 2 , 



Erai domniţă mie, ca o icoană moştenită, dragă şi 
sfântă, cu aromă de hrană divină. 

Nu ştiam de ce să mă bucur mai întâi, [atunci] când te 
vedeam: de ochi, de frunte, de părul lăsat dulce în voie, de 
piciorul pur şi stăpânit', de buzele atotştiutoare 4 ale 
sufletului [tău] ales, [de] spiritul fin, de trupul întreg, plăpând 
şi mic , nemărginit [însă] în farmec şi desăvârşire. 

Când mă gândesc că dragostea şi iubirea noastră nu vor 
trece, totuşi nu pot uita că trupurile, ca [la] orice fiinţe 
muritoare, se vor strica, vor pieri, mă îngrozescl 

Aceasta n-o înţeleg 6 , pentru că tu meriţi să fii 
nemuritoare, [şi] veşnic să luminezi pe pământ. 

Ce bine era să te fi născut zânăl.... 

Singura mângâiere mi-e dată de credinţa ta 
nemărginită în Dumnezeu, El, Care păstrează fiinţa ta, [ca 
pe] fecioară a întâilor minuni. 

Eu, alături de tine, voi deveni nemuritor, ca să fim 
asemenea unul altuia. 



2 în engleză: Ochi albaştri. Unul dintre modurile în care o alinta Fericitul Ilie pe soţia 
lui. 

3 De mersul tău atent, cumpănit, stăpânit de minte. 

4 Se pare că Fericitul Ilie a pus-o pe Green să îi recitească textele scrisorilor mai 
înainte ca să mi le dea. El nu mai vedea... Astfel se explică de ce a fost tăiat 
atotştiutoare şi înlocuit cu aţâţătoare... scrisul fiind al lui Green. 

5 Doamna Floarea era mai mică de statură decât Fericitul Ilie. 

6 Nu înţeleg moartea ta... Nu vreau să mori... 



Iubirea noastră, [chiar] dacă ar fi numai durere şi chin, 
totuşi va fi mai bună decât orice pe lume. 

Nimeni nu ştie cât eşti de frumoasă mai bine decât 
mine, care n-am adorat până azi, ca pe tine, decât zânele şi 
îngerii!... 

Şi cât vei fi de frumoasă în viitor, când eu îţi voi 
descoperi toate zările sublime pe care nu le-ai bănuit, peste 
care noaptea voia să se lase. 

Dar am sosit la vreme. Cine sunt eu? O umbră care 
încearcă să[-ţi] dea contur şi viaţă, din duhul ei frământat, 
ţie, formă perfectă, ţie, [pentru] ca să te preschimbe în zână 
fără de bătrâneţe si fără de moarte. 

Cum să te fac să auzi sufletul meu, care îţi grăieşte din 
depărtare! Ascultă-mi [inima], cum toată puterea îmi 
tremură când vreau să te închipui cum eşti. 

Cerurile în faţa cărora îngenuncheam le-am uitat, ochii 
nu le mai văd, nu mai au timp pentru ele de când te cunosc, 
[pentru că] tu eşti mai preţioasă decât viaţa şi eternitatea 
mea, la care mă închinam odinioară. 

De ce nu vii plutind spre mine, cu mersul sigur şi 
blând? Eşti zână şi înger. 

Vino în visul meu când dorm sau atunci când plâng. 

Răsai în faţa mea şi spune-mi: „Tu eşti chiar copiii". 

[Vreau] să te aud, să te văd, să plâng de bucurie. 



7 



Scrisoarea nr. 4 (25 august 1944) 



Scrisă la 25 august 1944 

şi expediată 

la 2 septembrie 1944. 

Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 

21 infanterie, 

Mihăilesti, 

Vlasca. 

Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Blue Eyes, 



Noi nu vom muri niciodată. Iar de vom muri, atunci 
împreună, deodată se va întrerupe firul vieţii la amândoi. 

Poate te întrebi încă, dacă totul nu va fi dat uitării 
odată [cu moartea noastră]... Tu trebuie să ştii, şi cred că ai 
observat ce puternice sentimente de încredere şi admiraţie 
mă leagă de tine. 

In afară de toate celelalte însă este convingerea mea că 
atunci când te voi fi părăsit, voi deveni un om care nu mai 
merită niciun respect din partea nimănui. 

In primul rând, tu, dacă rămâi aceeaşi ca azi şi altădată, 
vei fi mândră şi fericită şi vei avea puterea şi dreptul să 
dispreţuieşti pe cel ce nu-şi respectă nici cuvântul, nici 
sentimentele, nici corpul. 

De asemenea, va fi cazul [şi] pentru mine. [La fel], 
dacă lucrurile se vor întâmpla invers, adică atunci când 
părăsirea va veni din partea ta. 



în plus trebuie să afli că acest lucru ar aduce pentru 
mine distrugerea pentru totdeauna a încrederii într-o femeie. 

Tu eşti singura şi ultima fată în care mai cred şi căreia 
îi acord totul. Dincolo de tine va înceta orice speranţă în 
căutarea şi găsirea unei fiinţe pe care s-o accept total, cu 
gânduri curate şi simţiri adevărate. 

Ţie, pentru prima oară în gândul meu, ţi-am spus 
logodnica mea. Iar cuvântul meu a repetat acest adevăr cu 
toată bucuria şi nădejdea. 

Acest cuvânt trebuie să-l crezi, dacă-ţi face plăcere, aşa 
cum îmi face mie. Trebuie să încercăm să credem. 

Iar cum altădată nu ne venea a crede că stăm alături si 
că suntem noi [cei care facem asta], tot aşa într-o zi nu vom 
crede că este adevărat [faptul] că suntem legaţi unul de altul 
pe veci prin binecuvântarea Bisericii. 

Aşa, mereu, viaţa întreagă nu vom putea crede nimic 
[din ce se întâmplă], chiar când va fi realizat. Poate unde 
dorinţa e prea mare, iar noi atât de nepregătiţi pentru darul 
cel mare al iubirii veşnice pe care Dumnezeu ni-1 face fără să 
ne dăm seama. 

îmi vine a repeta [întruna] că Dumnezeu ne-a păstrat 
unul pentru altul şi ne-a dăruit unul altuia, pentru ca noi să-L 
slăvim pe El prin dragostea noastră curată unul faţă de altul 
şi, împreună, faţă de El. 

Vom fi în[tr-]adevăr vrednici de Dumnezeu cât timp nu 
vom avea gânduri şi sentimente decât pentru noi şi El. Orice 
gând sau simţire, care vor face abstracţie de noi şi El, vor fi 
greşite. 

Aceasta nu înseamnă că noi vom rămâne izolaţi, ci, 
dimpotrivă, [vom nutri] o largă simpatie pentru toţi şi toate, 
însă în măsura cuvenită respectului [faţă] de noi înşine şi 
perfecţiunii legăturii dintre noi doi şi, apoi, între noi doi şi 
Dumnezeu. 

Voi continua altădată cu lucruri mai vesele, dar acum 
trebuie întărită şi sfinţită unirea noastră, cel puţin prin 
hotărâri cinstite [încă] de la început. 



Scrisoarea nr. 5 (29 august 1944) 

Scrisă la 29 august 1944 

şi expediată 

la 8 septembrie 1944. 



Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 

21 infanterie, 

Mihăilesti, 

Vlaşca. 

Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Frumoasă cu ochi verzi, 



De ieri mă găsesc pe malurile Argeşului. Numai tu 
lipseşti din toată frumuseţea [din jur]. Nu ştiu de ce am 
impresia că te voi vedea curând. 

Prin zări te văd totuşi de acum. 

Dacă din motive [pe] care le înţeleg şi le socotesc 
demne şi frumoase nu mi-ai mărturisit unele lucruri, eu am 
înţeles multe din atitudinea şi purtarea ta, care mi-au dat 
speranţe şi încredere în fiinţa pe care o stimez mai mult decât 
[pe] propria-mi persoană. 

Aseară era lună şi am stat pe malul apei. ..Eram aşa de 
mulţumit că râul curgea chiar auzit. 

Tu eşti la fel [ca el]: trăieşti în mine. Dar de-abia te aud 
şi mi-e aşa necaz că nu te-am văzut până acum. 

Atâtea gânduri îmi trec prin cap. ..Tu eşti aceea care 
reprezinţi măsura pentru toate amintirile* mele. Entuziasmul 
şi nădejdea unei împliniri viitoare eşti tu. 



10 



îţi scriu... deşi îmi dau seama că nu-ţi pot trimite 
această scrisoare. Sunt atât de fericit când mă gândesc la 
curăţenia sufletească şi trupească a noastră, a amândurora, 
având în vedere vârsta [pe care o avem] . 

E atâta necunoscut încă pentru noi... iar aceasta ne 
atrage şi ne va limpezi sufletele şi ne va înălţa peste [toate] 
cu ajutorul Duhului Divin, până la înălţimea supremei iubiri, 
pe care prea puţini oameni au întâlnit-o şi realizat-o pe acest 
pământ trecător. 

Spre deosebire de ceilalţi, care nu cred sau cred prea 
puţin, noi avem în plus credinţa în cele văzute cât şi în cele 
nevăzute. 

Noi avem deci mai multe speranţe, mai multe lucruri 
care ne pot aduce bucuria. 

Precum nu te văd despărţită de mine nici aici, socotesc 
că nici după moarte nu vom fi astfel decât tot împreună. Noi 
ştim că unirea definitivă nu atârnă decât de voinţa şi 
hotărârea noastră. Şi timpul acela va sosi odată cu 
limpezirea vremurilor. 

Nu trebuie să crezi vreodată că prin sfinţirea şi 
legiferarea unirii noastre , idealul fiind atins, va înceta poate 
iubirea sau se va schimba ceva. Aceasta nu va fi decât un 
mijloc pentru desăvârşire. 

Trebuie să ştii că eu abia de atunci văd începutul unei 
vieţi, care ne va înălţa şi ne va duce pe drumul adevărat, spre 
o altă fericire cu mult mai mare şi spre Dumnezeu. 

Câtă putere vom avea împreună se va vedea din tot 
ceea ce vom izbuti să creăm. 

Căsătoria e un lucru uşor, dar a fi vrednic de ea e cu 
mult mai greu 8 . [Iar] noi cred că vom fi [vrednici de căsătoria 
noastră]. 

Pentru noi a trecut timpul când iubirea e o glumă 
dezinteresată, la ale cărei consecinţe nu ne gândim, fiindcă 
nu mai suntem la vârsta în care judecata clară să aibă prea 
puţină importanţă. 

De aceea noi şi, în special, eu vreau să privesc legătura 
dintre noi cu toată seriozitatea şi [am] strângerea de inimă că 
nu o pot clarifica intim [în] cât mai scurt [timp]. 



7 Prin căsătoria noastră. 

8 E lucru uşor să te căsătoreşti civil şi religios, pentru că ceremonia şi slujbă durează 
puţin. Exigenţele căsătoriei, ale vieţii împreună, însă sunt grele şi sunt pentru toată 
viata. 



Trebuie, poate, să-mi cer iertare pentru cuvintele şi 
îndrăzneala mea de a vorbi despre acestea dar... (continui în 
cealaltă [scrisoare]). 



11 



12 



Scrisoarea nr. 6 (30 august 1944) 

Scrisă la 30 august 1944 

şi expediată 

la 9 septembrie 1944. 

Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 

21 infanterie, 

Mihăilesti, 

Vlasca 9 . 

Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Iubită cu ochii albaştri, 



...aşa cred că e cinstit. Şi apoi aşa concep eu 
[lucrurile]. Altfel totul nu şi-ar avea niciun rost. 

Trebuie, în orice caz, să fim perfect de acord pentru 
binele nostru. 

Ce mult aş dori să nu te supăr cu niciun cuvânt, nu 
numai azi, ci viaţa întreagă. Că aşa nădăjduiesc eu că va fi. 

Trebuie să trăiesc din amintire [persoana ta], deşi 
tinereţea nu-i pentru aşa ceva. împrejurările însă ne obligă. 

Mă gândesc cu ce convingere ai fi vrut să mergi cu 
mine oriunde. Vreau să ai aceeaşi convingere: că şi eu te voi 
urma totdeauna, în orice loc. 

Dar iată vine timpul când o tristeţe de moarte mă 
pătrunde. îmi pare că niciodată n-am avut elan îndeajuns [de 



9 Pe plic însă apare că e trimisă de pe frontul din Moldova. 



13 



mult], că viaţa a fost prea zgârcită [cu noi] şi că de acum 
înainte va fi si mai mult. Par că toate elanurile mi s-au stins. 

Cine va avea puterea să mi le reînvie în afară de tine? 

Nu ştiu pentru a câta oară îţi spun că tu îmi eşti singura 
nădejde şi salvare. Eşti piatra de încercare. 

Prin tine şi cu tine înainte sau prăbuşirea, decăderea 
totală. 

Azi am încă tăria să doresc moartea în locul dizolvării 
morale. Mâine, poate, când tu mă vei ignora, nu voi mai avea 
nici această putere. 

Mă întreb uneori de ce mă muşcă şarpele neîncrederii 
chiar [şi] în tine, pe care te văd, uneori, cu înfăţişare de înger. 

îmi zic: „Să fie oare sinceră? Să-i încredinţez 
dragostea mea aşa cum am început sau sunt un naiv copil, 
care merită o pedeapsă aspră din partea destinului prin tine?". 

Vreau să cred că mă tem pe nedrept. 

Pentru ce oare mă înfricoşez? Nu am niciun motiv... Şi, 
în al doilea rând, voi fi fericit de orice durere venită din 
pricina ta. Şi [cred că] doar sunt însetat de chinurile iubirii 
pentru tine. Vor veni [şi chinurile]. Nu mă îndoiesc! 

De ce? Pentru că nu pot crede în atât noroc [pentru noi 
doi]. 

[Vreau însă] să mă iubească cineva aşa cum aspir eu: 
profund, veşnic şi sublim. E posibil oare?... 

Uneori, dacă cineva merită cu adevărat această iubire 
unică, îl împiedică soarta?... 

Nenorocirea si toate surorile ei sunt unelte ale 
destinului, care te urcă sau te coboară, care îţi dau viaţă sau 
moarte. 

De aceea eu mă tem de noroc mai mult decât de o 
nenorocire. Oricât de mari ar fi deziluziile mă bucur că le voi 
avea, pentru că vor veni amestecate cu iubire[a ta]. 

Iubirea unică şi totală, iubirea care singularizează şi 
înalţă spre Dumnezeu. [Pe aceasta o] aştept de la tine. 

Eşti datoare să mi-o inspiri. Şi ascunde-mi, ascunde-mi 
[te rog], dacă mai ai în suflet vreo reminiscenţă [de la o altă 
iubire] sau altă dragoste paralelă, pentru cineva. 

Nu vreau să fiu decât eu stăpânul tău, al dragostei tale, 
precum voiesc ca numai tu să fii stăpâna mea şi a iubirii 
mele. 

O singură iubire admit alături de a mea: cea faţă de 
Dumnezeu. Aceasta o cer chiar şi cred că nu te supără. 



14 



P.[ost] S.[criptum]: Până 10 nu vei primi adresa mea 
precisă poţi să nu-mi scrii, deoarece nu sunt încă lămurit 
[asupra faptului] unde voi fi repartizat. Cu drag. 



10 Textul frazei de fată a fost tăiat de către autor. 



15 



Scrisoarea nr. 7 (17 septembrie 1944) 



Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 21 

infanterie, 

P. A. 

Destinatar: 
Domnişoarei 

5 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Blue Eyes, 



Ti-am scris si îti voi scrie mereu. Totuşi mi-e atât de 

5 5 5 5 

greu [să fac] lucrul acesta. [Şi] nu pentru alt motiv în afară de 
acela că mi se pare atât de urât tot ceea ce scriu pe lângă 
frumuseţea, [pe] care mi-o dăruiesc gândul şi simţirea pentru 
tine. 

Aş renunţa [să scriu]... Dar cum să comunic cu tine 
altfel?!... Poate, în viitor, voi izbuti să scriu ceva frumos, care 
măcar să-mi dea iluzia că se apropie de ceea ce doresc să 
realizez pentru tine. 

Toate cuvintele mi se opresc... şi sunt atât de slabe şi 
comune. Şi câtă nemărginită sete de iubire mă atrage către 
tine! 

Dacă ai fi de flacără m-aş nimici apropiindu-mă de 
tine, ameţit şi conştient [în acelaşi timp]. 

Trebuie să-ţi mărturisesc că uneori eşti un foc arzător, 
ce mă mistuie chinuindu-mă. Dar cefericirel 

Cred că vei fi observat ce des întrebuinţez cuvântul 
„tine". Mi-e atât de drag să-1 spun. 

A suferi pentru fiinţa adorată e una dintre cele mai 
sublime plăceri. 



16 



Aş vrea să ascult o muzică profundă alături de tine, ca 
sufletul să mi se deschidă şi să vezi din ce adâncimi de 
simţire îmi eşti uimire, durere si bucurie. 

Noaptea trecută te-am visat... şi atât am fost de 
mulţumit că te-am revăzut cel puţin aşa\ 

E altă zi când încep acest rând. Şi mi-am adus aminte 
că uneori ai ochii verzi. 

Am rugat pe cineva care ştie un cântec, să mi-1 cânte. 
Dar poate nu-1 ştie tot... De aceea îl voi scrie aici, să vezi dacă 
este aşa. Poate ca tu să îl ştii altfel. Dacă da, te rog să mi-1 
comunici. 

Frumoasa mea cu ochii verzi 

Ca două mistice smaralde, 

Te duci spre alte ţări mai calde 

Melancolia să ţi-o pierzi... 

Iar dacă vrei să mă dezmierzi 

Fă-mă odată să mă scalde, 

Priviri din ochii tăi cei vezi 

Ca două mistice smaralde... 

Veni-vor mulţi să-ţi spună versuri, 

Că te iubesc, si cum si cât... 

Vor spune mai frumos ca mine 

Dar nu te vor iubi atât 11 . 



E un cântec probabil învechit. Totuşi, [el] îmi dă multă 

1 9 

mângâiere când îl fredonez, deşi nu am cine ştie ce voce . 

Iată că nu ştiu ce mă face să cuget că tu eşti mai mult, 
[chiar] de tot , asemenea mie. 

Vom termina 14 prin a fi una şi aceeaşi fiinţă în cele din 
urmă 15 . 

Si dacă nu vom muri amândoi odată 16 ?. ..Eu as vrea să 
mor în aceeaşi clipă cu tine, dacă destinul 17 ar vrea să te 



răpească înaintea mea. 



11 Atât de mult ca mine. 



Şi Fericitul Ilie a avut mereu tristeţea că nu a putut să cânte şi să se exprime prin 
cântec, pentru că nu avea o voce muzicală care să-l satisfacă. 

13 Cu totul. 

14 Sfârşi. 

Ne vom căsători.. .şi vom deveni un singur trup duhovnicesc. 
16 Şi dacă nu vom muri în aceeaşi zii 



17 



E atâta tristeţe în toată viaţa şi totdeauna mi-a părut că 
aceasta este esenţa existentei, deoarece m-a atras 
necunoscutul, căutarea, neliniştea, tăcerea. 

Văd cum te-a cuprins adeseori această melancolie. 
Altfel cum ai fi înţeles aşa de bine şi [de] adânc, unele 
sensuri ale vieţii, [care sunt] deosebite de altele, după cum 
am văzut [latine]? 

Azi, natura şi toate culorile mi-au apărut pentru un 
timp ciudate şi proaspete, ca atunci când eram copil. M-a 
cuprins o dureroasă tristeţe că soarta 19 şi vremea 20 au şters, 
cu toată împotrivirea mea, multe [amintiri], care trebuia să fie 
vii ca în copilărie. 

Că vis mi-ai fost turnat în aur, doar de argint 
învolburat. Singură tu pluteai fantomă 11 , când tot realul a 
zburat... 

Atunci din neguri tu strigai... 

Blue eyes, nu ştiu când voi primi întâia scrisoare de la 
tine, fiindcă adresa nu o pot preciza nici acuma. 



17 Moartea. Fericitul Ilie nu folosea cuvântul destin în sensul lui păgân ci în sensul 
existenţei personale, pe care Dumnezeu ne-o dăruie şi care cuprinde şi bucurii şi 
drame personale. 

18 Minunate. Acesta e sensul vechi al cuvântului. 

19 Viaţa. 

20 Timpul. 

21 Miraj, încântare. 



18 



Scrisoarea nr. 8 (27 septembrie 1944) 



Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 

21 infanterie, 

P. A. 

Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



înger [*f , 



Trebuie să ne rezemăm unul de altul cu toată 
încrederea şi, chiar de ne vom prăbuşi, va fi o fericire, căci 
vom suferi împreună. 

Iată că sunt curios să ştiu ce faci sau ce-ai mai făcut. 

Trebuie să înţelegi că în vremurile acestea tu eşti 
preocuparea mea cea mai de seamă. 

Iar atunci când sentimentul pentru tine slăbeşte îmi 
pare că sunt o fiinţă inferioară, că avântul spre sfere mai 
înalte se stinge, că sufletul [meu] se pierde în materia amorfă. 

Tu eşti plusul meu de înălţare, eşti elementul necesar 
zborului [meu] spre cer. Şi dacă pieri din conştiinţa mea 
pentru câtva timp, revii cu mai multă intensitate [în] vremea 
ce urmează. 

Eşti o fată care cumpăneşte lucrurile intime, mod care 
m-a impresionat plăcut. 

Te cunoşteam numai din vedere si eram neliniştit în 
ceea ce priveşte simţirea, glasul, inteligenţa [pe care le ai]. 



22 Cuvânt eliminat de autor. 



19 



Pentru mine acestea valorează foarte mult. Singură 
frumuseţea [fizică] nu este de ajuns. 

încă de înainte [de a te întâlni] mă gândeam cu toată 
seriozitatea la calităţile pe care trebuie să le aibă o fată ce îţi 
este dragă prin înfăţişare. 

Fără complimente - de obicei mie îmi place să spun 
adevărul, chiar [de e] crud - tu ai fost o revelaţie pentru mine 
şi ai confirmat întru totul aşteptările şi dorinţele mele. 

Sunt multe fete sau băieţi foarte drăguţi dar vorba lor 
te dezgustă ca şi ideile lor. 

Tu mi-ai plăcut vorbind dar şi tăcând. 

Unele cuvinte pe care [mi] le-ai rostit tu le repet şi azi 
ca pe un cântec, nu ţi le spun acuma, ci [atunci] când mă vei 
întreba tu. Le voi tine minte mereu. 

Nu-mi închipuiam [ca] o fată să dorească simplitatea 
cum am observat la tine. Auzindu-te vorbind despre unele 
lucruri, am înţeles că multe din[tre] cele pe care lumea 
vulgară le-a făcut urâte şi fără rost, pot fi schimbate, pot 
deveni frumoase, pot însemna o culme şi un ideal. 

Tu le-ai prins şi le-ai priceput nu ştiu de ce aşa şi cu ce 
senzaţie. Eu le-am pătruns însă adâncimea şi m-am văzut 
înviorat de prospeţimea şi puritatea gândurilor tale. De aceea 
vreau să te păstrez [lângă mine] mai mult decât îţi [poţi] 
închipui. 

Sunt atât de prozaic uneori... Eu care mă simţeam în 
unele clipe, altădată, arta şi poezia şi farmecul acestui 
univers. 

Cuvintele mele as vrea să lumineze ca nişte diamante. 
Dar îmi dau seama că nu sunt decât bulgări de pământ, 
aruncaţi în mocirlă ca să sporească noroiul. 

Cuvântul şi simţirea mea se pierd în lucruri fără rost, 
zadarnice... De aceea, abia aştept să te văd, să începem o viaţă 
nouă, înainte de a se stinge şi izvoarele şi flăcările fermecate 
ale tinereţii, pe care am visat-o [a fi] eternă. 

Noi amândoi vom fi tineri în veci şi [în mod] 
nemărginit. 



20 



Scrisoarea nr. 9 (27 septembrie-9 
octombrie 1944) 

Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 21 

infanterie, 

P. A. 

Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Iubire din lumină vie, 



îndepărtarea divinizează* şi umple de lumină 
lucrurile ca şi faptele. Stelele strălucesc şi sunt aşa de 
frumoase pentru că sunt departe. Ar trebui deci să înţelegem 
[depărtarea] şi să nu urâm depărtarea în timp şi spaţiu, care 
se aşază, cu zi ce trece, întru noi. 

Nu ţi-am destăinuit până acum nimic din cele ce 
continui să cred încă, deşi tu mi-ai mărturisit contrariul. 

Vezi, eu (să nu te superi) nu cred că tu n-ai înţeles 
nimic încă de anul trecut. Mă întemeiez aici pe unele cuvinte 
pe care le-ai spus, dar pe care apoi le-ai tăgăduit. Nu ţi le 
spun, pentru că ar trebui să le explic pe fiecare în parte. 

Şi poate urechile mele n-au auzit bine, deşi, spre 
fericirea mea, cred că nu m-am înşelat sau n-am uitat asa de 
repede ceea ce ai spus tu odată. Mai ales că am fost foarte 
atent la orice cuvânt al tău. 

De ce vrei să reţii numai pentru tine bucuria, că din 
privire ne-am înţeles din primele clipe în care ne-am văzut, 
cu ochi copleşiţi de tristeţi şi de trăirile* pe care le 



23 Face frumoase, fără termeni de comparaţie. 



21 



încercasem/ăra să ştim sau să ne gândim mai profund unul la 
altul. 

Blue eyes nu se poate să nu mă fi auzit, când de atâtea 
ori am chemat-o, când inima mea era mai plină şi mai 
arzătoare. 

Ar fi o deziluzie să nu fi priceput, să nu fi prins nimic. 

De aceea nu pot da crezare celor spuse de tine că n-ai 
bănuit nimic. O ştiai, [şi] eu aveam siguranţa aceasta ca şi 
azi. Apoi cine, întreb, se poate hotărî aşa repede şi 
definitivii... 

Te ispitesc... Dar numai pe cel care ţi-e drag îţi place 
să-l descoşi, să nu-1 laşi în pace deloc. Dar, fără să vreau, 
vorbesc de lucruri trecute, din amintire, şi mie de obicei îmi 
place sa tainuiesc [lucrurile] despre viitor. 

Dacă eşti de aceeaşi părere şi gust cu mine, atunci să 
începem ! 

Acum plouă afară şi e toamnă. Să zicem [că] într-o 
astfel de zi eu sosesc acasă. 

O casă nu prea mare, potrivită, ca şi noi, lucrurile sunt 
albe, perdelele întunecate vioriu de ploaie şi nor, mobila e 
veselă si tânără, tu tocmai te duceai să cauţi ceva, dar te-ai 
răzgândit, te-ai oprit ca să faci altceva... 

Eu apar în uşă căutându-ţi ochii şi mângâindu-ţi cu 
sufletul deschis înfăţişarea ta ce îmboboceşte si înfloreşte 

5 5 t 5 J f 

treptat venind spre mine. 

E un extaz în trupurile şi sufletele noastre. 

Nu se vede decât sângele care ne urcă în obraji. 

Nu mai vedem decât o singură fiinţă şi care se stinge şi 
ea într-o lumină. 

Ne trezim înviind ca dintr-un somn de poveste şi ne 
mirăm că ne revedem şi ne regăsim două persoane, după ce 
fusesem una singură şi dispăruserăm chiar. 

Ne pipăim mâinile şi nu ne vine să grăim nimic. 

Cuvântul, oricât de duios, strică farmecul, iar noi vrem 
să dureze vraja [aceasta]. Şi încântarea ţine încă! 

[Pentru că] fruntea şi părul tău sunt minuni ce-mi iau 
ochii şi dacă le ating tot nu le pot pricepe. 

Atunci nu ştiu ce să mai fac şi-mi ascund faţa în părul 
tău risipit, cu dorinţa neînfrântă de a muri. 

Şi iată pier, căci nu mai simt că sunt. Ci doar tu exişti, 
eternă, nesfârşită frumuseţe. Tu eşti întruparea frumuseţii, iar 



24 Să nu vorbesc despre viitor. 



22 



eu cel ce vede, înţelege. îmbrăţişarea noastră nu se termină 
niciodată, nici când ne despărţim... 

E altădată, e ziuă şi cald, soarele abia a răsărit, [şi noi] 
plecăm spre Dunăre. Să ne închipuim [asta]! Tu pari că te-ai 
născut din zorile nopţii, acum eşti melodioasă ca un cântec 
însufleţit încă de noaptea care piere. 

In chipul tău privesc un trandafir ce mă îmbată. Şi 
[eşti] schimbătoare cu orice clipă, faţa ta abia opreşte 
zâmbetul şi bucuria ce te răpeşte şi te avântă spre ceruri, spre 
florile câmpului, spre zarea apelor. 

Cu un gest ai lăsat mâna să spună mai mult decât orice 
cuvânt [despre] nestăpânirea şi sănătatea din trup. 

Rochia pluteşte ca un val, ca un surâs dând farmec 
corpului tău, proaspăt şi curat ca lumina lunii... 

[9 octombrie 1944] 

Abia după 10 zile pot continua sau, mai bine zis, 
reîncepe a vorbi cu tine, scriind [aici] deşi mergând pe 
drumuri de toamnă si de munţi . 

In orice zi te-am avut prezentă în minte ca în orice oră. 

Peste atâtea lucruri trebuie să pomenim* indiferenţa 
sau să aruncăm zâmbetul ironic peste cele mai gingaşe, mai 
plăpânde şi mai adânci sentimente. 

E atât de aspră lumea în care trăim încât mai totdeauna 
mă gândesc (sincer spun) cu plăcere la un sfârşit cât mai 
grabnic, deci frumos şi pur. 

Poate [că] viaţa aceasta nu este pentru anumite fiinţe, 
deşi mi-e atât de drag să o înţeleg. Căci [nu] am cunoscut din 
viaţă aproape nimic. Şi prin tine aş vrea să cunosc viaţa 
aceasta. Dar poate voia destinului este să trăim împreună în 
altă lume. 



25 Fiindcă încă înrolat în armată. 



23 



Scrisoarea nr. 10 (29 septembrie 1944) 



Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 

21 infanterie, 

P.M.N. 670. 

Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Lumină viorie, 



Toate aşteptările mele vor avea un sfârşit şi toate 
speranţele mele o împlinire: tu. Sunt trist de fiecare clipă ce 
trece fără tine. 

Mă cutremură revolta, când mă gândesc la timpul 
trecut, înainte de a ne cunoaşte. Erai atât de aproape, şi mă 
chinuiesc să-mi închipui cum erai copilă . 

Câte farmece şi bucurii, care trebuiau să fie pentru 
amândoi, s-au dus şi poate s-au pierdut pe veci! 

Să le aducem înapoi e imposibili Nu!. ..Când vom fi 
împreună, vom cânta copilăria noastră, o vom petrece 
împreună, o vom amesteca în tinereţea noastră, care va 
începe chiar atunci. 

Tinereţea noastră va fi veşnică . Noi nu vom 
îmbătrâni. Inimile care nu se tem de moarte, nici de 
primejdii, sufletele care iubesc adânc şi se înalţă continuu 



Cum arătai când erai copilă. 
27 Desfătări. 



Da, tinereţea lor sufletească a fost veşnică şi nu a îmbătrânit niciodatăl 



24 



[spre Dumnezeu], corpurile care se păstrează curate 19 şi [în 
mod] cumpătat , au dreptul să li se hărăzească tinereţe fără 
bătrâneţe si viată fără de moarte. 

Povestea este adevărată pentru cei care au tăria să 
trăiască în altă lume, pe care eu ţi-o voi arăta şi descoperi 
treptat, fără să bănuieşti [cum va fi], fără ca eu însumi să-mi 
dau seama [cum va fi] 32 . Căci împreună ne vom îndrepta spre 
ea. 

Este lumea de zei şi zâne, de frumuseţi şi de plăceri 
mai vii si adevărate decât oricare altele . Dar această lume 
stă ascunsă pentru majoritatea oamenilor fiindcă n-o caută, 
n-o doresc, şi nici nu o merită. Pentru că trupurile şi sufletele 
lor sunt decăzute şi nu mai înţeleg unde se găsesc viaţa şi 
lumina. 

Din puţinele cuvinte [pe care mi le-ai spus] am înţeles 
limpezimea viselor şi a gândurilor tale. 

Asemenea unei zâne din timpurile vechi, sub lumină de 
lună, pluteşti viorie, scăldată de albăstrimea ce coboară 
dinspre stelele* vii ale zorilor. 

In zori nu te-am văzut niciodată cum arăţi si cum 
priveşti zâmbind prietenos şi înţelept. Dar mi-am imaginat 
adeseori [acest lucru]. 

Nu te cunosc îndeajuns [de mult] şi nu ştiu cum priveşti 
viaţa. Dar mi-a plăcut ca totdeauna să sting orice tristeţe şi 
orice apăsare, [ori]cât de mare, într-un surâs, care iartă şi 
împăciueşte totul 34 sau într-o bucurie neaşteptată, spontană, 
ce îmi stoarce lacrimi. 

Asa vom fi noi! 

Orice supărare - căci greşelile sunt inevitabile - şi un 
cuvânt necugetat poate strica dispoziţia minunată. Dar noi 
însă orice supărare o vom întoarce imediat într-o bucurie. 

Căci dacă ne înţelegem unul pe altul ne vom putea 
ierta . A înţelege înseamnă a ierta. 



29 Cei care îşi păstrează trupurile curate, în feciorie, în sfinţenie. 

30 Care au o viaţă cumpătată, modestă, ascetică. 
Să li se dăruiască. 

32 Şi aici Dumnezeiescul Ilie a profeţit tocmai ceea ce avea să se petreacă cu el: 
descoperirea/ revelarea în fiinţa sa a împărăţiei lui Dumnezeu, pe care a explicat-o 
soţiei sale şi nouă cu multă dragoste. 

33 Şi cu toate că Fericitul Ilie preia sau vorbeşte în graiul povestirilor româneşti el nu 
se referă decât la experierea împărăţiei lui Dumnezeu, la care se referă ca la ceva 
cunoscut... deşi acest lucru se va petrece după două-trei decenii de la momentul 
redactării scrisorii. 

împacă totul. ..Mă împacă cu tot ce există... 
35 Dacă vom înţelege de ce unul sau altul au făcut un anume lucru. ..vom şti să ne 
iertăm reciproc. 



25 



Eu voiesc să te înţeleg şi te voi înţelege. Deci orice vei 
face tu este de înainte 36 bine pentru mine, şi de înainte iertat, 
dacă vei greşi [cu ceva]. 

Eu cred că voi fi la fel [de mult] înţeles [de către tine] 
şi deci [şi] iertat de tine. 

E vorba şi de greşeli mari ca şi de cele mici. 

Eu sper şi sunt convins că greşeli mari nu vom face 
niciunul dintre noi. Dar din cele mici, poate [că vom face], 
pentru că suntem copii ai lui Dumnezeu şi, fără să vrem, cine 
ştie?, unul [va] spune una şi celălalt [va] înţelege altceva. 

Dar nu vom desluşi repede [lucrurile] şi atunci vom 
râde si ne vom săruta. 

Parcă te văd zicând: ,,0...te-ai apucat să vorbeşti 
prostii!". 

De ce nu eşti însă [acum], să te ascult ce zici? 

Este a 9-a scrisoare de când am tot spus atâtea şi, 
probabil, multe ai avea să-mi răspunzi. Iar, în scris, ai de 
multe ori mare nevoie de libertate şi curaj să spui tot ce 
socoteşti. 

Să nu-ţi fie frică [să vorbeşti] , chiar dacă nu-mi 
răspunzi nimic [în scris]. [Şi aşa] tot voi avea ce să-ţi scriu o 
viaţă întreagă. 

Da, pentru că ceea ce [77] rog pe Dumnezeu este să te 
iubesc mereul Iubirea e darul Divinităţii si nu toţi îl merită. 

3 5 5 

Ca să fim vrednici de cer eu voi păstra acest dar al 
flintei iubitei mele fără alte consideratiuni. 

S 5 

în fiecare seară eu spun, alături de rugăciunea pentru 
mine şi o rugăciune pentru tine. Te-ai rugat lui Iisus pentru 
mine vreodată? Şi ce anume? Dacă nu sunt indiscret, spune- 
mi!... 



36 De dinainte. 

37 Să mi te confesezi în faţă, chiar dacă nu poţi să îmi spui în scris ceea ce ai în inimă. 



26 



Scrisoarea nr. 11 (30 septembrie 1944) 



Expeditor: 

Lu[cică]/ M. Popescu, 

Compania nr. 3, 

Regimentul 

21 infanterie, 

P.M.N. 670. 

Destinatar: 

Domnişoarei 

Florica Ivan, 

str. Griviţei, 

nr. 67, 

oraşul Turnu Măgurele, 

judeţul Teleorman. 



Florica, 



Până azi [nu am primit] niciun răspuns din partea ta. 
împrejurările [poate că] nu au permis [acest lucru]. Totuşi, 
sper ca în curând voi avea şi această bucurie. 

Este bine oricum. Şi adevărata iubire este un har ce se 
dăruie fără încetare, indiferent de rezultatele la care va 
ajunge. Iar eu mă mulţumesc cu atât în clipele de faţă. 

Ieri dimineaţă m-am sculat cu impresia că te-am visat 
toată noaptea. In[tr-]adevăr te visasem de mai multe ori în 
aceeaşi noapte. 

Azi e luni şi azi noapte te-am visat tristă, aproape 
supărată. în ochi doar aveai o uimire a nevederii* pe care nu 
puteam s-o înţeleg. Nu ştiam ce să-ţi spun şi atunci te-am 
invitat la noi acasă. 

Mi-ai promis că vei veni pe la 4 sau 5. Era prea 
devreme la 6, trebuia să-ţi spun. 

De când am plecat n-am mai citit nimic şi oboseala 
care se adaugă acestui fapt face ca gândul [meu] să nu mai 
poată fi liber. 

Iată de ce, când am început această scrisoare, mi-a fost 
teamă că nu mai am ce să-ţi spun în cele 4 pagini. Iar 



27 



plăcerea pe care o simt scriindu-ţi mă face să ţiu plicul şi 
hârtia în faţă (chiar dacă nu am nimic de scris) pentru a trăi 
impresia că stăm de vorbă şi că mă apropii [astfel] de tine. 

Să nu crezi însă că teama că nu voi avea ce să-ţi scriu 
provine din faptul că nu mă mai gândesc la tine. 

Dimpotrivă, atâtea am cugetat despre toate. Şi parcă 
m-aş apuca uneori să le înşir 38 ... Dar iar mă opresc, căci îmi 
zic: „poate nu-i încă timpul să vorbesc şi [trebuie] să nu fac 
nimic". 

Mă prind alteori tristeţi adânci ca nişte nemărginiri şi 
[aceasta ca şi când] nimic parcă nu mi-ar ajunge în lume. 
Nici moartea nu-mi potoleşte această sete şi nelinişte. 

Atunci mă întreb: „Blue eyes, tu vei avea puterea să-mi 
dai acea împăcare şi acea dorinţă permanentă de a exista cu 
orice preţ, pe care numai iubirea e cu putinţă s-o dea?". 

Atunci mi te închipui în viaţa noastră comună viitoare 
şi îmi eşti atât de dragă gândindu-mă [la tine], încât îmi vine 
să sărut şi să strâng la piept vântul care trece şi mă 
răcoreşte. 

Iar dacă până la urmă nu-mi vei răspunde în scris 
niciodată, eu voi continua, totuşi, [să îţi scriu], deşi un trist 
gând îşi va face loc în inima mea, acela că poate îţi sunt 
indiferent, că tot ceea ce îţi mărturisesc deschis e primit cu 
neîncredere. 

Nu voiesc [însă] să fie aşa [să se petreacă astfel 
lucrurile], fiindcă ar însemna că totul se clădeşte pe temelii 
care se clatină. 

Adresa de pe plic este justă [corectă], aşa că îmi poţi 
răspunde. 



38 Să scriu despre toate pe care le gândesc. 

39 Poate să o dea... 



28 



Scrisoarea nr. 12 (6 ianuarie 1945) 



Plicul e în alb, 

fără vreo 

trimitere pe el. 



Blue Eyes, 



Nu credeam niciodată că va veni această clipă. Dar a şi 
trecut. Mi-e ruşine de tot, de tot ce se întâmplă. Am crezut că 
noi vom fi altfel. Tu ai mărturisit că sunt şi eu ca toţi 
ceilalţi 40 . 

îţi vei da seama că nu sunt aşa ci altfel. 

Dar tu eşti ca toate celelalte? Vrei să te răzbuni? 
Răzbunarea se va întoarce asupra ta. Şi te vei sfărâma, vei 
ajunge aşa cum dorinţele şi ambiţiile prosteşti te îndeamnă. 

Eu mă voi înălţa tot mai sus. Nu mă simt vinovat cu 
nimic. Dar nu pot îngădui să fiu umilit fără rost. 

Vrei să te răzbuni?... Nu vei avea pe cine. Vei vedea din 
purtarea mea că nu am fost ca niciunul din cei pe care i-ai 
cunoscut. 

De fapt îi dispreţuiesc pe toţi şi cred că îi socotesc la 
justa lor valoare. 

Pentru mine se va găsi, cred, cât de curând, o moarte 
onorabilă. Am destul curaj pentru orice. Sunt niţel mai 
hotărât şi mai puternic în renunţare decât poate ţi-ai 
închipuit. 

Dacă renunţ la tine şi la frumuseţea ta (pentru că am 
îndrăzneala să ţi-o repet: „eşti mai frumoasă decât îţi dai 
seama singură"), renunţ [fiind] conştient de sacrificiul pe 
care îl fac, de distrugerea vieţilor noastre pe care o provoc. 

Dumnezeu îmi va da ceea ce tu nu mi-ai putut da. 
Eram un om mort şi am înviat prin tine. Dar azi mă sting 
iarăşi şi pentru totdeauna. 

In viata mea de acum înainte nu vor mai avea ce căuta 
femeile. Voi rămâne curat. Poate Dumnezeu a voit astfel: să 



40 Fragmentul aldinat este subliniat de către autor în text. 



29 



nu mă întinez cu trupul unei femei, să nu gust plăcerile 
acestea, pământeşti. 

Le vei gusta tu, în braţele cui vei dori. Eu nu ţi-am 
inspirat atâta încredere şi iubire încât să-mi dărui totul. 

De fapt nici nu ţi-am cerut [acest lucru] şi cred că nici 
n-aş fi primit dacă mi-aifi dăruit corpul tău. Dar acesta e un 
fapt secundar, fără. importanţă. 

Ceea ce am dorit eu a fost să-ţi înalţ sufletul alături de 
al meu. N-am izbutit. 

Ceea ce doreşti tu este să-mi cobori sufletul. Nu vei 

3 

izbuti. 

Sunt ca toţi ceilalţi, este adevărat, dar ceea ce mă 
deosebeşte de ei este tocmai faptul că nu vreau să fiu ca toţi 
ceilalţi. Si nu voi fi. 

t 3 

Am crezut că sufletul meu neliniştit si chinuit îsi va 

J 3 3 

găsi alinare lângă al tău. Am sperat că voi găsi acea 
înţelegere caldă, iubirea dezinteresată, care să-mi dea putere 
si viată. 

3 f 

Nu am găsit decât minciună, viclenie, înşelare... şi acum 
răzbunare si otravă. 

3 

îngerul meu, îngerul meu, unde eşti?!... 
Te credeam un înger, îngerul meu păzitor. Aşa te 
visam. Ce bine era să fi rămas numai cu visul! N-as fi 

3 

cunoscut niciodată răul de care este capabilă o femeie. 

Totuşi te binecuvintez pentru tot chinul şi durerea pe 
care mi le-ai pricinuit. Eu te-am iubit şi te voi iubi. 

Iar tu, dacă în[tr-]adevăr eşti un înger şi în[tr-]adevăr 
mă iubeşti, vei veni să mă cauţi, să mă salvezi din chinurile, 
din iadul în care mă aruncă dragostea. 

Eu nu voi veni la tine. Tu poţi veni. 

Tu mă poţi mântui. Tu mă poţi pierde. 

E aşa de puţin lucru un suflet pierdut pe lume? 

Dacă se va pierde şi al meu, tu eşti vinovată. Eu te voi 
blestema dacă mă vei pierde. Te voi blestema pe tine, căci pe 
tine te-am iubit mai mult decât pe mine însumi. 

E atât de dureros pentru mine că termin aceste 
rânduri... Cel puţin aşa te simţeam aproape. Iar acum viaţa 
mea se stinge... Cine îmi va da viaţă? I 

Dumnezeule, nu mă părăsi! Lacrimile îmi sunt singurul 
sprijin. 



30 



Scrisoarea nr. 13 (11 iulie 1945) 

Expeditor: 

[Fără nume], 

str. Biserica 

Sfântul Nicolae, 

nr. 9, 

suburbia: 

Dudeşti Cioplea, 

tramvai 18, 

[Bucureşti]. 

Fără destinatar. 



Blue Eyes, 



încep cu două fraze scrise undeva departe [în timp], 
când nu puteam face altceva decât să pândesc la trecut, la 
umbrele lui. 

„Eram în vremea când trupurile noastre, când trupurile 
noastre nu mai erau fragede şi purpurii de copilăria abia 
trecută, ci la vârsta în care trupul e strălucire purificată de 
flăcări si umbre ce le-am bântuit si urmărit. 

Formele nu mai zvâcneau de vise şi înflorire, cuprinse 
de avânt abia stăpânit şi rotunjit, ci erau înţelept arcuite de 
acorduri ce se înţelegeau în adânc, fremătând glasuri, cu 
arome din trecut, stins în frumuseţe de gând si dorinţă". 

în seara acelei veşti triste am citit scrisoarea ce trebuia 
s-o citesc de acum aproape un an... Şi am lăsat lacrimile să 
curgă... Şi am crezut că tu le simţi oriunde ai fi. Că nu sunt 
pentru mine... Căci niciodată nu mi-am plâns destinul 41 . Ci 
[am plâns] pentru frumuseţea ta şi pentru visul pe care 
Dumnezeu îl poate sorti pieirii... 

Tu [ţi-]ai făurit un ideal şi sperai că îl găsisei, iar eu 
am avut un ideal si o credinţă si când erau să moară am 
salvat totul prin tine. 

Si am vrut să fac din tine vis si zână de basm, 

AD 

mângâiere şi înger al sufletului meu. Iar acum soarta poate 



41 Viaţa. 

42 Tot despre viaţă e vorba. 



31 



ar vrea să te las în lumea aspră, care sugrumă şi chinuie tot 
ce este frumos, divin. 

Dar de voi muri te voi lua cu mine, logodnică şi 
mireasă a duhului meu. Mă vei ierta că îţi răpesc viaţa 
aceasta trecătoare şi că te voi atrage în alta, eternă şi 
nebănuit de luminoasă şi de dulce, pe care eu am întrezărit-o 
uneori încă trăind pe pământ 43 şi pentru aceasta nu mă tem ci 
mă bucur. 

De aceea te-am ales: ca să te ridic [împreună] cu mine 
peste viaţa de aici, [care este] trecătoare şi bântuită de 
necazuri si moarte. 

Cer Celui de sus să te întărească si să te dăruiască 
mie. Nunta pe care am visat-o amândoi va fi în ceruri, sub 
ocrotirea îngerilor. 

Vino la mine Mireasa., asa cum niciuna dintre fecioare 
nu s-a dus la mirele ei drag ! 

îndrăzneşte asa cum am îndrăznit si eu! 

Peste moarte treci si vino aici! 

Căci tu mă iubeşti, o ştiu, asa cum ştiu că te iubesc. 

între noi e credinţa şi dragostea. Şi amândoi [suntem] 
într-o singură fiinţă, după cum vrem*. 

Dacă vom crede, îndoiala dintre noi va pieri. Şi atunci 
vom fi aproape de Dumnezeu. Căci noi ne iubim prin şi în 
Dumnezeu, Care este atât de puternic şi mare că trebuie să ne 
ascundem faţa de El (cât suntem pe pământ) şi să ne pierdem 
în lucruri deopotrivă noi, să fugim de măreţia ce ni se arată 
când ne apropiem de El sau să ne umilim urmând soarta 
oamenilor, nu a zeilor 45 , ca să nu fim striviţi de conştiinţa 
nimicniciei şi a slăbiciunii noastre şi de presimţirea* slavei 
Sale. 

Pentru că am văzut că poezia te atrage şi te încântă, 
cum [mi-]ai mărturisit povestindu-mi defspre] noaptea aceea 
din cimitir... 

Eu am bănuit demult, din înfăţişarea ta, plăcerea 
pentru poezie. 

Da., frumuseţea acestei lumi n-o pot vedea în[tr-]adevăr 
decât ochii, chipurile şi sufletele care au în ele strălucirea ei, 
farmecele ei. 



Şi aici avem mărturia directă a Fericitului Ilie cum că a avut experienţe mistice încă 
înainte de a se căsători, de foarte de tânăr. Când scria aceste rânduri avea 26 de ani... 
44 Lui Dumnezeu. 

Aici cu sensul de Sfinţi şi nu de făpturi imaginate. 



32 



De aceea îţi dezvălui acest secret al meu 46 , pentru a mă 
dărui ţie aşa cum sunt. Pe tine te-am gândit la fel [ca mine], 
de aceea ascultă si iartă. 



Celui iubit 

Coaptă şi rod m-am dăruit ţie, 
necunoscutei, doritoarei guri, 
numai să mă consumi, 
inima, trupul hrană să-ţi fie. 

Din ochi negri care mă sorb, 
să ucid setea ce mi te fură! 
Semn împlinirii în destin orb 
să cresc în tine fără făptură. 

Tu erai si tu eşti si rămâi, 
exist ca umbra în nopţi de bine, 
pământ şi apă urcând la tine 
fiinta-mi schimbată-n tămâf 1 . 



Aşa [te-]am gândit şi te-am închipuit acum aproape 4 
luni, când am scris aceste versuri, şi altele pe care ţi le voi 
transcrie şi dărui, pentru că tu mi le-ai inspirat. 



Din ochii tăi adăncitori 
dezlănţuiri aud 
ce-mprăştie suflarea-mi. 
Ci eu te simt cum mori 
- din vrăjile de nud* 
dorind - în răsuflarea-mi. 



46 Secretul era acela, că pentru prima dată îi spunea că scrie poeme. 

47 Formă contrasă a lui tămâie. 



33 



Scrisoarea nr. 14 (14 iulie 1945) 



Plic în alb. 



îmbucurat extaz, 



Ieri nu te-am văzut şi azi mi-e aşa [de] dor de tine, că 
de te voi întâlni... am să te sărut... 

Dar cwm?...Te voi săruta din ochi cu privirile, din chip 
cu surâsul gurii. 

Tu vei zâmbi spunându-mi: „Am ghicit! Ştiu ce vrei şi 
ce-ai făcut" ... 

Atunci bucuria ne tresaltă paşii şi ne plecăm din umeri. 

Unul către altul frunţile ni le îndreptăm, lin şi 
insesizabil, [pentru] ca nimeni să nu observe, în afară de 
sufletele noastre care se alipesc doritor pe deasupra trupurilor 
noastre. 

Ca să te am mai mult prezentă, iată îţi transcriu ceva de 
altădată, când era primăvară şi tu erai departe. 

E ziua ta, Blue eyes, 

şi poate gându-ţi 

va fi ca o salcie-nflorită 

primindu-L pe Iisus 

în fluturări sau aşternută. 

Simţirea ta neprihănită, 
în simplitate pură, 
asemeni exalării 
din florile pletoasei, 
duios, plecatei sălcii, 
oare în taina lină, 
ce creşte printre denii, 
ce se aud păşind 
spre turle de Biserici, 
de lună argintie; 
oare în lina taină 
simţirea înviată* 
de lacrimile sfintei, 
uitatei aşteptări, 



34 



tu n-o supui visând 
şi tremurând de drag 
asemuitei umbre, 
ce umblă în văzduh, 
părelnic şi real?... 

Blue eyes, poate [că] merit să mă uiţi. Căci eu n-am 
putut să-ţi dau decât durere şi aşteptare chinuitoare. 

De nu voi muri, câţi ani să mai aştepţill... 

De ce să-ţi pierzi tinereţea, frumuseţea vieţii pentru 
mine? 

Mă doare nespus cântecul tău: „am rătăcit firul vieţii, 
farmecul tinereţii, de dragul ochilor tăi". 

Să pierd numai eu sensul vieţii, dacă destinul 48 e prea 
aspru. De ce să te chinui cu mine? 

Te iubesc prea mult ca să nu-ţi doresc decât fericirea. 

De aceea, dacă [îţi] găseşti fericirea şi iubirea 
altundeva, uită-mă! 

Căci aşa mi-a fost soarta: toate minunile dragi să-mi 
treacă pe dinainte ca umbrele, să nu le pot opri, şi până la 
moarte să doresc, să plâng cu mâinile întinse în zadar. 

Deci, eşti dezlegată [de mine] 49 să faci ce vei voi atunci 
când nu voi mai fi sau chiar de voi fi, [dacă] voi fi departe [de 
tine], fără putinţă de întoarcere. Desigur, [asta] fără voia mea, 
ispăşindu-mi îndrăzneala de a fi acţionat şi trăit conform 
credinţei mele 50 . 

Chinul pustietăţii va fi îndoit mai greu pentru mine. 

Când nici pe tine nu te voi avea (aci scriind acestea, 
ochii mi se umplură de lacrimi), nici speranţe că te voi regăsi. 

Insă voi încerca să mă bucur auzind că tu eşti fericită, 
oriunde, oricând, oriunde şi cu oricine. 

Mă voi ruga pentru voi, pentru fericirea ta. 

Anii întunecaţi 51 , care vor urma pentru mine, de ce să-i 
înduri şi tu, care nu porţi nicio vină? 

Ar fi nedrept să suferit tu din cauza destinului meu . 



48 Viaţa mea. 

49 îţi dau voie, consimt să faci ce vrei cu viaţa ta. 



50 A încrederii mele că trebuie să fac ceea ce simt să fac, ceea ce conştiinţa mea mă 
învaţă. 

51 Şi iarăşi o presimţire/ o vedere înainte a viitorului său, cu prea greii şi dureroşii ani 
de închisoare. 

52 Atenţionăm din nou asupra faptului, că Fericitul Ilie nu credea în ideea de destin/ de 
soartă în sens păgân, în care viaţa omului e cu totul prestabilită şi el nu poate face 
nimic să o schimbe, ci foloseşte pe destin cu sensul de viaţă, de propria-i viaţă 
socială, care e dură, nemiloasă cu el. 



35 



Nu ţi-am spus [acest lucru până acum]. Dar şi pentru 
aceasta n-am vrut să te cunosc mai demult: pentru motivul că 
ştiam ce chinuri trebuie să îndure 53 (pe care eu nu am puterea 
să le înlătur) femeia care va trebui să-mi stea alături. 

Mă întreb [de unul] singur acum şi mă frâng 54 : „De ce 
tocmai pe tine, la care [eu] ţin mai mult decât la mine, 
Dumnezeu a voit să te aleg să împărtăşeşti din întunecatul, 
nemilosul meu drum spre ţări de lumină şi ceruri , dar drum 
ce trece prin prăpăstii şi moarteT\ 

Blue eyes, de aceea trebuie să mor... Iar tu, prin 
moartea mea, vei câştiga puterea vieţii mele. Căci ţi-o 
dăruiesc ţie, ca să trăiesc [tot] înainte prin tine, şi tu să fii 
întruparea fericirii mele de a trăi şi a contempla frumuseţea, 
a bucuriei, care realizată nu şi-a găsit liniştea încă, iar 
mormântul n-o poate cuprinde, precum nici moartea n-o 
poate reţine. 

Doamne, fă să fie altfel de cumprevădl 

Şi dragostea ce mi-ai dăruit-o să ne-o binecuvintezi 
într-o zi, când vom fi doar noi doil 

Şi Tu, sub forma unui călugăr bătrân, [care vorbeşte] 
în cuvinte de miere, să ne aşezi pe frunte şi în inimi Tainele 
Sfintei Tale încuviinţări, unindu-ne pentru aici şi pentru 
vecie. 



Să îndure. ..au fost subliniate de autor în manuscris. 
54 Mă chinui să înţeleg. 

Din nou vederi înainte cutremurătoare... pentru că experienţa extatică, 
dumnezeiască a început să se petreacă după 20-30 de ani în viaţa lui. 



36 



Scrisoarea nr. 15 (30 iulie 1945) 

Plic în alb. 
Blue Eyes, 



nu mai pune întrebării... Căci [atunci] şi eu voi întreba. 

De ce priveşti aşa insistent către un bărbat? Ca să vezi 
dacă devin gelos sau fiindcă simţi nevoia de a[-i] privi şi pe 
alţii, fiindcă eu nu îti satisfac toată setea de viată si iubirel... 

Dacă îmi aminteşti mereu de „rusul" de astă iarnă, 
[atunci] îţi închipui că eu cred că numai l-ai privit şi 
simpatizat. 

Eu pot bănui [de aici] că v-aţi sărutat şi îmbrăţişat. 

Ştiu, este omeneşte să nu rezişti naturii, imperativelor 
ei, farmecelor ei... [Insă] de ce provoci asemenea situaţii? Ca 
eu să mă destăinui! Ca eu să mă turbur şi să te iubesc cu 
înverşunarea şi teama că te voi pierde! 

Se poate [însă] să provoci contrariul 56 . Adică iubirea 
mea să se transforme în sete[a] de a te zdrobi, în ură sau să 
mă faci să te trec în rândul tuturor celorlalte [fete], care nu 
merită nici iubire, nici sacrificiu, nici măcar o privire! 

Vom suferi amândoi... Căci chiar în ura mea voi simţi 
iubire neîmplinită şi fără sfârşit mă voi consuma . 

Şi voi fi atunci, totuşi, fără putinţa de a reveni la tine. 
Căci hotărârile mele odată luate nu mai revin asupra lor . 

Mai repede aş muri de dragul şi de dorul tău decât să 
mai încerc a doua oară iubirea pe care mi-ai respins-o sau pe 
care acum o dispreţuieşti. 

Căci eu am hotărât odată [pentru totdeauna] că tu eşti 
singura mea iubire şi [că] nu te voi părăsi niciodată. Şi o voi 
păstra chiar [şi] atunci când mă vei părăsi, cu singura 
deosebire că nu-ţi voi mai vorbi de[spre] dragostea mea 
pentru tine [şi] nici nu ţi-o voi mai arăta prin nimic. 

Căci glasul şi privirile îmi vor amuţi şi nu te vor mai 
cânta când ne vom vedea. Şi totuşi, [în inima mea] te voi 
cânta şi [voi] privi în visul meu din trecut. 



56 Dragostei. 

57 Mă voi întrista, necăji interior toată ziua. 

58 Şi aşa a trăit toată viaţa: fiind cu totul determinat în hotărârile pe care le lua! 



37 



Dacă vrei să mă încerci, [atunci] ia aminte să nu dai 
naştere la sentimente nepotrivite şi inutile, dăunătoare 
fericirii noastre, din cauza destăinuirilor pe care le vei face şi 
le voi fâcefără să vremi 

Dacă încerci să lupţi cu mine în felul acesta, eu voi fi 
biruitor totdeauna. 

Tu mă poţi ucide, dar nu-mi vei putea ucide iubirea. 

Tu poţi pieri şi cădea între fiinţele fără inimă şi 
credinţă (ceea ce ar fi pentru tine mai rău decât moartea) dar 
iubirea noastră va trăi înainte, în puritatea şi sfinţenia pe care 
am făurit-o si o voi întreţine eu, veşnic îndurerat, fără noroc 
în dragoste şi viaţă, dar mereu prin durere spiritualizat^ , 
urcând spre iubirea Celui de sus 60 . 

Dacă ai ştii cât tremur 61 pentru această iubire, pe care 
am pus-o prag şi împărtăşanie 62 între viaţă şi moarte, ai 
înţelege de ce mă simt atât de aproape de moarte când te 
privesc. 



Din nou o vedere înainte a vieţii sale. 

60 A lui Dumnezeu. 

61 Cât mă îngrijorez. 

2 Cu sensul de legătură între viaţă şi moarte. 



38 



Scrisoarea nr. 16 (4 august 1945) 



Sâmbătă, 
ora 12. 

Plic în alb. 



Blue Eyes, 



63 



Slăbiciune, numele ţi-efemeie\... 

Eram mai tare decât piatra, şi azi îmi merit soarta* 

Căci mă întreb: Pentru ce m-am părăsit pe mine şi m- 
am dăruit unei femei? 

Pentru că iubirea mea n-a cunoscut margini. 

Am uitat şi îndepărtat de la mine toată frumuseţea 
lumii, care mă creştea şi binecuvânta, pentru a căuta toată 
viaţa şi frumuseţea divină într-o singură fiinţă iubită, pe care 
o văzusem deasupra tuturor lucrurilor, până şi a Dumnezeirii. 

Căci te iubesc şi te-am iubit mai mult decât pe 
Dumnezeu, pe Care îl uit pe zi ce trece de dragul tău. 

Si El a fost bun si sincer totdeauna cu mine. Si iubita 

5 5 5 

mea nu este sinceră ! Ea nu a părăsit totul pentru a fi plăcută 
[doar] unuia singur. 

Primul ei gând e să placă celorlalţi. Ochii ei caută încă 
admiraţia şi dragostea altora. Dragostea mea nu o satisface, 
nu-i de ajuns. O ştiu. 

Privirile admirative, fugare, ale celorlaţi valorează mai 
mult decât dragostea curată a unuia singur. 

E mai simpatic, mai comod şi chiar frumos stă unei 
persoane, cu ochi şi trup fermecător, să aibă alături un 
adorator, care să-i sporească frumuseţea, farmecul şi 
înălţarea pe un piedestal de zeiţă. Şi adoratorul, chiar dacă 
este într-un grad mai mic sau mai mare simpatic, drăguţ, şi 
chiar iubit, rămâne totuşi o marionetă în fata tuturor. 

7 S 5 

Dar nu orice om poate deveni o marionetă în mana şi 
la dispoziţia chiar a unei zeiţe. Sunt [şi] oameni cu voinţă mai 
tare decât ei înşişi, cu o viziune şi înţelegere precisă a 
faptelor. 

Aş sacrifica totul pentru iubirea noastră [pentru] ca s-o 
menţin: viaţa aceasta, chiar mântuirea sufletului meu. 



63 Starea în care mă aflu. 



39 



Un singur luru nu pot face însă: să sacrific puritatea 
iubirii mele, sinceritatea si adevărul ei. 

7 5 

De ce să-ti ascund ceea ce cred, ceea ce văd?. ..Cu 

5 ~ 

propriile [-mi] mâini îmi scot mai bine inima vie din piept şi, 
[odată] cu ea, şi viaţa aceasta zbuciumată, ce n-ar fi meritat 
poate soarta veşnicei regăsiri. 

Niciodată nu voi putea fi robul care nu ştie şi nu 
îndrăzneşte. Ci cel care se înalţă, cu preţul vieţii, pentru 
adevăr şi puritate. 

Acesta e adevărul: m-am dăruit cu tot sufletul si 

5 

destinul 64 ţie, ca la o icoană, iar tu îmi dai numai o parte din 
iubire şi [din] hotărâre [a] de a fi eu singurul bărbat, unicul 
ales 65 , unica [ta] fericire. 

Tu aştepţi mângâierea privirilor altora în afară de 
privirile mele. Eu nu cer şi nu aştept decât pe ale tale. Aci e 
deosebirea [dintre noi doi] ! 

Mie, tu, îmi ajungi. Ţie, eu, nu-ţi ajung. 

Spunând şi recunoscând acestea eu mă înjosesc, mă 
umilesc în faţa ta, ceea ce nu am făcut până acum în faţa 
nimănui. Dar o fac pentru a respecta adevărul [pe care îl 
simt]. 

Aceasta este însă tăria sufletului si a voinţei mele. 

5 5 

De aceea îti cer: caută în tine însăţi si recunoaşte dacă 

5 5 5 5 

am spus adevărul şi mărturiseşte-mi sincer, pentru a hotărî 
amândoi ce este de făcut! Pentru că sunt prea mândru 66 şi am 
o conştiinţă prea curată ca să pot continua pentru plăcerea 
împlinirii unei dragoste, pe căi care nu sunt absolut limpezi. 

Nu mă întreba cât mă costă această hotărâre! Vei 
vedea, poate, mai târziu, că în adevăr te-am iubit doar pe tine 
si te voi iubi mereu. 

5 

Insă nu pot trăi simţindu-mă umilit de cea mai adorată 
fiinţă [din viaţa mea] în faţa unor pigmei . 

Tu, fără să ştii, vrei să mă umileşti în faţa celor pe care 
eu îi dispreţuiesc, pentru că desconsider personalitatea lor 
morală. 

Căci port în mine (nu vreau să mă laud!) un suflet 
incomparabil mai mare decât al lor, al tuturor la un loc şi o 
voinţă, vei vedea odată [cât de mare], dar atunci va fi prea 
târziu. 



64 Viaţa mea. 

65 Al inimii tale. 

Cu sensul de: prea demn. Iar demnitatea nu e un păcat, ci, dimpotrivă, o virtute 
morală, cea care ne face să fim oameni verticali. 
67 A unor oameni mici la suflet. 



40 



Pentru că totul va fi pierdut, iubita mea! 
Aş plânge [acum], dar nici această uşurare nu mi-o mai 
îngădui... 



41 



Scrisoarea nr. 17 (14 august 1945) 

Plic în alb. 
Blue Eyes, 



Dacă mă întrebi ce să faci când e vorba de a primi sau 
nu căsătoria, înseamnă că nu eşti definitiv hotărâtă în 
urmarea, până la sfârşit, a dragostei noastre cu orice preţ. 

Dacă iubirea noastră ar fi tot ce e mai sfânt şi mai bun 
pe lumea aceasta, întrebarea nu ar fi venit. 

Insă în momentul în care întrebi, înseamnă că 
dragostea noastră se clatină. Că există ceva care o roade, fie 
ea neîncrederea sau altă chibzuială de ordin material, fie 
infiltrarea unei simpatii pentru altă persoană 69 . 

îţi spun încă de acuma: totul nu este decât o simpatie 



trecătoare, dorinţa şi plăcerea jocului cu necunoscutul 



70 



71 



Marea şi adevărata dragoste cu mine a venit, cu mine va 
trece. Va rămâne, orice vei face. 

Iţi vei da seama [numai] mai târziu, şi atunci va fi prea 
târziu, căci în mine va fi totul ars şi veştejit. 

Ceea ce scapă sau pleacă azi şi nu se împlineşte, mâine 
nu va mai fi cu putinţă. Regretul pentru ceea ce faci acum va 
fi atât de mare, încât veşnic vei avea sufletul pustiit şi gol. 

Vei căuta zadarnic iubirea înainte[a ta] şi în ceea ce ai, 
[însă] ea nu va fi decât în urmă, înmormântată cu mine pentru 
totdeauna. 

De aceea, eu îţi spun: eşti liberă să faci ce vrei, ce crezi 
singură că este bine. Nu vreau să te influenţez cu nimic. 

Eu n-am avut decât dragostea veşnică. Aşa ţi-am adus- 
o. Dacă n-o păstrezi, ea va pleca cu mine mai departe şi eu o 
voi avea aici, pe pământ, şi în cer. 

Tu, dacă o părăseşti, tu dacă o părăseşti, nicăieri în cer 
şi [pe] pământ nu o vei mai regăsi. Spun acestea nu pentru a 
te atrage [de partea mea] . 



Raţiune, problemă, nevoie. 

69 Pentru un alt bărbat. 

70 Dorinţa ta de a căuta şi la alţi bărbaţi ce numai eu îţi pot da. 

71 Din viata ta. 



42 



Fiindcă trebuie să ştii, chiar rămânând cu mine si cu 

9 7 5 

dragostea [noastră], un oarecare timp vei avea regretul că ai 
lăsat [să te stăpânească] ceea ce acum te pune în cumpănă ca 
să alegi. 

Clipele de fericire pământeană pe care le vei avea cu 
mine, dacă ai rămâne alături de mine, îţi vor şopti că eşti pe 
calea cea adevărată chiar [şi] în cele mai mari dureri ale 
sacrificiului pentru dragostea noastră. 

Dincolo, în cer, însă voi avea certitudinea că ai biruit 
şi că împreună am fost mai tari decât lumea şi atracţiile ei. 

Acolo, fericirea şi iubirea noastră, vor fi depline şi din 
eternitatea şi nesfârşirea lor ar mai îndrăzni [parcă] odată pe 
calea sacrificiului, aceea de a porni în lume să mai salveze şi 
alte întrupări în materie 72 . 

Numai iubirea care ne cere sacrificii poate mântui 
sufletele [noastre]. Şi aceasta e iubirea noastră. 

Alege acum între mântuirea celor două suflete ale 
noastre, prin dureri şi sacrificii, sau pierderea lor pentru 
câştigarea mulţumirii [de sine] şi a unei fericiri relative în 
viata trecătoare. 

5 

Mulţumirea ta e si mulţumirea mea. 

5 5 5 

Insă împlinirea, mântuirea, fericirea nu o putem avea 
despărţiţi, [ci] decât amândoi, ca o singură fiinţă. 

Poţi distruge sau poţi învia. Eşti liberă să-mi dai ce 
crezi de cuviinţă: moartea sau viata, căci te iubesc. 

5 t ~ 



72 Dacă şi- ar sfinţi viaţa. ..oi ajuta şi pe alţii prin rugăciunile şi ajutorul lor. 



43 



Scrisoarea nr. 18 (24 august 1945) 



Fără adrese. 

Doar: 

To my 

young lady 73 . 

Există 

două scrisori, 

notate / si //, 

incluse 

în acelaşi plic 

si considerate 

o singură scrisoare. 



I 
Blue Eyes, 



Din tăcere m-am desprins ca să te aud şi să mă cunoşti. 

Şi va fi un cântec suprem, mai puternic şi mai drag în 
măsura în care vom crede [în el]. 

Te ştiam ca pe o fiinţă fermecătoare . [Dar] când te-am 
privit mai îndeaproape am văzut în tine un înger. 

Să vorbesc si să acţionez în felul de astăzi mi-ar fi 
părut o copilărie altădată. 

Par lucruri perimate şi fără rost pentru alţii 74 ? Totuşi, 
eu cred că tu eşti îngerul meu, pe care până azi nu l-am 
întâlnit nicăieri. 

Deşi nu te cunosc îndeajuns [de mult], [şi] nici nu-ţi 
cunosc părerea şi sentimentele faţă de mine, îmi inspiri o 
încredere şi un curaj neobişnuit. 

[O,] de aş putea şti pentru cine [te] păstrezi şi cum eşti 
înclinată să dăruieşti toată comoara sufletului [tău] curat şi 
mare, pe care presimt că îl ai! 

Prezenta ta mi-a reînviat si întărit credinţa în îngeri si 
mă face să aud, mai uşor şi mai adesea, glasul sfânt [al lui 
Dumnezeu] în adâncul meu. 



în engleză: Către tânăra mea doamnă. 
74 Cuvintele din inimă către persoana iubită. 



44 



O strălucire îmi însufleţeşte fruntea şi privirea. Moartea 
e [pentru mine] tot atât de frumoasă [acum] ca şi viaţa, când 
trupul şi duhul meu sunt pătrunse de lumina înfăţişării tale. 

Pentru spiritul meu adânc turburat, poate [că] 
Dumnezeu S-a îndurat să-mi trimită în cale un îngeri 

Dar mi le-a dăruit?!... 

Să fie îngerul meull... 

Voi fi atât de vrednic ca să mă iubească îngerul? 

Tainic, dacă ar săvârşi 75 aceasta, as simţi. Iată însă, 

7 ■> 7 i ţ 7 

[cum] lumină izvorăşte în sufletul meu şi murmură 16 să curgă 
în afară. Lacrimile mă umplu de bucurie şi mă simt mai 
diafan şi mai pur. 

Numai gândind la tine mă transform astfel. De aceea te 
socotesc un har trimis de la Dumnezeu. Lângă tine viaţa mi- 
ar părea o eternă călătorie din ceruri spre ceruri tot mai 
înalte . 

Apropierea ta mi-au înviat din nou puterea şi credinţa 
că trebuie [să lucrez la construirea de sine] şi [că] voi izbuti 
pe drumul creator pe care apucasem odată [şi] de care m-au 
îndepărtat vremea 78 şi soarta 79 neîndurătoare. 

A or» 

întrupare divină , căreia mă voi ruga să-mi ajute, ca 
sublimul adevăr şi frumuseţea să strălucească în lume prin 
făptură. 

A o 1 

îmi apari ca o veşnică melodie a unei armonii 
necunoscute şi profunde. Iar tot ceea ce văd frumos în natură 
si viată îmi aduc aminte de tine. 

Cum te-aş putea încredinţa că tot ce spun e adevărull 
Dacă aş fi alături de tine, aş plânge ca un copil de atâta 
fericire şi poate [văzându-mă astfel] m-ai crede. 

Pe când aşa orice înduioşare trebuie s-o înfrâng cu 
durere în inimă. Şi parcă ucid tot ce e mai bun şi sfânt în 
flinta mea. 

Dacă as reciti această scrisoare nu as mai trimite-o, 
căci mi-ar apărea ca o umbră a luminii ce mi-o răsfrâng 
gândurile despre tine. 



75 Ar face acest lucru, dacă m-ar iubi... 

76 Susură, dă să iasă... 

77 Şi aşa a fost, în definitiv, călătoria vieţii lor conjugale: o continuă înduhovnicire a 
amândurora! 

78 Timpul istoric pe care îl petrec. A trebuit să plece în război... 

79 Viaţa. 

Femeia iubită, socotită ca dar de la Dumnezeu. 
81 Te înţeleg ca pe o veşnică melodie. 



45 



Cuvintele nu sunt decât vreascurile, uscăturile unei 
primăveri trandafirii, care e simţirea mea în clipele acestea 
de zori ce se deschid. 



II 



My Eternaly Bride 82 , 



De va muri unul din noi, să fim fericiţi si atuncil Dacă 
tu eşti un înger vei continua să exişti. La fel şi eu voi trăi ca 
înger al arhanghelului, când forma materială se va fi stins. 

Atunci vei putea veni luminos, ca un arhanghel în 
nopţile frumoase de flori, tinereţe şi cer, [ca] să te revăd! 

Tu mă vei simţi. Vei săruta vântul, lumina lunii si 
florile de pe câmp, [pentru că ele] eu suntl 

Iar când voi veni, dacă tu nu vei mai fi , ca un înger 
vei continua să vii spre mine, mai frumoasă şi mai fericită. Şi 
eu te voi iubi mai mult încă, iar fantoma ta îmi va apărea, mă 
va cuprinde şi se va întrupa în mine. Atunci eu voi fi tu şi tu 
eu . Aşa că moartea nu ne va putea despărţi. 

In seara aceasta am văzut în ochii tăi întâia oară 
scânteind învierea iubirii celei mari, pe care o aştept de la 
tine. 

Tu îmi ceri să îndeplinesc tocmai ceea ce eu urmăresc 
şi doresc din copilărie. Idealuri de care nimic nu m-ar putea 
despărţi. 

Dumnezeu te-a trimis să-mi ajuţi, [pentru ca] să merg 
pe calea visată. 

Ascult Simfonia a IlI-a de Beethoven 85 , cel mai iubit 
de mine dintre oameni după Iisus. Iar gândurile şi simţirea 
mea, împlinite de armonia lui, sunt adieri de vânt ce aleargă 
peste depărtări, [ca] să-ţi mulţumească şi să te plimbe în 
zborul lor eteric. 

Ce aş putea face ca să [o] feresc pe zâna mea cea bună 
de privirile rele, de toată neliniştea grea? Ca s-o simt [astfel] 
fericită. 



în engleză: Mireasa mea cea veşnică. 
83 Dacă tu vei muri înaintea mea. 



încercare de a crea o mitologie personală. 
85 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Symphony_No._3_%28Beethoven%29. 



46 



Căci am ghicit tristeţea şi nemărginirea în ochii şi 
trupul tău de argint strălucitor, ce vin din cer adânc, albastru, 
înfiripându-şi domnia [în mine]. 

Lasă plânsul şi toată durerea mie ! Sunt mai obişnuit cu 
ele şi nu mă vor înfrânge. Iar tu fii bucurie şi cântec şi noapte 
cu lumini de stele şi lună [care] coboară de flori* primăvara. 

Căci eu voi fi fericit să mor cu fruntea în vânturi, 
luminată de amintirea chipului tău şi de gândirea împărăţiei 
lui Dumnezeu, în care vom fi împreună. 

Cât îţi voi avea în suflet chipul, în duhul meu străbătut 
de fiorii morţii va iradia pacea şi suprema împlinire până în 
ultima clipă. 

Da, voi surâde şi voi privi către tine şi de dincolo de 
moarte ! 

Cum să mă despart de tine?!... 

Cum să te părăsesc?!... 

In depărtare şi primejdii voi fi mai aproape ca oricând 
de tine 86 . 

Stelele de aceea sunt aşa de frumoase şi nemuritoare, 
pentru că sunt aşa de departe. De asemeni vei fi tu pentru 
mine... 

Dumnezeu, Dumnezeu, Dumnezeu!... 

Logodnica mea... 

Doamne, ajută-i! 



Şi aşa a şi fost în închisoare: foarte aproape duhovniceşte de soţia şi de fiica sa! 



47 



Scrisoarea nr. 19 (20 septembrie 1945) 

Fără adrese. 

O scrisoare în 
6 pagini. 

Blue Eyes, 



Deşi ard în dorinţa de a te îmbrăţişa, mă voi înfrânge 87 . 

Deşi viaţa mea nu are rost şi plăcere fără tine, voi 
tăcea. Pentru că aşa vrei tu, [cea] care nu mai doreşti aceste 
lucruri. Poate fiindcă iubirea ta începe să se răcească. 

Totuşi o vei simţi odată arzăndu-ţi trupul, şi atunci, 
poate, nu voi mai fi 88 , şi pentru tine va fi mai greu decât azi, 
pentru mine. 

Tu nu vei simţi şi nu vei înţelege, poate, cum pe mine 
mă atrag primejdiile şi glasul morţii, care îi înfwară pe alţii. 
Pe mine [însă] mă încântă şi mă atrag. 

Căci sunt mai mult din altă lume decât din aceasta . 
Si lumea aceasta de aceea mă nemulţumeşte si îmi găseşte 90 
mereu motive de revoltă, fiindcă o altă lume, perfectă, o am 
în ochi şi în trup, şi o doresc. 

Iar dacă ţie îţi reproşez unele lucruri, [fapt] ce te 
supără, nu înseamnă că tu nu eşti curată şi cuminte. Pentru că 
eu am impresia, uneori, că eşti un înger, o sfântă. 

Insă cele pe care eu le spun sunt adevărate şi trebuie 
spuse, [tocmai] pentru ca să fim conştienţi de ele şi să nu 
trăim cu impresia că le putem ascunde. 

Nu te teme să stai în lumină cu tot ce e bun şi rău în 
sufletul tău! Teme-te de întuneric [însă]! 

Nu trebuie să ascundem nimic. Răul trebuie scos la 
lumină şi denunţat pentru a-1 învinge 91 . 



87 îmi voi înfrânge, opri pornirea de a te îmbrăţişa. 

88 Poate voi fi mort... 

Mă simt mai mult al veşniciei decât al istoriei. 



90 îmi creează, îmi oferă mereu... momente de revoltă. 

91 Cu sensul: nu trebuie să avem între noi secrete, lucruri nespuse, indiferent dacă ele 
sunt bune sau rele. 



48 



Eu însumi nu ascund părţile rele [din mine] ci le dau la 
iveală, pentru ca să le distrug din rădăcini. Căci în lumină 
mi-e ruşine de ele. Şi ele mor, căci nu pot rezista luminii. 

[Patimile mele] vor să se ascundă şi nu le las. Le ucid. 

De aceea eu încă susţin, că e normal să ai emoţie de 
bucurie, să devii altfel, mai vioi, mai vorbăreţ şi să ai gesturi 
drăgălaşe în faţa unei persoane simpatice sau frumoase. Nu 
poţi tăgădui acest lucru fiindcă este general omenescl 

Insă tu de ce vrei să-l tii ascunşi 

> 

Nu te ascunde de mine! Aceasta mă doare. Scopul 
poate fi câştigarea simpatiei, a aprecierii, a prieteniei acelei 
persoane, mai ales când este de sex opus. 

E adevărat: eu nu te împiedic de la acest lucru! 

Totuşi, te previn: e periculos acest joc, care poate 
însemna o promisiune pentru cel faţă de care te exprimi 
[astfel] şi o ispită [şi] pentru tine. 

Dar eu, îngerul meu, vreau să te scot din vremuri şi să 
te duc în veşnicii. Vreau să-ţi arăt ispitele şi minciunile în 
care trăim pentru ca să nu te fure vreodată. 

Si nu ti le arăt doar tie, ci [sil eu însumi le învăţ si mă 

55 y " L 5 J y 5 

vindec de ele văzând cât rău aduc. 

Dar drumul pe care noi am pornit e greu nu numai 
pentru motivul că ceilalţi ne stau împotrivă ci mai mult 
pentru că noi nu vrem să fim ca ceilalţi. Noi vrem, cel puţin 
aşa cum vreau eu şi cred că şi tu: să devenim perfecţi* 1 . Să 
putem la sfârşitul zilelor noastre, în faţa morţii şi, apoi, în faţa 
lui Dumnezeu, să răspundem cu îndrăzneală, zicând: 

„Drumul nostru a fost greu şi 93 i-am biruit pe oameni ! 

Drumul nostru [însă] noi înşine l-am făcut şi mai greu, 
pentru că am voit să aruncăm răul din noi, să ne dezlipim de 
părţile rele ale trupului şi ale sufletului. 

Şi ne durea, căci ne lipseam atunci şi de unele plăceri. 
Totuşi am încercat, şi poate am izbutit în parte. 

Azi suntem mai buni. Azi, Dumnezeule, nădăjduim că 
ne vei primii". 

Şi acum te rog, nu pentru fericirea noastră, ci poate 
spre durerea noastră, totuşi spre binele şi înălţarea noastră 
[spirituală] să nu unelteşti, prin niciun gând rău, împotriva 
dragostei noastre! 

Căci ea trebuie să rămână aşa cum a fost, dacă mai 
puternică şi mai frumoasă nu devine. 

92 Desăvârşiţi duhovniceste. 

93 Dar... 



49 



Te rog să nu te gândeşti niciodată să loveşti sau să 
împroşti prin vreun gând sau vreo faptă dragostea ce ne-a unit 
atât de curat şi sincer până acum. Te rog! Pentru că aceasta 
înseamnă s-o ucizi şi eu nu vreau [acest lucru]. 

Pentru că trebuie să-ti dai seama că, dacă atât de 

5 ~ 

cuminte cum eşti si totuşi sunt motive care mă fac să te urăsc 

5 5 5 

uneori, pe nedrept poate, mă întreb dacă aş mai putea oare să 
stau sau să mă mai apropii de tine vreodată, dacă aş auzi sau 
aş vedea că tu ai apuca alte căi sau inima ta ar bate şi pentru 
altul. 

Dacă ar fi să mă coste chiar viata, durerea ce mi-ar 

5 ~ 

produce-o lipsa ta, eu n-aş putea să te mai suport alături şi 
iubirea mea s-ar închide pentru totdeauna. 

De aceea cad în genunchi şi spun: Oricât ne-am supăra 
unul pe altul, iubirea noastră să rămână curatăl Să ne 
păstrăm iubirea cu orice preţ. 

Chiar dacă vreodată eu sau tu, prin vreo greşeală 
[anume], nu vom mai merita respectul ce-1 datorăm unul 
altuia, trebuie totuşi să ne amintim întruna că acela este drept 
si cinstit dintre noi, acela e cel care a iubit si iubeşte cu 

5 7 5 t 

adevărat, [adică] acela care va păstra iubirea şi nu va 
înstrăina nimic din ea şi-şi va păstra trupul şi inima curate. 

Acela [adică], care va continua să trăiască numai şi 
numai pentru imaginea lui 94 , păstrându-şi corpul curat de 
orice atingere cu o altă persoană. 

Eu nu voi trăda niciodată imaginea ta 95 , indiferent ce 
vei face tu. Eu nu mă voi răzbuna, chiar dacă tu vei încerca să 
te răzbuni. Dar trebuie să ştii că orice încercare de a te 

5 

răzbuna va aduce îndepărtarea mea [de tine], tăcerea şi 
moartea sentimentelor mele, care astăzi de caută, îţi dau ocol 
şi cerşesc de la tine voie, bunătate, dragoste. 

Certurile şi supărările noastre să fie [doar] între noi. 
Poate le merităm. Si eu cred că da. Pentru că nici eu, nici tu 

5 ~ 

nu suntem nici buni, nici perfecţi. Dar vrem să fim. 

Cine este perfect şi bun în lume? Nimeni! Noi n-am 
mai fi oameni dacă nu ne-am mai certa şi nu ne-am mai 
supăra. 

Singura mea dorinţă este ca certurile şi supărările să nu 
ne copleşească 96 . [Numai] astfel sunt şi ele bune de ceva. 



Pentru soţul lui. Pentru că imaginea ta, cartea ta de vizită e soţul tău. 

95 Persoana, iubirea şi relaţia ta cu mine. 

96 Relaţia, căsnicia. 



50 



Ne simţim mai aproape şi mai curaţi după orice 
discuţie sau supărare. 

însă de certurile acestea mă tem si as vrea să le 
îndepărtez, fiindcă mi-e frică să nu ne facă să ne urâm. Să nu 
ne despartă şi să ne facă doi vrăjmaşi. 

Si niciodată răul făcut nu se simte mai adânc decât 
atunci când e făcut de doi vrăjmaşi, care s-au iubit şi se 
iubesc. Când un rău îţi vine de la cel de la care aştepţi 
iubirea şi pe care îl iubeşti. ..e groaznici 

Tu ştii că te iubesc cu acea groaznică simţire ce trece 
peste legi şi moarte. Dar te vei chinui cu mine în dragostea 
mea. Si tu mă iubeşti. 

Altfel cum ai accepta să te chinuieşti alături de mine?! 
îmi ierţi toată răutatea de care sunt capabil, căci şi eu o iert 
pe a ta!... 

Dar îmi vei ierta mereul Căci mă îngrozesc de mine 
însumi. Vei fi atât de înţelegătoare si de bună încât să mă ierţi 
mereu? Pe mine, ale cărui mânie şi gânduri negre nici 
viforele morţii nu le potolesc, ci mă aţâţă. 

Căci numai tu poţi să mă mângâil 



51 



Scrisoarea nr. 20 (24 octombrie 1945) 

Fără date. 



Ieri nu te-am văzut si azi mi-e asa de dor. ..Si totuşi tu 

5 f 5 5 

n-ai fost aşa cum voiam. O putere interioară sfărâmă idolul. 
El însuşi se sfărâmă. 

5 

Te adoram ca pe un înger, imploram cerului să fii 
îngerul meu păzitor. Credeam în dragostea, sinceritatea şi 
credinţa ta. Credeam în tăria sufletului tău! 

5 

Dar astăzi zâna fuge, se risipeşte [dragostea noastră], 
[căci] ea n-a fost decât un vis al meu, ce trebuia să rămână în 
depărtare, ca să rămână cum a fost. 

De n-ai fi Tu, Hristoase, în cine aş mai crede azi? De 
cine mi-aş rezima încă nădejdea? Pe Tine însă Te-am părăsit 
mereu pentru dragostea de făpturile vieţii, pentru dragostea 
pământească, slăbiciuni în care doar eu am fost tarei 

Totul m-a părăsit, totul m-a trădat. 

Doar eu am crezut, am rezistat. Am crezut că si flinta 

7 5 5 

din apropierea mea mă va urma. Dar, vai, s-a prăbuşit mai 
adânc! După ce a primit harul iubirii mele eterne, nu a ştiut 
să-l păstreze neîntinat. 

L-a pângărit, a pângărit iubirea mea sfântă, iubirea 
pentru care îmi păstram eternitatea şi credinţa, virginitatea 
mea păstrată cu chinuri. 

De aceea răsplata nu vine de la mine, ci de la un 
Spirit 97 mai puternic decât mine, care mă învăluie şi mă 
domină chiar pe mine. El îmi dictează să am în ochi scânteile 
săbiei dreptăţii şi iertării, ale pedepsirii după merit. 

Trădarea nu are loc în inima mea. 

De ce n-ai murit? Ai fi rămas asa cum te credeam, asa 

5 ~ 5 

cum te făurisem eu, aşa cum tu nu erai. 

Dar azi ce a rămas din tine?! 

Eşti [doar] o femeie ca oricare [alta], slabă, prefăcută, 
vicleană, nesinceră, dedată plăcerilor, care aleargă după 
senzaţii si senzaţional. 

5 5 5 

O, n-ai putut nici tu păstra ceea ce eu ţi-am dăruit. De 
ce? Te întreb de cel 

Ai voit să te răzbuni pe cineva... 
Să nu mai spui acest lucru! 

97 De la Dumnezeu. 



52 



Nu te poţi răzbuna pe cineva pângărindu-ţi corpul, 
lovind, distrugând iubirea curată pe care eu ţi-o dăruisem. 

Dar pentru aceasta te voi pedepsi. Te voi sfărâma, 
îngere. Zână, te voi preface în neant. Nu mai am nimic decât 
pe Dumnezeul meu, Iisus Hristos... 

Eu trebuie să mă jertfesc. Eu trebuie să mor. Cum voi 
suporta altfel chinul, de a trăi alături credinţa cu necredinţa, 
sinceritatea cu prefăcătoria, dragostea spirituală cu dragostea 
simţurilor?! 

Nu vreau să mă mai chinui. De ce să mă mai chinui? 
Ca în viitor, o trădare si mai mare să urmeze? 

Eu trebuie să mor si voi muri. 

Tu urmează-mă dacă poţi, dacă vrei să ajungi acolo 
unde mă duc eu, la Dumnezeu Tatăl. 

Dacă nu, rămâi să te amuzi, să te bălăceşti în plăcerile 
simţurilor, în farmecul vicleniei şi al lipsei de credinţă şi de 
încredere. 

Astfel o să cobori de pe pământ încă tot mai adânc, 
spre flăcările Iadului, spre locaşul tău. 

Cine este tare, să fie! 

Cine are curajul, să urmeze drumul drept, să-1 urmeze ! 

Ceilalţi, la o parte! Să libereze [drumul], să nu mai 
încurce drumul celor porniţi pe calea dreaptă! 

Dacă ai fi fost sinceră si tare, mi-ai fi mărturisit de la 
început şi totul ar fi fost lămurit. 

Dar n-ai îndrăznit, pentru că ai voit să continui la fel. 
Pentru că ai voit să mă cobori şi pe mine la tine. Pentru că ai 
voit să-ţi devin asemenea, pentru ca astăzi să nu mai pot zice 
nimic. Ai voit să mă simt tot atât de nevrednic ca şi tine, ca 
să-ţi pot ierta [greşeala]. Poate [că] ai izbutit. 

Azi [însă] îţi iert totul ca şi când n-ar fi fost nimic. 

Poate de frica durerii de a mă dezlipi de tine. 

Poate din nădejdea că până la urmă te vei îndrepta şi 
vei fi aşa cum am voit. 

Poate fiindcă mi-e greu să renunţ la hotărârea mea, pe 
care am voit s-o socotesc neschimbată. 

Dar nu mai înţeleg nimic! Poate într-adins ai lăsat să-ţi 
smulg acest secret, această mărturisire, pentru a mă face să te 
văd cu alţi ochi, pentru a mă îndepărta [de tine]. 

Dar eu ţi-am cerut, oricând vei voi, să-mi spui acest 
lucru în faţă. [Chiar] de aş muri [nu vreau] să mai văd această 
lume cu necredinţa si căderea în care se găseşte. 



53 



Dar eu nu voiesc să renunţ la luptă. Eu vreau să mor 
luptând pentru o credinţă. Altfel nu primesc moartea. [Vreau] 
mai bine chinul pământesc. 

Doamne, dă-mi o moarte cât mai grabnică, dar 
vrednică de credinţa mea! O moarte [pe măsura] dragostei ce 
Ţi-o port! 

Rămâi cu bine, iubito! Nu mai am regretul că te pierd, 
că mă despart de tine ca altădată. 



54 



Scrisoarea nr. 21 (7 şi 14 decembrie 
1945) 



Două scrisori 

puse în acelaşi plic, 

fără adrese. 



I 
(7 decembrie 1945) 



Blue Eyes, 



E aproape lumină. Şi este vânt rece afară. E dimineaţă. 
M-am deşteptat demult, cu gândul la tine. Am tot gândit... şi 
acum inima mi-e plină de tine. Fiindcă nu eşti lângă mine să- 
mi vezi bucuria clipelor acestora. [De aceea] îţi scriu. Cel 
puţin aşa să rămână, să nu se piardă în zadar [bucuria mea]. 

Iată ce mă îndeamnă inima să-ţi spun acum. Abia te-ai 
trezit din somn... şi eu aş vrea să fiu în clipa aceasta lângă 
tine, [pentru ca] să-ţi spun prelung şi învăluitor: Bună 
dimineaţa! 

De ce vreau astăzi mai mult decât oricând să te trezeşti 
cu mine aproape şi să-mi auzi sufletul din vorbele abia 
şoptite? Pentru că nu ştiu cum să-ţi spun mai frumos şi [mai] 
sincer [ceea ce simt]. 

Sunt primele zile de iarnă pe care le primim aproape 
împreună. Şi aş vrea să simţi cum te iubesc şi cât [de mult]. 

Ar trebui să plângem de atâta fericire. E zăpada atât de 
albă... şi tu îmi apari 9S tot mai frumoasă, atât de 
nepământeană! Şi mi se pare atât de potrivit cuvântul zână 
pentru tine, încât aşa ţi-aş zice întotdeauna. 

Dar [asta] numai între noi doi. Pentru că numai noi doi 
înţelegem şi trăim farmecul acesta ce ne strânge", ne atrage, 
ne preschimbă şi ne face să credem tot ce ne închipuim. 

Este un mare dar al cerului iubirea dintre noi. Cu cât 
va trece timpul ne vom da seama mai bine. Căci sufletele 
noastre se vor deschide şi vor înflori de bucurii mai curate şi 



98 Te văd, te înţeleg tot mai mult şi de aceea îmi pari tot mai frumoasă. 

99 La un loc. 



55 



mai mari, şi vor purta cu ele trupurile noastre limpezite şi 
veşnic tinere, până vom trece. 

Avem datoria să trăim si să ducem si dincolo de 

5 5 

mormânt basmul 100 tăriei dragostei. 

Dragostea e singurul adevăr al lumii. Dumnezeu din 
dragoste ne-a creat, din dragoste ne ţine şi însuşi Dumnezeu 
este dragoste. 

Când va fi crescut destul [de mult] iubirea noastră, ea 
se va împrăştia în jur şi nimeni n-o va putea opri, căci va fi 
Dumnezeu în ea şi pe Dumnezeu, oamenii, nu-L pot opri. 

Atunci vom fi siguri că vom învinge, când vom 
îndrăzni să spunem tuturor, iluminaţi şi liniştiţi: „Dumnezeu 
ne binecuvintează şi bucuria liniştii fă Ifăito are din noi vine 
de acolo că ne simţim iubindu-ne, că ne apropiem ca 
înţelegere şi simţim că trăim după voia Lui. 

El ne binecuvintează, căci iubindu-ne noi // iubim mai 
mult, ne încredem şi ne dăruim mai mult Lui. Fiindcă El ne-a 
făcut să ne zărim 101 şi să ne dăm seama, din prima clipă, că 
numai unul pentru altul am fost făcuţi. 

Dacă nu ne-am fi întâlnit, viata noastră s-ar fi scurs 

7 5 

tristă şi fără de rost. Am fi căutat mereu, şi poate ne-am fi 
pierdut, am fi căzut rătăciţi pe drumuri fără speranţă. 

Dar, de la o vreme, eu am trecut dragostea noastră lui 
Dumnezeu. Am încredinţat-o Lui. 

De aceea, orice va veni [în viaţa noastră] şi se va 
întâmpla [cu noi doi] va fi voia, mâna Lui, [cea] care 
hotărăşte si lucrează. Iar dacă El a hotărât să fim uniţi în fata 

t 5 5 5 

oamenilor si a Lui, eu ştiu acest lucru". 

5 7 t 

De ce să ne împiedice oamenii sau împrejurările?! 

Iată, El voieştel Şi noi trebuie să ne supunem. Fie voia 
Lui! 

Poate te vei întreba: Ce rost are să-mi scrie, când putea 
să-mi vorbeascăll... 

Vreau să-ti aminteşti, să ştii fără urmă de îndoială că 

5 5 7 5 J 

iubirea noastră e tot la început, ba începe iarăşi cu fiecare zi, 
cu fiecare primăvară, cu fiecare iarnă. 

De câte ori te văd, simt cum mă îndrăgostesc din nou 
de tine. Şi îmi pare rău, uneori, că ştii că-mi eşti dragostea 
[mea] mică, pentru că aş vrea să-ţi spun mereu şi veşnic acest 
lucru. 



100 Povestea, adevărul, mărturia.. 



101 Să ne întâlnim. 



56 



Aş vrea să vezi, să simţi mereu plânsul inimii mele, ce 
întinereşte şi se purifică. întâia dragoste neîncetat nouă, care 
vrea să-ţi dăruie, să-ţi descopere continuu plinătatea şi 
veselia ei. 

îmi primeşti dragostea nouă (deşi atât de veche), 
dragostea acestui om ce ţi-o trimite cu primii fulgi de 
zăpadă?!... 

Fii bucurie neliniştită (cum sunt şi eu acum), dacă îmi 
primeşti dragostea! Eu am să simt... îmi spui tu?... 

- „Cum să nu ţi-o primesc?!... Cum să nu ţi-o primesc, 
Lucică drag.... iubitul meu!...". 

Eu plec în vântul de afară. Şi zăpada ce mă izbeşte în 
faţă mi-e dragă, fiindcă îmi spun: „Sunt sărutările ei. Sunt 
îmbrăţişările tale, Blue eyes!". 



[Paralel cu pagina a patra a scrisorii, a scris:] 

To the mother of my four children. Who are: one 



sculptor, one muzician, one painter and one poet 



II 

(Vineri, 14 decembrie 1945) 



102 



întâia elegie 



în înălţimi de piatră rară 
din neguri vechi, vrăjite-n foc, 
îngheţ scânteie în afară, 
o dragoste fără noroc. 

Ştiam că vei veni să mă priveşti, 
când eu din umbre voi pieri în soare, 
când tu şi lumea îmi veţi fi poveşti, 
când voi bea viul apelor nemuritoare. 

De sunt pornit pe unde călătoare 
şi pace nefirească m-a cuprins, 



102 î 



In engleză: „Către mama celor patru copii ai mei. Care sunt: unul sculptor, unul 
muzician, unul pictor şi altul poet". 



57 



tu mă întrebi: „din flăcări oare 

şi din vrăjirea-mi cine te-a desprinşii"... 

Şi îţi răspunde glasul umbrei mele: 
„Eu te-am iubit şi tu n-ai înţeles, 
că din adânc, de dincolo de stele, 
tu trebuia să fii cum te-am culeşi" . 

Tu trebuia să-mi dai şi trup şi duh 
în clipele cană fericire te-am crezut, 
să fi simţit cum trupul mi-e văzduh 
si tu mi-aduci în braţe tot ce n-am avut... 

Dar astăzi, clipă trecătoare, ai trecut 
şi eu te plâng şi te privesc din urmă!... 
De ce-am lăsat-o?!. ..O, de ce-am trecut!.. 
Cum s-a pierdut, de nu-i mai dau 
de urmă!... 

Acum, în pace, ardem ne-ntrerupt 
vechi bucurii ce n-au să mai învie 
şi tot ce am visat parcă s-a rupt, 
iubirea mi se stinge în pustie... 

Şi aş fi vrut să fii cum n-ai mai fost, 
în veacuri si în ceruri viorii, 
iubirea mea în tine să-si fi aflat rost 
şi-acum e prea târziu să fii, ce-ai fi putut 
să ful 

Acest sfârşit de care m-am temut, 
de se va sparge-n valuri, în furtuni, 
iubirea mea va creşte până sunt, 
voi rămânea privind; să te răzbuni! 

Din plânsul meu vei înţelege iară, 
atunci când totul vei vedea pierdut, 
c-a fost iubirea mea să piară 
dar Dumnezeu şi îngerii n-au vrut. 

Ci poate ei, plutind peste văzduhuri, 
vor vrea iarăşi să arunce-n noi 



58 



porniri fecioare 103 , izvorând prin duhuri, 
să-nvie iarăşi farmecul în doi . 



Ce răguşit şi tremurând, tu, plângi 
iubind atât că uiţi să te răzbuni, 
şi dragostea în vis vrei s-o răsfrâng, 
în lacrimile ochilor tăi buni... 

Simt cum îngheţ în lumea mea polară 
şi cum mă ning fiorii-nţelepciunii 
şi călător prin rariştea stelară 
doresc răsufletul 105 sălbăticiunii, 

ce vrea să sângereze, cald, peste zăpezi, 
peste nămeţii viorind de lună; 
aş vrea, fierbând în sânge 106 , 
să mă îmbrăţişezi 

1 5 

luându-mă furtună în furtună... 



103 Porniri, sentimente feciorelnice, pline de curăţie. 

104 Iubirea între noi doi. 

105 Răsuflarea animalelor sălbatice. 

106 Fiind plină de dragoste pentru mine. 



59 



Scrisoarea nr. 22 (17 decembrie 1945) 



Două scrisori 
într-un plic alb. 



I 
Orele 9-10 



Blue Eyes, 



înainte de a mărturisi eu însumi, îti cer tie un lucru 
destul de greu si anume: fii sinceră cu tine însăţi si întreabă- 

O 5 5 5 

te dacă în[tr-]adevăr mă iubeştil 

Intreabă-te iarăşi, cu toată seriozitatea, dacă în inimă, 
în inima ta, mai este un loc mic de tot în care poate sta şi 
altcineva. 

Iar acest altcineva, dacă îţi cere locul lui, cât de mic, 
cât de neînsemnat, încearcă să nu uiţi că acest altcineva îti va 

~ 5 5 

umple odată inima, inima care se va goli de mine. 

Vei fi mai fericită, în orice caz, mai fericită decât 
alături de mine. 

Căci trebuie să te întrebi, în [tr-] adevăr: Ce ţi-am putut 
da sau Ce-ţi pot da eul Nimic, în afară de dureri şi 
nenorociri. Vrei tu să urmezi această cale grea şi plină de 
primejdii alături de mine!... 

Intreabă-te dacă eşti destul de tare ca să primeşti şi să 
înfrunţi acest drum spinos, acest calvar. 

Eu sunt aşa cum poate ai început să înţelegi: un om ca 
toţi oamenii, fără nicio situaţie 101 în prezent şi poate încă 
pentru câţiva ani la fel. 

Ce îţi poate garanta un om ca mine, care are în cap 
atâtea gânduri, atâtea pasiuni, care poate distruge viitorul şi 
situaţia cuiva în orice moment? 

Sunt un om ciudat m . Nu mă cunoşti îndeajuns [de 
mult] şi mă vei blestema, poate, odată [pentru acest lucru]. 



Fără nicio avere şi fără serviciu., .pentru că abia se întorsese de pe front. 
108 Un om cu un mod de a fi şi cu intenţii cu totul diferite faţă de majoritatea 
oamenilor. 



60 



Eu am fost iubirea ta cea mare si tu ai fost iubirea mea 
cea mare şi singură. 

Trebuie să spun totul şi lacrimile îmi umplu ochii. De 
aceea îţi scriu. N-aş putea să-ţi spun în faţă [toate acestea] . 
[Şi aceasta o fac tocmai eu], care pot primi moartea fără să 
[mă] clintesc 109 . 

Nu am tăria să-ţi spun inevitabila noastră soartă . 

Am renunţat până azi la multe în viaţa aceasta. Aş 
putea spune că viaţa mea este formată din renunţări din ce în 
ce mai mari. 

Spun [acest lucru în mod] adevărat. Am impresia că 
îmi înfige cineva cuţite în cap [, când renunţ la cineva iubit 
sau la ceva valoros pentru mine] . 

Aşa mă doare hotărârea de acum, [pentru că]: vreau să 
renunţ la tine. 

Mai repede aş renunţa la viaţă. Nu pot fi însă atât de 
laş ca să mă sinucid. Moartea am înfruntat-o, am căutat-o 
chiar, totdeauna. Dar a trebuit să trăiesc! 

Primesc viaţa: acesta e marele meu blestemi 

Te vei simţi uşoară şi liberă de pasiunea acestei iubiri 
ucigătoare, ce te chinuie lângă mine. 

Te vei simţi liberă când vei renunţa la mine. 

Eu îţi cer să renunţi. Am impresia că nu-ţi va fi chiar 
atât de greu. 

Eu voi fi înlocuit. Iubirea ta se va răsfrânge asupra 
aceluia pe care-1 vei alege. Nu te gândi la mine! 

Pasiunea, iubirea mea, se va revărsa în visele şi operele 
mele, la care tin mai mult si atât de mult. 

Renunţând la tine, vei vedea că eu renunţ la dragostea 
pământească, la tot ce este viaţă. Aşa voi fi ca şi mort pentru 
lume. 

Voi deveni însă puternic, mă voi sfinţi. Se va găsi în 
mine mângâiere şi bucurie pentru toţi oamenii, numai pentru 
mine nu. 

Voi renunţa la tine, ale cărei gânduri fug şi spre alţii, a 
cărei inimă, deşi logodită [cu mine], se întreabă încă ce are 
de făcut, deşi s-a dăruit odată. 



109 Din loc, fără să fug de ea. 

1 10 Viaţa împreună, în cuplu. 



61 



II 
Orele 10-11 



Apoi, Blue eyes, poate este vremea să te întrebi ce vei 
face de acum înainte cu trupul tău. Căci nu mai poate rezista 
dorinţei, mai ales necesităţii de a se dărui total cuiva. 

E o lege a naturii. 

Nu te poţi opune ei fără a te îmbolnăvi. 

Apoi este [vorba şi despre] dreptul tău la viaţă. Ai 
acest drept: să trăieşti, să simţi, să te bucuri de plăceri, mai cu 
seamă tu, care cuprinzi în corpul tău atâta frumuseţe. 

De ce să moară, de ce să se stingă, zi cu zi, fără niciun 
folos, pentru totdeauna, viaţa [pe] care ai datoria s-o trăieşti? 

Alături de oricine, bucură- te! Satisfă plăcerile trupului 
tău. Deci, căsătoreşte-te\ 

Eu îmi dau seama foarte bine de această nevoie a 
corpului tău, căci trup am şi eu şi aceeaşi necesitate o simte şi 
el. [Şi] o simte mai ales când se află mai aproape de al tău. 

Te-am dorit şi poate încă te doresc. 

Eram atât de curat în sufletul meu dorindu-te, încât 
numai pe tine te doream. Numai corpul tău, de atâţia ani. Dar 
această dorinţă am stăpânit-o, am înfrânt-o şi azi a început să 
se stingă. 

Aproape nu te mai doresc. ..şi e groaznici Simt cum 
moare ceva în mine. Ceva ce trebuia să se dăruie tie, cu tot 
avântul, cu toată patima. 

Trupul meu se răceşte treptat. Inima mea nu mai bate. 
In curând voi deveni un om uscat, [pentru că] nu voi mai dori 
femeia. 

Sunt sigur de acest lucru! 

Dacă voi avea trupul tău în întregime odată, şi al meu 
va fi rece, eu voi avea curajul să spun: e prea târziu, nu mai 
trebuie ! 

Voi iubi doar sufletul tău. 

Te voi iubi mereu în gândurile şi visele mele. 

Tu nu vei mai înţelege iubirea mea - şi, pe bună 
dreptate, - mă vei urî. 

în definitiv, la ce ţi-aş folosi, dacă tu, ca femeie, nu-ţi 
[mai] poţi satisface plăcerea cu mine? 

Te-am respectat prea mult. Sau n-am avut curaj 
îndeajuns. 



62 



Trebuia să-ţi fi spus astă-vară voinţa mea de a ne dărui 
trupeşte unul altuia. Acum o mărturisesc, fiindcă e deja prea 
târziu ca să te mai simţi obligată a-mi dărui trupul, când eu 
deja am renunţat [la această dorinţă]. 

Poate, dacă aş fi îndrăznit, astăzi iubirea noastră ar fi 
continuat să dureze, ar fi continuat să ne lege mereu şi viaţa 
întreagă am fi fost alături, indiferent cum ne-ar fi fost viaţa. 

Noi, dacă va fi imposibil să ne căsătorim, ce vei zice 
tu? Sau dacă ne vom căsători, atunci, când va fi de prisos 
acest lucru pentru mine, ce vei zice?!... 

Vei zice: m-a ţinut alături ca să-mi distrugă tinereţea, 
viitorul, viaţa, fericirea trupului meu, căci aveam dreptul la 
plăceri. 

Pentru că eu m-as căsători cu tine chiar dacă odată nu 
te-as mai iubi. Pentru că numai tu si nimeni în afară de tine 
îmi poate fi soţie. 

Acum poate vezi că e necesar să renunţi. 

Ce folos ai să pierzi vremea lături de un om, care nu te 
poate satisface, pentru că nu se poate căsători, iar în viitor îi 
va fi imposibil, pentru că va fi prea târziul 

Nu spun o glumă. Nici nu urmăresc lucruri neserioase. 

Ci, dacă vrei să crezi, acesta e adevărul: vom aparţine 
unul altuia total de acum înainte, sau vom aştepta căsătoria 
legală, care, dacă va veni mai târziu de [ziua de] Paşti [a 
anului] 1946, va fi o deziluzie, o nenorocire pentru amândoi. 

Mâine va fi poate ultima zi în care ochii noştri se mai 
pot privi şi despărţi pentru totdeauna. 

Ura poate va înlocui iubirea. 

Iţi poate fi silă de ceea ce ţi-am cerut în această 
scrisoare... Dar de acum înainte nu-ti cer decât ura si 
dispreţul, [pentru] ca să mă poţi uita. 



63 



Scrisoarea nr. 23 (24 decembrie 1945) 

Plic în alb. 
Blue Eyes, 



Am sperat întotdeauna, mai mult decât am meritat. 
Poate nici atât cât mi se dă să merit. 

Trebuie să mi se ial 

De ce nu mi se ia si viata? 

Nicio fericire nu mă aşteaptă în această lume. Singura 
fericire îmi erai tu, şi singura mângâiere. 

Dar presimt, văd clar, cum zi de zi pleci şi tu, te 
îndepărtezi, fără regret şi fără milă. 

Dacă ai fi priceput vreodată cât de singur şi fără 
alinare sunt în această viaţă, ai fi fost altfel. Dar, nu! Tu tot 
ce mi-ai dăruit, cu un singur cuvânt ai [şi] distrus. 

Pentru ce mi-ai mai dăruit [atunci] toată bucuria, când 
[mai] apoi, cu un singur cuvânt sau gest, ai şters-o? 

Dacă vrei să [te] joci cu mine, aşa cum poate erai 
obişnuită să [te] joci cu alţii, eşti liberă [să o faci]. Aş putea şi 
eu să [mă] joc.. .şi aş juca atât de bine [acest rol] încât te-aş 
uimi. Dar nu vreau. 

Departe de mine gândul şi dorinţa de a chinui ceea ce 
am adorat. Ar fi ceva diabolic. 

Nu voiesc să mă cobor la acest joc, care înseamnă lipsă 
de sinceritate, viclenie, minciună. 

Am umblat totdeauna cu sufletul deschis, deschis si 
sincer în faţa tuturor răutăţilor şi a perfidiilor lumii, de aceea 
am [şi] suferit şi sufăr încă atât de mult. 

N-am cerut de la nimeni să mă înţeleagă! Şi cine nu te 
înţelege, nu te poate iubi. 

Am fost prea mândru n în durerea mea, [pentru ca] să 
cer ceva oamenilor. Nu ceream odată nici lui Dumnezeu! 

Dar [pe] sufletul tău [I] l-am cerut lui Dumnezeu. [Şi] 
El mi 1-a dăruit! Si este al meu, orice vei face de acum 
înainte. [Pe] corpul tău nu sunt încă stăpân... şi vei face ce vei 
crede de cuviinţă. 



111 Cu sensul de: demn. 

112 Nu ceream nimic pentru mine nici de la Dumnezeu. 



64 



Totuşi află [faptul], că, dacă nu mai sunt atât de 
mândru, adică m-am supus lui Dumnezeu, totuşi nu pot primi 
mila cuiva. Nu voi putea accepta să fiu iubit de milă. 

Prefer să mă arunc din nou în cele mai mari nenorociri 
şi dureri decât să accept ca cineva să facă din mine o jucărie, 
o simplă distracţie sau o unealtă. 

Probabil nu pot fi făcut [astfel], pentru motivul că nu 

110 

sunt aşa ceva . Pentru că înţeleg totul la timp, şi atunci cel 
care crede, care are impresia că se joacă sau mă joacă [pe 
degete] pe mine, se înşală pe el însuşi. Devine el însuşi un 
joc la care eu privesc. 

Privesc. ..atâta timp cât am răbdarea să îngădui a fi 
înşelat, pentru ca, la urmă, printr-un simplu gest, să renunţ 
pentru totdeauna [la relaţia cu acel om]. 

Nicio nenorocire, nici moartea nu mă poate opri să fac 
ceea ce cred că este drept [să fac]. Dacă eu însumi merit 
pedeapsa cea mai aspră, [atunci] trebuie s-o primesc. Şi o 
primesc tot cu fruntea sus 115 . 

De aceea mă întreb acum: Sunt, Dumnezeule, atât de 
vinovat, încât trebuie să iau de la capăt ispăşirea şi 
nenorocirile si chinurile, care nici bine n-au trecuţi Trebuie 
să plătesc însutit clipele de fericire pe care mi le-ai dăruit 
alături de ea? 

Aş primi, orice mi-ar fi dat să îndur. Chiar de ar fi de 
sute de ori mai mult decât ceea ce am pătimit până azi. Iar 
dacă fericirea pe care am avut-o ar fi fost întreagă, ar fi fost 
împlinirea în care m-aş fi pierdut, în care aş fi avut totul. 

Nu, Dumnezeu nu mi-a dat prin tine tot ce putea să-mi 
deal Totuşi, de va fi nevoie, voi şti să renunţ cu orice preţ, 
oricât m-ar costa. Viaţa ar fi preţul cel mai ieftin. 

Voi pleca să mă chinui dorindu-te. Voi pleca din nou 
spre cine ştie ce zări, spre cine ştie ce dureri, pe care tu nu le 
vei simţi, dar [pe care] eu le voi trăi. 

Iată ce poţi face prin nesinceritate: mă poţi goni de 
lângă tine dar nu mă poţi înşelai Mă poţi ucide dar nu mă poţi 
umili, nu mă poţi schimba. 

De aceea cer de la tine sinceritate totală, asa cum îti 
dau şi eu. Sau fiindcă eu nu pot să nu fiu sincer cu tine, cu 
mine însumi, eu îţi voi spune hotărârea meal... 



Un om care să fiu manipulat. 

114 O privelişte lamentabilă. 

115 Cu demnitate. 



65 



Probabil lipsa de plăcere de a merge cu mine 116 are 
cauzele ei. Cerându-ţi să mergi, [pentru tine] e o obligaţie. 
Nu-ţi voi mai cere. Poate venirea mea la voi te stinghereşte*. 
Ţi-o voi respecta. 

Să mă cert cu tine e groaznic. Nu-mi pot închipui 
[acest lucru]. Nu am vreun scop ascuns. Nici nu voiesc să te 
ameninţ. Dar se poate [ca] odată să iau o hotărâre de la care 
nimic să nu mă mai întoarcă. Şi nu îmi va fi milă [atunci] de 
mine, nici de tine... [iar] tu vei uita... Dar eu... eu mă voi 
\auto\distruge prin hotărârea aceasta. 



116 De a te căsători. De a merge cu mine...z>z viaţă. 



66 



Scrisoarea nr. 24 (28 decembrie 1945) 

Plic în alb. 
Blue Eyes, 



As vrea să fiu numai bunătate fată de tine. Numai 
surâs şi voie bună. Dar uneori sunt rău, spun fleacuri şi 
prostii şi te supăr. Aceste fapte pe care le fac îmi umplu 
sufletul de amărăciune. 

Dar tot ceea ce fac, nu este decât din cauza că te 
iubesc. Şi tu mă ierţi, pentru că mă înţelegi şi mă iubeşti. 

Când nu mă vei mai înţelege şi nu mă vei mai iubi cu 
adevărat, atunci nu-mi voi mai ierta aceste răutăţi pe care ţi 
le predic şi [care] sunt peste puterile mele. 

Dacă am fi împreună ai vedea cât de bun şi de supus ţie 
mi-ar plăcea să fiu, [şi] cât de mult urăsc discuţiile fără rost, 
certurile şi înţepăturile vorbei. 

Te iubescl: e pentru prima dată când îţi scriu acest 
cuvânt în forma aceasta directă. Te iubesc! 

E oare destul atât?!... 

Te iubesc pe măsură ce [tot] mai multe intimităţi le 
aflăm unul de la celălalt, pe măsură ce lucruri şi fapte, care 
nu m-au legat de nimeni până acum, mă leagă de acum 
înainte de tine si numai de tine. 

îmi ard obrajii uneori, când gândesc unele lucruri ce se 
pot petrece între noi doi. Atunci îmi lipesc palmele strâns una 
de alta sau îmi ating şi mângâi uşor obrazul cu mâna şi îmi 
zic, simţindu-mi tulburarea: „E ea\ E Blue eyes sub obrazul 
meu! Este ea în corpul meu! Şi ea mă încălzeşte. Ea îmi 
tulbură sângele". 

îmi pare [uneori] că tu pluteşti în mine. Şi atunci mi-e 
drag şi mie de mine. Şi nu pentru altceva, decât pentru că tu, 
iubita mea, fecioara mea curată, vii lângă mine şi nevăzut 
pătrunzi în trupul meu şi îmi dai viaţăl 

Şi mi-e atât de drag că tu ai curajul să te dărui cu 
sufletul şi cu trupul, mie, trupului meu, sufletului meu. 

Trupul tău umed de dorinţă şi de pasiune se lipeşte [de 
mine], parcă voind să dispară în corpul meu. Dacă aş fi cu 
sufletul pustiu şi trist, veştejit, tu ai fi ca rouă dimineţii 
[pentru mine]. 



67 



M-ai înviora şi ai fi singura mea binecuvântare. 

Dar eu sunt tot ca şi tine. Mai mult chiar: sunt furtună 
de dorinţă şi patimă. Căci te vreau soţie şi iubită [a mea]. 

Căci sunt îndrăgostit de tine. 

Căci mă frământ şi nu-mi găsesc liniştea în afară de 
sufletul şi trupul tău. 

E o vină dacă te dorescl... .Nu!. ..Eu te vreau. Eu te 
doresc soţie a mea. 

Nu mi-e ruşine de acest lucru. Căci dacă te-am iubit 
până acum mai mult cu spiritul, cu sufletul [meu], acum te 
vreau, te iubesc cu corpul. 

Şi sufletul meu curat mă îndeamnă şi îmi spune că e tot 
atât de curat, de frumos si de sfânt să te doresc, să îti doresc 
şi trupul, să vreau trupul tău pentru trupul meu, aşa cum curat 
şi sfânt a fost să-ţi doresc sufletul tău. Să doresc să aparţină 
sufletul tău sufletului meu. 

Până acum îti vorbeam si hotărâserăm ca noi amândoi 
să formăm o singură persoană, o singură fiinţă. Nu ştiu de ce, 
dar parcă mai mult sufleteşte s-a întâmplat acest lucru. Ne-am 
unit sufletele şi am devenit o singură fiinţă. 

Azi am impresia că şi trupurile noastre au început să se 

1 1 7 

unească . Şi unirea e mai mare şi mai puternică acum, când 
şi trupurile noastre se simt atrase, se simt contopindu-se, 
dispărând unul în altul. 

E ceva care îmi dă credinţa că noi deja am aparţinut 
unul altuia. Că faptul acesta nu s-a petrecut rea/ 118 [însă] nu 
are nicio importanţă. Cu gândul, cu dorinţa, cu visul noi am 
fost unul al altuia. Noi am făcut, am realizat [deja], ceea ce ne 
e ruşine să facem pe faţă. 

E tot una însă. Ne lipseşte curajul să mărturisim, că 
dacă împrejurările ne-ar permite, noi n-am mai putea fi 
cuminţi ca altădată. 

De aceea vezi tu este nevoie să ne căsătorim până la 
Paşti şi cât mai repede. 

Altfel mă tem că vom îndrăzni să ne luăm drepturi unul 
asupra altuia 119 , drepturi pe care doar căsătoria legitimă ţi le 
dă. 

Pentru că, dacă este un păcat ceea ce am făptuit 120 , noi 
deja l-am făcut. 



Simt dorinţa, nevoia să se unească. 

Că nu am avut o relaţie intimă până acum... 

119 Că am putea avea relaţii intime înainte de căsătorie. 

120 Că ne-am imaginat că avem relaţii sexuale. 



68 



Dar nu este un păcat deloc fiindcă sufletele nostre sunt 

1 9 1 

unite [şi] trupurile noastre la fel . 

Acum, dimpotrivă, păcat este dacă ne-am despărţi, 
dacă nu ne-am mai iubi [pe mai] înainte, dacă nu ne-am 
aparţine pentru totdeauna şi faţă de toţi. 



Nu e un păcat că ne iubim şi că avem o atât de mare intimitate. 



69 



Scrisoarea nr. 25 (31 decembrie 1945) 

Plic în alb. 
Blue Eyes, 



Când ai impresia că frumuseţea ta e întrecută de altă 
persoană, gândeşte mai întâi că: 

- sufletul şi puterea iubirii tale n-o poate întrece 
nimeni şi atunci îţi vei da seama că aceasta e frumuseţea ta, 
pe care n-o poate întrece nimeni. 

Apoi trebuie să ştii că: 

- iubirea mea nu e condusă de gust şi de o impresie 
momentană ci de raţiune si de credinţă; 

- înainte de a te iubi te-am visat, te-am ales, am gândit 
asupra ta, [şi] abia în [cele din] urmă întâmplarea mi te-a scos 
în cale şi mi-am dat seama că tu eşti femeia, unica femeie 
care îmi trebuie; 

- eram trist, mâhnit, fără speranţă, nu mai credeam în 
iubire; 

- tu erai la fel, am citit asta în ochii tăi, în înfăţişarea 
ta: renunţarea şi aşteptarea fără speranţă; 

- atunci am crezut si voi crede mereu că noi trebuie să 
fim alături pentru a ne mângâia sufletele, pentru a jertfi unul 
altuia bunătate, pentru a ne dărui credinţa, pentru a ne 
sprijini unul pe altul în drumul nostru. 

Suntem trişti si neîncrezători. Ne temem de răutatea 
lumii, de răutatea din noi. Dar avem datoria să luptăm contra 

1 99 

nenorocirilor din afară , contra neîncrederii şi a greşelilor 
noastre. 

Niciunul nu suntem perfecţi. 

Eu sunt cu slăbiciunile mele, tu eşti cu slăbiciunile tale 

1 9^ 

de femeie. Mai mari slăbiciuni decât ale bărbatului , căci 
aşa este hotărât de Dumnezeu, de la Eva, care a greşit 
înaintea lui Adam. 

Blue eyes, să ştii: eu am hotărât să te iau ! Să te 
primesc aşa cum eşti, aşa cum Dumnezeu te-a creat, cu 
slăbiciunile tale de femei. 



122 Din afara relaţiei noastre, care ne afectează. 



123 Are femeia. 

124 De soţie. 



70 



Voi suferi si eu din cauza slăbiciunilor tale. 

5 

Dar bucuria ce o câştig atunci când tu vii şi-mi 
mărturiseşti că ai fost slabă, că vrei să fii altfel, că deja ai 
început să te simţi schimbată înspre mai bine şi ridicată tot 
mai sus, spre Dumnezeu, alături de mine, atunci îţi 
mărturisesc si eu: bucuria mea este darul tău si eu însumi nu 

5 5 

stiu cum să-I mulţumesc lui Dumnezeu că [mii te dăruie si te 

5 5 L J 5 

apropie în încredere tot mai mult de fiinţa mea. 

Atunci te iubesc mai mult... As fi în stare să mor de o 

5 

sută de ori apărându-te. Tu eşti îngerul meu, pe care trebuie 
să-l apăr eu, care cunosc răul, puterea lui, eu care ştiu să lupt 
mai bine, fiindcă Dumnezeu mi-a dat acest dar. 

Te voi apăra. Te voi smulge de pe căile rătăcirii chiar 
contra voinţei tale. Chiar contra dorinţei si a ambiţiilor. 

5 t 5 f 

Te voi aduce înapoi şi ne vom bucura împreună pentru 
credinţa şi iubirea noastră, care prin cele mai mari greutăţi va 
creşte, încât ne va uimi şi ne va face, în cele din urmă, să nu 
ne mai îndoim unul de altul. 

Dar iubita mea, dacă eu mă bucur de tine şi te ador ca 
pe un înger, ştiind, totuşi, că eşti femeie şi este slabă, tu ce 
vei face?!... 

Eu îti cer să faci acelaşi lucru ca si mine. Sunt si eu 

5 5 5 5 

imperfect, sunt slab, sunt om, nu trebuie să mă condamni, ci 
să mă ierţi. Să mă ierţi fiindcă [mă] iubeşti, aşa [cum] fac şi 
eu! 

Şi, în[tr]-adevăr, ce iertăm noi? Iertăm lucruri şi fapte 
care, deşi sunt mari pentru noi, fiindcă ne iubim şi suntem 
cinstiţi şi credincioşi unul faţă de altul, nouă, totuşi, faptele 
acestea ni se par nelegiuiri şi crime, pentru că iubirea noastră 
e prea curată şi devine, cu timpul, tot mai curată. 

De aceea, cea mai mică greşeală, cea mai mică 

i ac 

murdărie, necredinţă sau numai vântul unei necredinţe 
turbură liniştea. 

5 

Sufletul meu e curat fată de tine ca si seninul cerului. 

5 5 

Totuşi eu îţi cer să mă ierţi ori de câte ori greşesc cu ceva în 
faţa ta. 

Arată-mi greşeala s-o văd, s-o elimin, ca să fiu tot mai 
curat şi [mai] curat în faţa ta. 

Eu îţi spun: cere-mi orice şi îţi voi satisface plăcerea! 

Eu satisfac, din bunătate, şi gusturile celor care îmi 
aduc numai răul. Cum nu voi satisface gusturile celei care mi- 



125 Al unei suspiciuni. 



71 



e atât de dragă, celei care a hotărât să meargă alături de 
mine, aici, pe pământ şi dincolo, în cer? 

Părinţi, fraţi, surori, copii... fiecare îşi urmează drumul 
lui. Fiecare se desparte unul de altul odată [şi-odată]. 

Numai bărbatul şi femeia sunt sortiţi să meargă şi să 
fie împreună, aici şi în altă lume. Pe ei Dumnezeu îi uneşte, 
pe ei Dumnezeu îi judecă. 

în faţa lui Dumnezeu eu voi răspunde pentru tine, căci 
bărbatul e răspunzător de soţia lui şi ea este o parte din el. 

Ea are datoria să-l urmeze iar el are datoria să-şi arate 
dumnezeirea lui, puterea şi bunătatea, apărând-o de uneltirile 
răului. 

Femeia mea, te-am alesl în afară de tine e greşeală. Eu 
te voi urma pe tine şi te voi iubi. De aceea tu [trebuie] să ai 
încredere în iubirea noastră, pe care eu o păstrez şi mă 
căznesc s-o fac tot mai curată, mai dumnezeiască. 

Pentru ca să nu ne fie ruşine în faţa oamenilor, [atunci] 
când vom spune: Ne iubim! 

[Şi] care se mai iubesc atât de mult ca noi?... 



72 



Scrisoarea nr. 26 (21 ianuarie 1946) 

Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 

Blue Eyes, 



Ce au fost certurile acelea pe noi în ultimul timp, mă 
întreb mereu... Mă ierţi pentru tot răul şi chinurile ce ţi le-am 
adus? Poţi tu să ierţi! . ..Deşi nu merit... 

Ai fost atât de bună... şi eu te-am supărat fără să am 
motive. 

Dar, vrei tu să mă ierţi din toată inima!... 

Aproape nu mai îndrăznesc să sper, nici să-ţi cer... 

Totuşi, vin la tine cu încredere, pentru că am crezut şi 
cred în bunătatea inimii si a sufletului tău. 

Dacă m-ai ierta şi dacă m-ai putea privi, tot aşa cum 
mă vedeai altădată, bun, blând şi cu suflet înalt... ce fericit aş 
fi!... 

Te-am supărat atât de mult în ultimele zile... Şi la 
plecare şi mai mult decât mi-aşfi închipuit. 

Ai crezut că cine ştie din ce motiv am făcut asa. Nu, nu 
este niciun motiv de nesinceritate în inima mea!... Tu ar fi 
trebuit să ghiceşti, poate [că] ai ghicit chiar. Iar dacă ai şti 
motivul enervării mele, aş fi sigur că m-ai ierta şi, poate, 
chiar ţi-aşfi drag. 

Nu voi avea linişte până când nu îmi voi recăpăta, 
locul ce îl doresc, în inima ta. 

Dar, poate, răutatea firii mele ţi-a distrus pentru 
totdeauna speranţa şi credinţa în caracterul meu. Şi nu ar 
trebui [să se petreacă acest lucru]!... 



73 



Te rog eu: să crezi că tot răul acesta, toată suferinţa ce 
ţi-am adus-o, nu este adevăratul meu fel de a fii 

Aş vrea să fiu şi eu mai bun. Ajută-mă tu, dacă eu sunt 
slabi Tu ai fost mai bună decât mine, şi îmi pare rău că tu m- 
ai întrecut, când eu doream, [ca] întotdeauna, să fiu mai bun 
decât tine. 

Un singur rând de răspuns [îţi cer], în care să văd 
scrisul tău drag mie. 

In ultima seară aş fi plâns şi ai fi văzut că toată 
răutatea [mea] nu era decât un vis urât şi fără rost. 

Dar nu aveam cum. Nu aveam unde. Si tu erai atât de 
frumoasăl..ldx eu atât de mic în faţa ta... 

Dar tu eşti îngerul meu bun. Aşa te văd uneori. ..Vrei să 
mă ierţi?... 

Florica, Florica...As vrea să aflu de la tine că tot răul 
pricinuit de mine l-ai uitat, că sunt în faţa ta ca şi altădată, şi 
ca întotdeauna, asa cum mă visezi tu. 

Şi aş vrea să fiu în[tr]-adevăr şi poate [că] o parte sunt. 

Iar acum, toate aceste gânduri [fiind] spuse, eu încerc 
să zâmbesc peste toate tristeţile... 

Mai faci gimnastică dimineaţa?... Ar fi bine să faci. Voi 
încerca si eu să fac, numai ca să-mi amintesc de tine. 

Dacă ai să visezi ceva frumos îmi vei scrie?. ..Eu te-aş 
ruga. Nu e aşa că ai să vrei?!... 

Tu ce crezi despre depărtare} Eu socotesc că va 
înfrumuseţa şi va întări prietenia noastră şi hotărârile luate. 

în privinţa celor discutate despre pantofi, pot preciza 
următoarele: Nelu nu a venit până astăzi la noi. Eu l-am 
căutat de două ori pe la Academie. îmi pare foarte rău că nu 1- 

1 O/C 

am găsit, deoarece aş fi putut procura materialul de care 
vorbisem. 

Aşa stau pe loc, fiindcă nu aş avea prin cine să-1 
expediez. în orice caz, mi-am adus aminte aici de doi 
cunoscuţi. Cu unul am şi vorbit şi mi-a promis că îmi va da 
când mă voi duce pe la el. Oricând. Rămâne să văd ce 
hotărăşti tu. 

Dar în privinţa materialului [nu trebuie să ai] nicio 
grijă, [căci] aici se găseşte. 



Blue eyes, acum încep din nou să scriu. 



126 Pentru haine. 



74 



Asa cum altădată vorbeam... si nu mai terminam. Astăzi 
am impresia că în ceea ce priveşte prietenia noastră, eu mai 
mult am discutat-o şi am mărturisit-o prin cuvânt decât s-o 
arăt prin fapte. 

Tu ai fost mai înţeleaptă: ai arătat-o prin fapte. De 
acum înainte, asa vreau să fiu si eu. 

Mă învinuiesc, poate, degeaba, dar nu ştii ce dor îmi 
este să-ţi arăt tot sufletul bun de care dispun. 

Cât de bun as vrea să fiu cu tine!... 

Dar acum eşti departe... 

îmi vine să rup această scrisoare. Toate cuvintele mi se 
par prefăcătorie şi minciuni. 

Şi poate ai toată dreptatea să nu crezi nimic, aşa cum 
îmi spuneai uneori. 

Aş vrea să fac ceva pentru tine. Aş vrea să fac orice. 
Totul să fie numai ca să te mulţumească pe tine, să fie al tău. 

Poate va veni odată această vreme. 

O aştept cu nerăbdare. 

Până atunci scrie-mi ce gândeşti... 

Mi-e dor de gândurile tale. 

Lucică. 



75 



Scrisoarea nr. 27 (3 februarie 1946) 

Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 

Blue Eyes, 



Ce vei fi gândind de acolo, de departe? Se pare că de 
când lumea n-a fost nimic [între noi]. Se pare că nimic n-a 
existat. Se pare că totul a fost un vis şi apoi nici atât. 

Vezi, e numai o mică despărţire de timp! Şi totuşi 
starea mea sufletească mă face să gândesc mai clar asupra 
rolului voinţei şi al cinstei. Şi, mai ales, asupra rolului 
caracterului cuiva în păstrarea unui sentiment. 

îmi spuneai odată că imediat ce un prieten [al tău] 
pleca în altă parte, pentru mai mult timp, îl uitai şi lăsai loc 
liber unei alte prietenii să se înfiripeze în locul celei vechi. 

îmi spuneai atunci, întrebându-mă: „Nu e bine! Nu e 
sănătos! Tu ce zici?...". Eu ţi-am răspuns că bine ai făcut. 

Asa vorbeam în vara anului 1944 deşi, în adâncul 
sufletului meu, nu ştiu ce credeam. Acum ştiu ce cred [despre 
acest lucru] şi, de asemenea, sper că şi tu. 

Acum [cred că] e sănătos şi bine să ne păstrăm 
încrederea şi hotărârea în faţa oricăror piedici şi gusturi 
momentane [care] ni s-ar ivi în cale. 

Dar, ca să fiu sincer, e în sufletul meu o mică jenă, un 
mic necaz, totuşi destul de mare ca să mă turbure si să-mi 
umbrească toată gândirea, tot visul fericirii şi al frumuseţii 
iubirii noastre. 



127 Că ne vom căsători. 



76 



Mi-e groază de supărarea şi neînţelegerea ce ne-a 
turburat în ultima vreme prietenia perfectă de altădată. 

Voiam să fie totul ca un vis între noi! 

Care din [noi] amândoi dorea mai mult pacea, 
dragosteay3ra îndoială şi [fără] învinuiri nedreptell... 

Eu sau tul... 

Unul voiam [aceste lucruri] mai mult decât altul. Şi 
totuşi un fel de ură reciprocă, o nesiguranţă, o neîncredere, 
poate un început de gelozie ne-a întunecat ultimele clipe 
[petrecute împreună]. 

De ce a fost să fie aşa? Am ispăşit amândoi, fiindcă nu 
am crezut unul în altul cât trebuie... 

Aş fi vrut să fie altfel... Să fi fost singuri, pe o insulă 
îndepărtată şi numai noi doi să privim nesfârşirea apelor, 
scânteierea luminilor în noapte. 

Iar pe insula aceea (ca să fie şi pe gustul tău), dacă ar fi 
cu înalte creste de munţi, cu nori întunecoşi, cu fulgere şi 
ierni cu geruri, ne-am fi simţit mai aproape şi mai bunii 

Tu ce zici? 

In aceste asprimi ne-am rătăcit umblând. Şi [fiind] 
obosiţi ne-am întoarce într-o colibă săracă. Si am fi bucuroşi, 
mai mândri [de ceea ce avem] decât un împărat, care se 
întoarce în uralele mulţimii la palatul său. 

Iată ce doresc: singurătatea). Şi în singurătate[a 
aceasta] pe tine. Şi, cu tine, voi simţi, voi înţelege bucuria 
vieţii. 

Poate va veni vremea în care vom petrece timpul 
cântându-mi tu si citindu-ti eu. 

Blue eyes, de aproape 2-3 zile nu te-am visat! Ultima 
dată te-am visat împreună cu Tuşa. Şedeam în pat cu toţii, tu 
în partea dinspre maşină, în locul obişnuit, lucrai ceva. Eu 
şedeam înspre camera friguroasă (unde îngheţai tu când te 
găteai). 

Alături de mine era tuşa şi îmi spunea să-mi aşez 
paltonul bine fiindcă şezusem pe el şi se cocoloşise. 

Şi tu vedeai cum are ea grijă de mine... Şi ţie ţi-era 
necaz, nu ştiu de ce. Poate crezi că am s-o fac pe tuşa să ţină 
mai mult la mine. 

N-ai 129 nicio grijă! 



128 Zile aspre, grele... 

Cu sensul: Să nu ai nicio grijă în această privinţă! 



77 



Ai început să vorbeşti şi priveai în jos. Vorbeai mereu 
iar eu mă uitam la tine, fără să am în gând ceva. Aşa s-a 
sfârşit visul! 

Acum însă te-am visat din nou. Am visat că eram în 
Biserică amândoi. Tu te-ai uitat la cineva. Iar eu m-am 
supărat şi ţi-am spus că plec pentru totdeauna. Dar în pragul 
Bisericii m-am oprit să văd dacă vii să mă opreşti. Şi tu ai 
venit după mine.. .Şi atunci m-am trezit trist... 

Vrei să mai afli ceva? Iată, am avut impresia uneori că 
tuşa ţine mult la noi amândoi, că vrea să plece când ne vede 
împreună, că ne primeşte cu încredere şi bucurie. 

Aş fi aşa de fericit ca să ne înţeleagă odată iar noi doi 
să fim aşa de cuminţi [încât] să n-o supărăm niciodată. 

Nici tu să n-o mai necăjeşti! 

Spre norocul meu mă simt sufleteşte foarte liniştit. Nu 
mă turbură nicio neîncredere în privinţa ta. Orice simptom de 
gelozie îl îndepărtez. Mai ales că nu am timp de pierdut. 

Poate nici la tine nu mai gândesc atât de mult ca 
înainte, pentru motivul că am de citit. Şi fiindcă în [ceea] ce 
ne priveşte am hotărât odată totul. Şi timpul va rezolva... 

Dar tu ce faci?... Nu am nicio veste [de la tine]... Cum te 
simţi? Ai încredere în viitor? 

Te nelinişteşte ceva?... 

Nu trebuie, fiindcă îţi spun drept [toate lucrurile]. Sunt 
atât de rece şi de nepăsător la privirile ce se îndreaptă spre 
mine încât mă întreb eu însumi ce este această stare de 

a i on 

indiferenţă. îmi pare că sunt mort şi privesc de sus totul . 

Mi-e teamă de un singur lucru: ca nu cumva să mor 

1 "\ 1 

definitiv , să nu mai am sentimente pentru nimeni ! 

Voi învia când ne vom întâlni, când vom fi 
împreună? Nicio bucurie nu o simt întreagă dacă lipseşti tu, 
dacă n-o simţi şi tu!... Ar fi groaznic să fie ceva mort în noi, 
[atunci] când ne vom vedea. Dar eu sper că vom învial... Tu 
ce zici? 

De trei săptămâni de când sunt aici 133 n-am mai scris 
nimic frumos. ..De ce?. ..Pentru că tu îmi dai puterea şi 
inspiraţia. Numai tu. 



Stare de împlinire interioară pe care ţi-o aduce încrederea şi iubirea femeii iubite. 

131 Ca nu cumva să devin insensibil la iubirea şi prietenia altora. 

132 Sufleteşte. 

133 La Bucureşti. 



78 



Când vom fi împreună voi scrie iarăşi. Până atunci 
trebuie să mă pregătesc ca să te pot cânta cât mai frumos, 
zâna mea. 

Lucică. 



79 



Scrisoarea nr. 28 (11 februarie 1946) 

Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 

Florica, 



Te vei fi întrebat de ce îti scriu atât de rar. Iată, se 
apropie o lună şi n-am primit de la tine nicio veste. Sunt 
destule considerente pentru care eu îndreptăţesc această lipsă 
de corespondare din partea ta. 

Nu va fi pentru mine faptul acesta ceva care să mă 
determine să fac şi eu la fel. Totuşi mă pune să gândesc. 

Poate nu ai primit scrisorile mele. Poate dai prea puţină 
importanţă veştilor ce vin de la mine. Sau poate crezi că nu 
m-ar interesa veştile de la tine. Sau... Mai departe nu vreau să 
gândesc nimic. 

Şi acum îmi cer iertare pentru aceste cuvinte, dacă te- 
au supărat cumva. 

De asemenea voi schimba subiectul obişnuit al 
scrisorilor mele, în care vibra mult sentiment şi multă poezie. 
[Şi] nu pentru alt motiv, ci pentru că, de la un timp, mă simt 
înstrăinat şi mort, datorită faptului că nimeni aici nu îmi mai 
trezeşte sensibilitatea prea adânc. 

Sentimentul meu este şi vreau să rămână îngropat cu 
tine. Nimeni nu doresc să-mi trezească iubirea, acea iubire pe 
care ţi-am dăruit-o în întregime. 

Mă interesează prea puţin urmările bune sau rele ce mi 
le-ar putea aduce această încredere oarbă în dragostea 
noastră. 

Chiar dacă mi-ar înşela aşteptările, voi spune, totuşi, 
liniştit, odată: „Aceasta a fost dragostea mea. Şi a fost cum 
sunt eu. Cât mi-a dat atât am meritat". 



80 



Ar trebui să încetez cu asemenea gânduri. Dar nu e 
vina mea. Ele mă fură 134 ... 

Vrei, poate, să ştii lucruri mai precise despre mine...ce- 
am făcut, cum îmi ocup timpul, cu cine m-am întâlnit pe aici. 

Iată, de când am venit aici, în Bucureşti, m-a cam durut 
mereu capul. Am fost răcit sau nu ştiu ce am. Şi de multe ori 

1 ^S 

m-a împiedicat această stare ca să-mi văd de treabă . 

Săptămâna aceasta, ce a trecut, am văzut-o şi pe 
Anişoara, verişoara ta. Pe aici, pe la Facultate . 

Am vrut s-o întreb dacă nu cumva i-ai spus ceva. Dar 
am tot ezitat şi nici până azi n-am întrebat-o. Căci am 
impresia că a venit abia acum în Bucureşti, deoarece n-am 
văzut-o până săptămâna asta. 

Nelu cred că a sosit la Turnu [Măgurele]. După cele ce- 
mi spunea, când am fost la el. 

De când am venit aici nu am fost la niciun film!. ..Mă 
crezi?. ..Poţi s-o întrebi pe Gena, când vom veni de Paşti... 

Am fost doar la un concert la Ateneu. Acum am un 
bilet pentru operă. Insă cred că n-am să mă duc. 

De altfel aceste bilete le am de la cunoscuţi. Altfel nici 
gând [nu aveam] să le cumpăr eu. 

Privitor la examene, nu-ţi spun nimic. Şi nici să crezi 
că-ţi voi spune vreodată. Acestea sunt chestiuni ce mă privesc 
numai pe mine şi le rezolv eu, [de unul] singur. 

Tu vei afla numai rezultatul final. Adică atunci când 
voi termina cu Facultatea. 

Acesta e felul meu [de a mă comporta]. Nici acasă nu 
le spun [nimic despre viaţa mea universitară]. Nici ei nu 
întreabă despre şcoală. 

Despărţiţi cum ne găsim [însă], constat că fiecare 
rămânem cu felul nostru de a fi. Eu consider cea mai mică 
abatere de la sinceritatea şi curăţenia sufletească ce trebuie 
s-o avem unul faţă de altul ca [pe] o trădare şi degradare 
personală. 

De aceea nu îmi fac prieteni decât dintre băieţi. 
Prieteniile cu fete le evit, chiar dacă mi se oferă [ocazia] sau 
îmi sunt necesare. 

Astfel că dau impresia că ocolesc anumite persoane. 



134 îmi fură atenţia... 

135 Fraza de fată a fost ştearsă în manuscris. 



13 Pentru că Fericitul Ilie era student la acea vreme. A făcut o parte din facultate 
înainte de război şi a terminat-o după ce a venit de pe front. 



81 



Poate tu nu crezi [aceste lucruri]. Dar odată te vei 
convinge [de] cât sunt de hotărât să-mi păstrez sufletul şi 
gândurile numai pentru tine. 

Aş vrea [ca] la fel să fii şi tu. Dar totul va fi după cum 
merit... 

Poate aştept o veste de la tine!... Ce zici?... 

Lucică. 



82 



Scrisoarea nr. 29 (11 februarie 1946) 

Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 

Florica, 



Am primit azi, duminică, de dimineaţă, scrisoarea 
trimisă [de tine] pe 2 februarie [1946]. Prima scrisoare de la 
tine. 

Iţi răspund imediat. Şi mai întâi îţi exprim părerea 
celorlalţi despre fotografie 137 . Aş fi scris eu, şi i-aş fi pus să 

no 

semneze cu toţii părerea exprimată [de ei] . Dar m-am 
gândit că e mai bine să scrie fiecare câte un rând. A fost 
părerea Genii. Şi ea îţi va răspunde mai întâi. 

Dragă Florica, rămâne să văd originalul . Pentru că 
poza m-a tâmpit. Acum lăsând gluma la o parte şi dându-mi 
părerea adevărată, poza ta îmi place. Insă ai stat prea forţată 
[când te-ai lăsat să fii fotografiată]. Să vii 140 să vezi unde este 
pusă [fotografia]. Şi să te mai întreb ceva: a cui este, a mea 
sau a lui Lucicăl 

E rândul Marioarii [să-ţi scrie]. Vrea să-ţi scrie dar nu 
ştie cum să înceapă. N-a mai scris de mult scrisori. Zice că 
mai repede ştie să spele vasele [decât să scrie] . 



137 Despre fotografia trimisă odată cu scrisoarea. 

138 Se referă la cei la care el stătea în gazdă la Bucureşti. Şi aceasta e prima scrisoare 
în care alte două persoane, Gena şi Marioara, vor scrie câteva rânduri viitoarei sale 
soţii. 

Să te văd pe viu. 

140 La Bucureşti. 

141 A fost pasajul scris de Gena. 



83 



La 142 rândul meu, trebuie a-mi da şi eu o părere. Eu de 
când nu te-am mai văzut drept să îţi spun aproape [că] îţi 
uitasem figura. Dar văzând fotografia îmi reamintesc cu 
adevărat de tine. 

Parcă văd şi acum o fată blondă, drăguţă şi mândră, 
trecând prin grădină... şi aproape nu ne vedeam. 

Tuşa ce mai face? Că eu nu-i uit glumele [nici acum]. 
Obişnuia să facă la fel cum făceau şi ceilalţi 143 . 

Pentru 144 că martie cade întotdeauna în post, trebuie să 
cad şi eu aci ca musca-n lapte... 

Tot la fel ca o completare mediocră la un film plicticos, 
îmi vine greu să-mi dau părerea cerută de fratele Ilie. 

Deci...«« ştiu nimic despre ce este vorba. Şi că o 
fotografie spune multe pentru cine e interesat şi greu pentru 
alţi intruşi.. .de ocazie. 

Rămâne să vedem diferenţa dintre foto grafie şi mata 145 . 

Ce să mai scriu?. ..Miron 146 . 

Am stat mult la îndoială 147 dacă e bine să facem 
această mică glumă, deoarece ne temeam să nu te superi. 

Totuşi, nouă ne-a făcut plăcere. Iar eu am stăruit, în 
special pentru motivul că sunt sigur că tu vei înţelege că nu 
am făcut-o decât pentru a te simţi prezentă prin discuţia 
provocată astfel, pe tine, Florica... 

Eu cred că nu voi veni [acasă] decât abia la Paşti. 
Examenele noastre la Filosofie nu încep decât pe la 1 martie. 
Aşa că în martie, fiind examene, nu voi putea veni pe la 
Turnu [Măgurele]. 

Nelu trebuie să ştie că am două serii de examene. 
Prima serie începe la 20 februarie. Cealaltă serie e în aprilie. 
Aşa mi-a spus un prieten, [care este] student la Academie. 

Mâine, când voi duce scrisoarea la Poştă, voi trece eu 
însumi pe la Academie pentru a mă interesa. Şi la sfârşitul 
acestei scrisori voi confirma dacă e adevărat. 

L-aş ruga pe Nelu, dacă vine înainte de Paşti, să vrea să 
treacă pe noi [şi] să spună celor de acasă, [ca] să-mi trimită 
prin cineva, dacă pot, balonseideul 148 . 



142 De aici începe pasajul scris de Marioara. 

143 Să-i imite pe alţii. Şi aici se termină mesajul scris de Marioara. 

144 De aici începe pasajul scris de Miron. 

145 Matale/ dumneata... dumneavoastră la modul familiar. 
14 Aici se încheie mesajul lui Miron. 

147 Pe gânduri. 



84 



Nelule 149 , am trecut chiar acum pe la Academie şi am 
citit afişul în care sunt anunţate examenele. Data este de 20 
februarie. Şi este o sesiune pentru examene restante şi pentru 
cei care trebuie să obţină limita de examene pentru a putea da 
în iunie un alt an 150 . 

Florica, acasă am adormit pe la ora 3 şi aproape 
adormit, visam că era cineva lângă mine. Era un indian. Şi 
acel indian eram eu. Eram în două persoane [în acelaşi timp]. 

Deodată ai apărut şi tu, Florica, şi erai în haina neagră. 
In faţa noastră era o oglindă. Şi ne priveam în ea. Iţi spuneam 
să priveşti spre mine. Şi tu nu vroiai. Pentru aceasta eram 
trist. 

Lucică. 



Balonzaidul, adică pardesiul de ploaie. 

149 Pasajul dedicat lui Nelu. 

150 Diferenţele de examene pentru a termina un an universitar. 



85 



Scrisoarea nr. 30 (18 februarie 1946) 

Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Blue Eyes... 



Iubito de departe, îţi scriu!. 



Poate ai uitat că am plecat. Dar eu nu vreau să uit să 
scriu celei care e singurul motiv pentru care accept viaţa aşa 
cum este. 

Când spiritul meu se avântă şi doreşte să se arunce în 
noi primejdii pentru a-şi căuta echilibrul în nelinişti de 
moarte, tu îmi apari înainte şi atunci îmi zic: „Am pentru cine 
trăi!". 

Cu vremea ce trece îmi dau tot mai clar seama, că tu 
eşti un rost al vieţii mele. Şi fără tine m-ar cuprinde 
deznădejdea pe această lume. Şi viaţa mi s-ar sfărâma. Şi 
sufletul mi-ar muri. 

Există atâta lume frumoasă si atâţia ochi care te 

J 5 5 

privesc cu patimă sau cu dragoste curată. [Şi] totuşi cât de 
departe te simţi de ei, de toţi, când sufletul tău cuprinde în el 
amintirea unei apropieri şi visul unei înţelegeri, şi bucuria 
care s-a unit cu infinitul. 

Căci trebuie să ne dăm seama, că sunt iubiri peste care 
nu se mai poate trece, fiindcă au atins acele limite ale 
înălţimii şi adâncimii ce le preschimbă în iubiri veşnice, 
trezind în ele unele scânteieri dumnezeieşti. 



86 



Iar odată trezită dragostea divină, ea nu mai poate 
înceta, ci va arde mereu. Devine un foc ce se urcă spre 
ceruri. 

Dar cine sunt acei[a] ce pot trezi şi aprinde în sufletele 
lor, în această lume întunecată, dragostea divină!.. . Suntem şi 
noi printre aceşti puţinii.. .Eu încep să cred [acest lucru]. 

Eşti ca toate celelalte [domnişoare]... Totuşi, pentru 
mine, eşti singura fată la care privind sau gândind eu mă simt 
curat si sfinţit ca atunci când sărut o icoană sau când mă 
închin şi mă împărtăşesc în sărbătorile primenirii 151 sau când 
mă pierd în visul serilor de denie... 

Mi-e drag de acuma să mergem împreună la denii. Prin 
mirosul acela de flori si de liliac, ce se simte în aerul 
proaspăt adiat peste lumina lumânărilor aprinse... 

Mie aşa îmi placi... Să te văd cum vei arăta şi cum vei 
fi [împreună cu mine]. ..Şi vei fi frumoasă numai pentru mine, 
nu şi pentru alţii. Vezi, am rămas tot aşa de rău... 

Promite-mi că vom merge să ne rugăm [împreună]. 
[Şi] să ne jucăm privindu-ne. 

Si eu voi face cum vrei tu, si tu vei face cum vreau eu. 

Nu ne trebuie prea mult ca să putem gusta fericirea pe 
pământ. Vezi, atât de puţin [ne trebuie]... şi totuşi uităm şi 
dorim palate şi bogăţii... Deşi bucuria deplină o poţi avea 
[numai] când trupul şi sufletul sunt limpezi şi cinstite. 

Vrem noi bucuria de a trăil...E în noii. ..Să ne 
învrednicim de ea!... 

Tu si eu... 



151 Premergătoare praznicului învierii Domnului. 



87 



Scrisoarea nr. 31 (25 februarie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Blue Eyes, 



Iată, îţi cer să mă scuzi pentru faptul că îţi trimit 
incomplet ceea ce ai găsit în această scrisoare . Dar a fost 
din cauză că altfel aveam impresia că va fi băgat de seamă şi 
n-ar mai fi ajuns nimic. 

Vezi, în privinţa aceasta, eu mereu mi-am cerut scuze. 
Din motive diferite. Şi niciodată n-am putut să realizez ceva, 
aşa cum [mi-]aş fi dori[t] eu. Şi este un motiv de tristeţe 
pentru mine. Şi poate un simţământ de regret pentru tine. 

Dar este o mângâiere şi o mândrie în simţirea mea 
pentru tine, din [cauza] acest[ui] fapt. [Şi anume, pentru] că 
tu înţelegi şi treci [peste acestea] plină de încredere, 
surâzătoare, peste aceste inconveniente [financiare]. 

Vrei să afli unele lucruri de pe aici? M-am întâlnit cu 
Aurică. Era cu fata aceea, Gheorghiţa, care se plimba cu el 
prin Turnu [Măgurele]. Şi m-a invitat la nuntă, pentru 
Duminica Tomii. 

Dar ceea ce m-a făcut să râd a fost faptul că mi-a 
propus să fiu ceea ce, zice-se, se cheamă cavaler [de 
onoare] 153 . 



152 Probabil i-a strecurat bani în scrisoare. ..dar nu prea mulţi pentru ca să nu fie oprită 
scrisoarea la Poştă... 

153 La nunta lui. 



88 



Am tot glumit şi a rămas pQ...bine, bine, o să văd. ..o să 
mă mai gândesc... 

- Ai cu cine [veni la nuntă]? Asta lasă... că ştim noi [pe 
cine îţi găsim parteneră]... Dar, în orice caz, eşti invitat... şi 
aşa... şi [tot] aşa... 154 

Săptămâna aceasta îmi dau o parte dinftre] examene. 
Aşa că de 1 martie voi avea şi eu un mărţişor plăcut sau 
neplăcut 155 . 

Acum să-ţi povestesc şi altceva. 

Am întâlnit-o pe Anişoara. Şi fiindcă îmi trebuia un 
curs, am rugat-o pe ea să-mi facă rost [de el] de la colegele 
ei. Mi-a promis cada... 

Dar ea n-a putut să mi-1 găsească fiindcă o colegă i-a 
promis că i-1 va da ea şi a rămas [doar] cu promisiunea. 

Eu, între timp, l-am citit la bibliotecă. Şi vream să o 
întâlnesc [şi] să-i spun că nu mai am nevoie de acel curs. 

Dar a trecut o săptămână şi ceva până când s-o 
întâlnesc la un ghişeu, unde plătea taxa pentru examen. 

Inchipuie-ţi situaţia în care eram şi unul şi altul: ea 
crezând că eu n-am avut după ce să învăţ iar eu crezând că 
poate a găsit cursul, nu m-a găsit pe mine şi a rămas într-o 
situaţie neplăcută faţă de colega ei. 

Şi mi-am zis în gândul meu: „Probabil [în mod] 
intenţionat Anişoara nu m-a întâlnit, adică m-a ocolit fiindcă 
n-a putut să se ţină de promisiune". 

Iar mie mi se pare [acum] că am făcut la fel. Fiindcă 
găsisem cursul la bibliotecă şi mi-am pus în gând să nu-1 mai 
cumpăr degeaba. Şi cel mai bun lucru era să nu ne mai 
întâlnim... 

Aşa că eu mă feream să nu mă întâlnească, iar ea, după 
cum am observat, [făcea] cam la fel. 

A trecut si asta! 

Insă iată ce ştiu că te va supăra pe tine! Să-ţi spui sau 
să nu-ţi spui?... Aseară, nănărlieşita* de Nina, nepoată-mea, 
mi-a căutat în buzunarul hainei şi a găsit... I-a arătat Genii şi 
lui Miron etc. 

Când am intrat la ei, Marioara îmi spune: „Nina e 
Columb. A descoperit America!". Eu am bănuit... şi să vezi 
haz ce au făcut! Iar eu a trebuit să tac şi să[-i] las să creadă ce 
vor vrea. 



Esenţialul din ceea ce i-a spus Aurică. 
155 în funcţie de notele pe care le voi primi. 



89 



M-am simţit cam stânjenit... dar a trecut, cum vor trece 
multe. 

Iar ei au zis: „Bine, mă, nouă să nu ne spuil\". 

Ilie. 



90 



Scrisoarea nr. 32 (1 martie 1946) 

Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Este ceva trist în clipele acestea în mine. E ca şi cum tu 
te-ai înstrăina prin ceva de mine. Dar la ce buni Are, poate, 
prea puţină importanţă lucrul acesta. 

Numai dacă ai vrea să îţi aminteşti, în clipa când vei 
citi această scrisoare, de ceea ce făceai în seara de întâi 
martie. 

E vineri. O zi care poartă unele amintiri. Şi este chiar 
timpul în care îţi scriu. 

Dar poate nu ai să-mi scrii ! 

Eu am creat destule motive care să te fi provocat şi să- 
ţi fi dat prilejul de a discuta pe această cale cu mine. 

Eu, deşi mă găsesc în situaţia de a mă întreţine singur 
în discuţie 156 , totuşi o fac fără vreo părere [de rău] sau scop 
[neprincipial]. 

Numai un singur lucru [nu-mi place]: situaţia [aceasta] 
este puţin neplăcută pentru mine! 

Nu pentru alte motive ci fiindcă e nedrept şi jenant să 
fii prea insistent şi persistent atunci când cealaltă persoană se 
arată rece, distantă. 

Sunt însă [şi] alte considerente care micşorează 
amărăciunea acestor neliniştite gânduri reci. 



156 în lipsa scrisorilor tale. 



91 



Acum aproape o lună, un prieten, care este căsătorit 
aici, auzind că m-am hotărât să-ţi scriu o scrisoare la două 
săptămâni, s-a mirat. S-a uitat lung la mine şi mi-a spus: „E 
posibil să scrii atât de rar?! "...„Nu te înţeleg! Ce este cu 
tine?". 

Ii vorbisem numai de mine si el, care trăise o iubire 

5 7 

într-o vreme, îmi mărturiseşte că el coresponda cu soţia lui 
mult mai des. 

I-am spus că eu nu fac decât ceea ce îmi pare natural 
să fac. „[Dacă] nu simt nevoia să scriu mai des, nu voi scrie", 
i-am răspuns. 

Totuşi, începând de atunci nu a trecut o săptămână în 
care să nu-ţi fi scris. Pentru mine, poate, ar fi 157 o justificare 
să-ţi scriu chiar mai rar decât îmi scrii tu. [Am primit de la 
tine] o singură scrisoare într-o lună şi jumătate. 

Am atâtea de făcut pe aici încât aş fi putut neglija să-ţi 
scriu cu foarte mare uşurinţă. Totuşi am socotit altfel. Pentru 

5 5 5 <J 

că a-ţi scrie era o plăcere pentru mine. 

îmi închipui că eşti prea mult ocupată. Sau gândurile, 
din cine ştie ce motive, îţi sunt aşa de risipite şi îndepărtate 
de mine încât îti este foarte uşor să renunţi la această mică 

5 5 t 

plăcere pe care ţi-o provoacă, poate, o scrisoare. 

Ar fi neplăcut pentru mine, prin cele exprimate, să-ţi 
determin o atitudine sau alta. 

Insă întotdeauna mi-a plăcut să fim bine înţeleşi chiar 
cu riscul de a deveni cicălitor prin această şi să pierd 
oarecum în fata ta. 

5 

Dar o fac cu inimă curată, fără să ascund vreun gând 
chiar mie însumi. Căci ceea ce ascund faţă de tine am 
impresia, şi cred, că ascund şi faţă de mine. 

Am întâlnit astăzi [pe] un coleg al meu, profesor de 
Franceză, care s-a căsătorit aici. Si el mi-a dat unele relaţii 

~ 5 5 

interesante. Am fost foarte bucuros şi... poate îţi închipui 
despre ce am discutat 158 . 

Te urăsc si nu vreau să te văd 159 . 

5 

Lucică. 



157 Ar exista. 

158 Despre demersurile legale pe care trebuia să le facă pentru a se căsători civil. 
A scris în glumă ultima frază şi a tăiat-o. 



92 



Scrisoarea nr. 33 (3 martie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Florica, tu ce mai faci? Azi ţi-am strigat numele în 
gând de mai multe ori. Aveam aşa impresia că te chem... şi 
[că] tu îmi răspunzi şi vii... 

Eu nu sunt supărat dacă nu-mi scrii, dacă pentru tine 
faptul acesta este un motiv care îţi aduce plăcere. 

în scrisoarea trecută am uitat să te întreb ce Babă ţi-ai 
ales 160 . Acum e prea târziu... 

Dar, în orice caz, să-mi scrii care a fost [ziua] şi cum a 
fost acea zi în care ai ales să fii Babă. Eu îţi spun că am ales 
ziua de 7... 

Mi-e dor să mă cert cu tine. 

Să ne certăm şi să ne împăcăml 

Oricât de răi am fi unul fată de altul, tot e mai bine asa, 
împreună, decât departe unul de altul. Şi liniştiţi, şi bine... 

Dar... nu e asa că noi nu ne certăm!... Noi suntem 
cuminţii... 

Doar câteodată, aşa, ca să nu ne plictisim şi să nu uităm 
că ne este frică, si unuia si altuia, că nu mai ţinem unul la 
altul. Sau că unul ţine mai mult şi altul mai puţin... 

Şi niciodată n-o să ajungem să ne iubim îndeajuns [de 
mult]. 



160 E vorba de o tradiţie populară în care se alege o zi între 1 şi 9 martie şi se observă 
schimbările atmosferice şi sufleteşti din acea zi. Şi după cum e acea zi aşa este şi firea 
omului sau aşa va fi anul în curs pentru el. 



93 



Eu niciodată n-o să ajung să te iubesc atât de mult [pe] 
cât mă iubeşti tu. Dar nici tu n-o să ajungi să mă iubeşti atât 
de mult [pe] cât te iubesc eu. 

Vezi, ăsta e un motiv foarte serios de necaz şi ceartă 
pentru noi, chiar de ură câteodată!... 

Eu cred că ai înţeles fraza ultimă, din scrisoarea 
trecută, aşa cum trebuie ... 

Florica, tu mai mă visezi? Eu nu te-am mai visat de 
multă vreme. Ce zici? Asta înseamnă că nu te gândeşti la 
mine. 

Dar ce Dumnezeului faci acolo? Sunt curios să ştiu!... 
Ba nu sunt curios deloc... De ce să zici tu că eşti mai tare si ai 
izbutit, nescriindu-mi, să mă faci curios şi nerăbdătorii 

Sau poate tu mă încerci... 

Ei bine, dacă este aşa , atunci trebuie să afli că, chiar 
scriindu-ti numai eu si tu nescriindu-mi deloc, tot eu sunt mai 
tare, fiindcă aşa vreau. 

Ilie. 



Ca pe o glumă. ..din dragoste. 
162 Dacă asa stau lucrurile... 



94 



Scrisoarea nr. 34 (11 martie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica. 



Dacă prin faptul că nu[-mi] scrii scontezi anumite 
lucruri şi păreri, nu mă interesează. Dar mă doare faptul că 
acest sistem l-ai întrebuinţat faţă de alţii iar acum îl foloseşti 
[şi] faţă de mine. Adică, cu alte cuvinte, mă treci şi pe mine 
în rândul celorlalţi. 

E drept că uneori eu spun anumite lucruri ce n-ar trebui 

1 /"O 

spuse, aşa [după] cum faci tu. Află însă că eu vreau să apar 
aşa [după] cum sunt. 

Puţin mă interesează dacă e bine sau rău, dacă mă scad 
sau mă înalţ prin aceasta. 

Mie nu mi-e teamă să mă arăt în lumină, fiindcă nu am 
nimic de ascuns. 

Dacă tu te ascunzi sau ai ceva de ascuns eu nu îţi pot 
cere nimic. 

Insă [vreau să ştii] un singur lucru: niciodată nu am 
cerşit ceva cuiva. Niciodată, mai ales, nu am insistat prea 
mult [faţă de cineva]. 

Cum am simţit că cineva se plictiseşte cu prezenţa 
mea, m-am retras onorabil. 

De aceea, iată, e ultima scrisoare pe care ţi-o trimit! 

Dacă de acum înainte îmi vei scrie, eu îţi voi răspunde. 



163 Să fiu perceput de tine. 

164 De... 



95 



Şi numărul scrisorilor mele va fi egal cu al celor 
trimise de tine. 

Nimic nu se va schimba în sufletul meu. Dar atitudinea 
aceasta e necesară pentru ţinuta înaltă ce trebuie să o dăm 
sentimentelor noastre. 

Cât îmi vei dărui atât vei primi în schimb. 

Cred că e just [aşa] şi nu ai de ce să te superi. 

Deci, începutul scrisorilor ce se vor mai schimba între 
noi ai datoria să îl faci tu. Ai datoria [aceasta], dacă un 
sentiment adevărat îţi mai înmiresmează visul şi trupul [tău] 
frumos. 

Puterea dragostei mele aci încetează 165 . 

Nici Dumnezeu din ceruri nu[-l] poate salva pe un om, 
dacă el însuşi, în toată libertatea, nu tinde spre Dumnezeu. 

De asemenea 166 , mai puţin poate un om. Şi nu am 
puterea să te chem sau să te ţin lângă mine, dacă tu însăţi nu 

1 (\1 

doreşte, în mod liber , acest lucru. 

îmi pare de prisos tot ceea ce scriu. însă am datoria 
morală să o fac chiar umilindu-mă [în acest fel]. 

Când iubeşti nu există umilinţă. Şi aceasta e scuza în 
fata conştiinţei mele. 

5 5 5 

Eu te las să alegi, deşi din felul în care ai început [să te 
comporţi faţă de mine] nu pot înţelege unde vom putea 
ajunge. 

Trebuie să termin. De altfel aş fi putut rămâne 
indiferent la toate şi ţi-aş fi [putut] arăta în acest fel ceea ce 
îmi arăţi tu. 

5 

Dar eu nu vreau să trec în rândul celor care, 
depărtându-se [de tine] te-au uitat ci, dimpotrivă, procedând 
[aşa] cum procedez, vei intra tu în rândul lor, rămânându-mi 
mie sinceritatea. 

Să-ţi aminteşti [aceste lucruri] şi, poate , adiol 

Lucică. 



165 Nu pot, din dragoste, să îţi cer lucruri pe care nu vrei să le faci. 

166 De aceea. 

167 în mod voit. 

168 Dacă nu îmi vei scrie... 



96 



Scrisoarea nr. 35 (13 martie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Blue Eyes, 



Am primit scrisoarea ta ce poartă data de 6 martie 
[1946]. Şi, după citirea ei, am rămas cu o strângere de inimă. 

Căci ultimele cuvinte din acea scrisoare 169 : „Te urăsc, 
nici nu vreau să te văd" 170 , le-am scris cu gândul [ca tu] să 
înţelegi tocmai contrariul, adică: mi-e dor de tine şi aş vrea 
să te văd. 

Dar parcă mi-e ruşine să-ţi spun în felul acesta în care 
spun şi alţii. Şi atunci mi-am zis: voi spune altfel. 

Totuşi, eu însumi am stat la îndoială scriind [ultimul 
rând al scrisorii]. Am zis: nu cumva să înţeleagă altfel şi 
atunci îi voi da un motiv de supărare. 

Am scris însă [ceea ce am scris]. Şi a fost, poate, o 
oarecare răutate, care provenea din faptul că nu îmi scris esei 
nimic de atâta timp. 

Sunt îngrijorat acum [însă] de scrisoarea mai din urmă, 
pe care o vei primi. Acolo, îmi dau seama [acum], am fost 
într-adevăr rău [cu tine]. 

Totuşi am si eu o scuză: nu aveam nicio veste de la 
tine. Nelu a venit.. .şi nici prin el [nu am primit] nimic de la 
tine. Atunci m-am supărat. Deşi aş fi vrut să fiu indiferent. 

Ţi-am scris ceea ce, probabil, ai primit şi citit. 



169 Scrisoarea a 32-a, din 1 martie 1946. Ultima frază.. 

170 A citat din memorie. 



97 



De aceea mă grăbesc să-ţi scriu [acum], imediat ce am 
primit scrisoarea ta, fiindcă aşa am promis acolo. 

Uite, eu îţi voi scrie tot ca şi până acum: în fiecare 
săptămânal Iar tu să-mi scrii odată pe lună. 

Eu îţi cer acuma să-mi scrii rar pentru că îmi dau 
seama că aceasta e plăcerea ta şi nu vreau să ţi-o stric. 

Cele pe care ţi le închipui tu, cât şi cele pe care le-am 
scris eu, să le uităm! Nu merită să le mai discutăm. Aşa 
spuneai tu odată: „Ajunge! Lasă-le, Lucică! Să nu ne mai 
amarăm [inima] degeaba". 

Mi-as cere si eu iertare de la tine dar cred că nu am 

5 5 

pentru ce, cum nici tu nu ai pentru ce să-mi ceri mie. 

Suntem amândoi tot la fel de cinstiţi unul fată de altul, 

t 5 ~ 

cred eu, numai că [uneori] ne îndoim 171 şi, iată, pentru 
aceasta suferim! 

Vor trece toate însă. Si ne vom întâlni iarăşi. Si nu as 

5 5 5 5 

vrea să fie între noi nici umbra unei tristeţi, nici amintiri 

5 ~ 

supărătoare. 

Când vreau să fac ceva aici îmi spun numele tău şi zic 
să-mi ajute Dumnezeu pentru tine. Până acum m-a ajutat... 

Eşti -veselă iar?... 

5 

Eu vreau să fii frumoasă de Paşti ca niciodată până 
acum. [Şi] eu doresc la fel. 

Tu trebuie să înţelegi că dacă nu te-aş avea în gând, 
tristeţea m-ar doborî şi gândurile m-ar alunga pe cine ştie ce 
căi. 

Doar atât cât tu exişti şi ţii la mine, am pentru ce trăi. 

Sufletul meu (dacă te-ai apropiat vreodată sincer de 
mine) ai văzut ce neliniştit si trist este. 

/ > 5 

Vrei tu să stai şi să veghezi lângă mine?. ..Voi putea 
[astfel] simţi şi eu unele bucurii în viaţă. [Dacă] vei pleca, 
atunci spiritul meu se va sfărâma şi sufletul meu nu va mai 
trăi. 

Poţi zâmbi. Vorbe goale [pot să-ţi pară] ceea ce spun 
[acum]. Dar ce este adevărat în această lume? 

Mă simt pustiu şi izolat de toată lumea de pe aici. 

Prin tine m-am apropiat [şi] eu de lume şi de viaţă. 
Pentru că altfel rămâneam tot un străin. 

Tu nu vrei să crezi dar aşa este. Eu nu cunosc plăcerile 
si bucuriile vieţii decât de la tine. 



171 De sinceritatea celuilalt. 



98 



Iar fără tine aici sunt ca un mort, o lumină străluceşte 

1 79 

straniu în ochii mei si. ..atât! 

Port ceva curios pe figură, căci un tip frumos nu sunt. 
Asta o ştiu eu. 

Ceea ce mă face interesant e o taina. Si această taină 
eşti tu, [cea] care îmi scânteiezi înaintea ochilor. 

Lucică. 



Urmează un rând haşurat în întregime, cu totul ilizibil. 



99 



Scrisoarea nr. 36 (2 mai 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Asa cum mi-e mie acum fără tine, să-ti fie tie atunci, 
când nu vei mai avea curaj şi dragoste să stai lângă mine! 

Pentru că îmi eşti mult mai necesară decât aerul si 
decât hrana zilnică în viata mea de acum. 

Mai uşor mi-ar veni să stau nemâncat zile de-a rândul 
sau să zac bolnav. Dar să fii tu lângă mine, decât având toate 
fără tine. 

Nu vreau să pleci la Piteşti fără mine. Să stai mai bine 
acasă. Sau dacă îţi dau voie să pleci la Piteşti, ai face mai 
bine să vii la Bucureşti lăsând să se creadă acasă că ai mers la 
Piteşti. 

Eşti logodnica mea şi tu mi-ai spus că am dreptul să-ţi 
cer unele lucruri şi să nu te las liberă să faci ce vrei. 

Iată, ţi-am cerut şi te rog să mă asculţi! Nu ştii pentru 
ce nu te las să te duci la Piteşti.. .dar cred că ştii precis pentru 
ce te chem la Bucureşti. 

Dacă voi mai avea timp să mai vin în aceste două luni 
ce ne despart eu voi veni. Şi nu aş vrea să te găsesc plecată. 

Vreau să îmi răspunzi şi să-mi promiţi că vei sta acasă! 

Ca logodnică [a mea] ai datoria să-mi scrii şi eu îţi cer 
acest lucru, deşi îţi spusesem odată că poţi să nu-mi mai scrii. 



100 



De ce? Oare faptul că ţie nu-ţi place să scrii e un motiv 
să mă lipseşti de bucuria de a primi o veste de la tine? 

Mie îmi face plăcere să primesc de la tine scrisori. 

Vrei să mă faci să sufăr pentru că tu nu vrei să-mi 
scriil 

Te întreb [despre] ceva care m-a uimit. în buzunarul de 
sus, de la hainele deschise 173 , unde pusesem firele 
acelea 174 ... am găsit un mic cocoloş de hârtie, care mi s-a părut 
curios [din prima]. 

Când l-am desfăcut, deşi era foarte micuţ, am găsit în 
el trei bucăţi de hârtie în care erau înfăşurate trei firimituri de 
pâine. Le-am înfăşurat la loc şi le-am pus în buzunar, crezând 
că sunt puse de tine. 

Sunt vreo „vrajă", care să ne facă să ţinem mai mult 
unul la altul? 

In acelaşi timp m-a săgetat gândul [că nu e ceva 
nevinovat şi] că poate altcineva mi le-a pus în buzunar cu 
gândul de a ne despărţi. 

Ar fi trebuit să le arunc... Insă., totuşi, le păstrez. 

Scrie-mi dar care e adevărul. Sunt tare curios si chiar 
neliniştit [în această privinţă]. 

Dacă sunt puse de tine... le voi păstra şi ţi le voi 
reîntoarce acasă cu bucurie. Dacă nu, le voi arunca. De aceea, 
răspunde-mi! 

în orice caz, dacă sunt gândurile rele ale altora, care 
voiesc să se amestece [între noi], [atunci] noi trebuie să fim 
atenţi şi să respingem toate părerile şi zvonurile pe care le pot 
lansa unii şi alţii, pentru ca să nu ne mai vadă împreună. 

1 7S 

Oricum ar fi , eu simt nevoia să fii alături de mine 
veşnic. Să fii soţia mea cu orice preţ. 

...Să ştii, Florica, tu mi-eşti dragă! Prima grijă când am 
ajuns aici a fost să caut inelul. E drept: aveam o emoţie... 

Ce-ar fi să nu fie acolo? Şi era acolol 

L-am încercat să văd cum îmi vine. Mi se făcuse dor să- 
1 pun în mână . 

1 77 

Noi nu avem [încă] dreptul să îl purtăm tot timpul şi 
de aceea, de câte ori îl pun în mână 178 , parcă mă logodesc 
iarăşi cu tine. 



173 De culoare deschisă. 

174 Probabil din părul ei, ca amintire. 

175 Oricum ar sta lucrurile. ..oricare ar fi adevărul.. 
Să-1 pun la deget. ..să îl port deja... 

177 Până nu vom fi căsătoriţi civil şi religios. 

178 La degetul inelar. 



101 



Am simţit mai puternică legătura dintre noi privindu-1. 
Azi îl port în deget. 

Ţie ţi-e dor să îl porţi? 

Poate [că] da. La fel ca şi mie. Căci trei săptămâni nu 1- 
ai purtat deloc. 

Şi era drept să faci aşa, [pe] când eu nu-l aveam. Am 
regretat uneori [că nu-l porţi] dar am tăcut. Eu eram cel 

179 

vinovat . 

Dar poate a fost mai bine aşa. Acum parcă mi-e mai 
drag şi îl port cu şi mai multă plăcere. 

Aş vrea acum să îl porţi şi tu, [atunci] când ai ocazia 180 . 
Mi-ar părea rău să-1 port numai eu. Adică numai eu să am 
încredere în tine? Tu de ce să nu ai?... 

Vreau să ştiu că-1 porţi şi tu. Că-1 purtăm amândoi. 

Cred că ar fi mai bine să nu mai gândim nici unul, nici 
altul că am fi atât de slabi încât să ne înjosim dragostea, 
fiindcă n-am fi capabili de un sentiment curat şi de o purtare 
nobilă în [ceea] ce priveşte sufletul şi trupul nostru cât 

1 O 1 

suntem despărţiţi . 

Să avem încredere unul în altul. Căci dacă tu nu ai 
încredere în mine şi eu în tine, în cine am mai putea avea 
încredere în lumea aceasta, dacă şi noi, care ne-am mărturisit 
iubirea unul pentru altul, nu ne-am respecta şi ne-am trăda şi 
înjosi [reciproc]? 

Florica, îmi vine să-ţi repet numele mereu. E singura 
mea mângâiere acum. 

Tu, Blue-eyes-ul [meu], care [primeşte versurile 
acestea de la mine] : 



„Undeva, într-o margine de ţară, 

cerul a coborât în făptură! 

De-atunci codrii nu-i mai privesc 

si slăvile cu stele le-am uitat, 

numai cu adâncimile, cu tine vorbesc, 

fără de cuvinte şi mai adevărat... 

In îngeri începi să cred însă... 

pentru că cerul a coborât într-o făptură". 



179 Pentru că şi-1 uitase la Bucureşti pe al lui. 

180 Să ieşi undeva. 

181 Toată această frază ultimă a fost subliniată în manuscris. 



102 



Florica, tu să fii îngerul meu păzitor iar eu voi fi 
arhanghelul tău apărător. 

Lucică, cu tristeţe. 



103 



Scrisoarea nr. 37 (13 mai 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Iată-mă silit să-ţi scriu pe aceste nesuferite plicuri, 
fiindcă am intrat în mai multe librării şi nu am găsit ceea ce 
mi-ar fi plăcut. 

Aceeaşi amărăciune pe care tu căutai în altă zi să mi-o 
împrăştii, cu dragostea sufletului tău, aceeaşi tristeţe pe care 
mi-o bănuiai mă însoţeşte peste tot pe aici. 

Nici nu vreau să mai fiu altfel. Dacă aş vrea, aş avea 
puterea să mă schimb. Dar pentru ce? 

Bucurându-mă singur aici ar însemna să te uit. îmi 
place însă să sufăr gândind la tine şi [la] tot amarul 
deziluziilor, că nu putem fi împreună [acum], aşa cum [ne] 
dorim, decât [poate] prea târziu. 

Şi cine ştie: ceea ce azi mi se pare greu, mâine va fi şi 
mai greu. 

Iti scriu.. .si astfel îti transmit si tie starea mea 

5 5 t 5 5 

sufletească, destul de neplăcută, în care mă găsesc. 

Dar poate eşti si tu la fel de tristă ca si mine si n-as 

A. 9 5 */ 5 5 5 

vrea să crezi că tu singură te frămânţi iar eu mă simt bine pe 
aici. 

Tu ce faci? 

Dacă mi-ai scrie la sfârşitul fiecărei săptămâni, 
spunându-mi ce ai [mai] făcut, ce ai mai gândit, ce ţi s-a mai 



104 



întâmplat, poate m-aş simţi mai mângâiat. Aş aştepta [astfel] 
de la tine veşti cel puţin din săptămână în săptămână. 

Dar aşa, gândindu-mă la timpul foarte lung ce îl pierd 
fără să te simt alături (deşi gândindu-mă la examene îmi pare 
foarte scurt [timpul pe care îl am la dispoziţie]) nu ştiu ce să 
fac. 

Singurul lucru ce m-ar mângâia şi m-ar face să mă 
simt mai bine ar fi să te alung din minte, să nu mai gândesc la 
tine. Poate aşa faci tu, ca să suporţi cu uşurinţă lipsa mea. Eu 
însă nu te pot alunga [din minte], căci îmi pare o trădare să 
izgonesc din minte orice gând [ce] mi- ar veni despre tine. 

Dar de ce să te învinuiesc? Poate [că] tu suferi tot [la 
fel de mult] ca şi mine. Dar, de ce nu cred?... 

Mă simt din ce în ce mai nervos si mai extenuat. Căci 
abia am avut timp să mă îndrăgostesc din nou de tine şi a 
trebuit, iarăşi, să plec. 

Poate ai observat cât de greu m-am alipit de tine deşi 
îmi erai atât de dragă. A trebuit să treacă prima săptămână şi 
chiar [şi] a doua, şi abia în a treia sângele meu s-a aprins din 
nou pentru tine. 

îţi închipui tu cât de greu îmi e acum să-l sting şi cât 
mă doare? Dar ce să mai spun [acum], că nu are niciun rost. 

Oare sinceritatea [trebuie] să fie răsplătită în lumea 
aceasta tot cu sinceritate? Prea este şi se întâmplă altfel ca să 
pot crede [acest lucru] . 

Si dacă mă îndoiesc e slăbiciunea mea. Dar si 
dragostea mea curată e aceea care tremură şi se înspăimântă 
la cele mai mici adieri de bănuială. 

Nu am nimic să-ţi reproşez. Totuşi mă îngrozeşte 
gândul că marea mea sinceritate ar putea fi înşelată. Şi atunci 
simt fiorii nebuniei cum mă ating. 

Oare nici de atât în lume să nu am parte, de o 
sinceritate cel puţin egală cu a mea? Mai mult nici nu cer. 

Vrei să ştii cum sunt eu [acum] 182 ? Iată, acum prezenţa 
şi vederea celor mai plăcute şi interesante persoane mă irită 
şi mă fac să mă îndepărtez, ca nu cumva prin vreo privire sau 
cuvânt, pe care mi l-ar fura sau pe care aş fi obligat să-l dau, 
să simt că îţi răpesc ceva şi [că] dau ceva din sufletul ce se 
cuvine numai ţie. 

Poate sunt prea egoist... Dar sunt aşa pentru [a păzi] 
cinstea dragostei mele. 



Cum mă simt acum. 



105 



Căci nu am nevoie de nimeni în afară de tine. Si orice 
frumuseţe netrăită cu tine nu mai e nici pentru mine decât un 
motiv de tristeţe, şi [consider că] zadarnic a fost. 

Toată viaţa [mea] vreau să trăiesc în căldura pe care 
mi-o dă chipul tău. Să respir mireasma pe care mi-o împrăştie 
trupul tău. Să fiu mereu beat de lumina ce se revarsă din 
mişcările şi din prezenţa ta. 

Căci numai în preajma ta trăiesc clipele ce nasc izvoare 
limpezi, ce mă înalţă şi mă fac să mă simt nemuritor eu 
însumi şi tu, şi toate cele înconjurătoare. 

Un singur gând mă linişteşte: fiind aşa cum sunt, 
oricum îmi vei răsplăti sinceritatea dragostei mele, eu voi 
rămâne pur şi mă voi sfinţi şi mai mult dacă voi avea ceva de 
suferit din cauza nesincerităţii altora. 

Vreau să te văd curată si strălucitoare ca lumina 
stelelor. Şi crezi tu [asta]? [Căci] cum aş putea eu arunca un 
mărgăritar în mocirlă, când dorinţa mea este să pier cu el 
odată, păstrându-1 prin toate chinurile vieţiil 

Doar astfel [cred că am] să-i văd şi [să-i] simt 
strălucirea mai bine. 

Cu cât voi avea mai mult de suferit, cu atât te voi 
strânge mai aproape la piept, şi scânteierea ta va fi mai plină 
şi diversă, mai mângâietoare. 

Aşa eşti în ochii mei de mult [timp] încât nu te mai pot 
numi. Nu [mai] ai numel Eşti numai tu [în mine]! 

Crezi că mă plimb pe aici? Nu! Fără tine orice 
plimbare mai mult rău îmi face şi stau mai bine închis [în 
casă]. 

Să-ţi scriu e singura mea alinare. De aceea, mă iartă că 
îti scriu ! 



106 



Scrisoarea nr. 38 (20 mai 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 

Blue Eyes, 



Vrei tu să fii minunea vieţii mele? Sunt făcut si am trăit 

1 QO 

dintr-o neîncetată sete de puritate şi de vis , şi în tine 
întrupez toată înălţarea şi lumina de care sunt în stare. 

De tine leg tot ce e mai frumos în viaţă. De tine reazem 
trecutul şi viitorul existenţei mele, cu atât mai deznădăjduit 
cu cât vremea trece. 

Dar cu toate gândurile amare şi neîncrederile sufletului 
meu, eu îndrăznesc să cred şi să te văd aşa cum numai pe tine 
te-am văzut: făptura creată [de Dumnezeu] pentru a reflecta 
infinitul cerului. 

Cum vei răspunde tu copilăriei neasemuit de curate a 
sufletului meu? Aci e rostul înţelegerii tale pentru 
îndumnezeirea noastră. 

Cât mai mult pură vei reuşi să fii, cât mai sus te vei 

1 RA 

ridica prin cinstea şi bunătatea ta, cu atât visul vieţii 
noastre va fi mai frumos si noi ne vom simţi mai demni de 

1 RS 

altă lume , pentru care trăim şi îndurăm aci, pe pământ. 

Tu nu ai aceeaşi impresie ca şi mine, că numai 
împreună vom câştiga viaţa fără sfârşit, pe când despărţiţi ne 
vom pierde mântuirea? 

Inserările, aceste minuni ale pământului pe care ne 
găsim, îmi arată lumina lor prin tine. 



De dorul de împlinire interioară. 

184 împlinirea. 

185 De viata veşnică. 



107 



îmi vin lacrimi în ochi, şi aş plânge, dar nici aceasta nu 
îmi e îngăduit. 

Şi te rog, Florica, întrupare a visului meu în această 
viaţă prea trecătoare, pentru frumuseţea pe care o visez când 
te privesc. ..fii aşa cum te visez de curatăl Aceasta se va 
constitui în marea mea tărie 19,1 în viată. 

Să nu te înnebunească niciun gând, care [vrea] să ne 
turbure . [Nici acum şi nici atunci], când nu vom fi decât 
două umbre călătoare printre stele, [spre Dumnezeu]. 

O credinţă şi o iubire fără pată, ce poate fi mai 
sublimi 

în visul nostru nu are ce căuta alte vise. Privirile străine 
nu au de ce pătrunde. 

Fii curată si sinceră atât cât sunt si eu, ca atunci când 
vom fi împreună sau în altă lume, să ne bucurăm de curăţia 
aproape dumnezeiască a trupurilor şi a sufletelor noastre. 

Vom deveni nemuritori încă de pe pământ. Prin 
limpezimea firii noastre, moartea va fi o bucurie [pentru noi], 
[atunci] când ne va găsi uniţi, aşa cum ne-a fost viaţa de când 
ne-am cunoscut. 

în toată mulţimea [de oameni] de aici mă plictisesc de 
singurătate şi sunt ca într-o închisoare din care nu ştiu cum 
să evadez [pentru] ca să vin la tine. 

Uneori nu vreau nici să privesc spre alte fete, la care 
m-aş uita din curiozitate şi nu din alt motiv. Şi aceasta pentru 
că gândesc că trebuie să păstrez toată atenţia [mea] numai 
pentru tine. 

Nu vreau să se risipească nimic din ceea ce ţi se cuvine 
numai ţie. Nu vreau să mai privesc nimic, să fiu orb pentru 
toată frumuseţea din jur, şi să te văd decât pe tine. 

Aşa îmi sap singur groapa în care voi cădea, fără 
îndoială, în cazul în care te-aş pierde. 

Căci dacă toată viaţa mea o concentrez în tine, trebuie 
să-ţi închipui 189 ce reprezinţi şi ce vei ajunge pentru mine cu 
cât va trece vremea. 

Sunt tot mai trist că alături de mine nu pot să te ridic 
tot mai sus din punct de vedere spiritual. Dar aş vrea să fii şi 
în lumea aceasta sus 190 . 



186 Curăţia vieţii tale. 

187 întărire în viaţa împreună cu tine. 
Să ne tulbure viaţa. 

189 Să-ţi dai seama. 

190 La o treaptă înaltă de creştere duhovnicească. 



108 



Cât aş dori să te văd [că eşti] bucuroasă de darurile pe 
care ti le-as aduce. Să te văd mulţumită că eşti alături de 

5 5 J 5 

mine, [şi] nu suferind şi privind în viitor fără speranţă, ca 
acum. 

De multe ori neajunsurile materiale slăbesc dragostea 
şi credinţa, deşi acestea nu sunt decât încercări pentru cei tari 
si cu adevărat vrednici. 

5 

Iti scriu, îti scriu mereu vorbe si iar vorbe. Mi-e silă si 

5 J 5 5 5 

mie de atâta vorbărie, când celelalte 191 sunt atât de puţine. 

Uneori mă gândesc nici să nu-ţi mai scriu, până când 
nu voi avea ceva precis înspre mai bine. Căci tot binele e 
când suntem uniţi, oricum am fi 192 . 

Am uitat ceva să-ţi spun: ai râs degeaba de mine că am 
pierdut un examen. Nu e adevărat! Ieri am văzut şi eu că m- 
am păcălit [de unul singur]. Şi ştii ce bine îmi pare că ai râs 
degeabal Sic! Sic! Mai râzi?... 

Iubito L.Lucis. 

Ps: Iar am uitat. Iţi trimit şi o fotografie din ziua în care 
am căutat plicuri şi n-am găsit. Unul îmi plăcea... dar m-a 
găsit pe mine fotograful cum nu-mi plăcea... 



191 Faptele. 

192 î 

In viata noastră. 



109 



Scrisoarea nr. 39 (27 mai 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Am primit scrisoarea de la tine, [tocmai] când nu mai 
speram [să îmi scrii]. Te-am visat în ultima vreme cam rău şi 
de aceea sunt atât de neliniştit uneori, [ca] să aflu veşti de la 
tine. 

Te rog, de aceea, să-mi scrii la două sau trei săptămâni 
măcar odată, pentru a şti cel puţin atât: că nu ţi s-a întâmplat 
nimic [rău], că eşti sănătoasă, că mă aştepţi. 

Căci de la o vreme nu este numai curiozitatea care mă 
îndeamnă să ştiu ce faci, ci este mai mult: o grijă ce mă 
tulbură pentru liniştea şi sănătatea ta. 

Vezi, la mine mă gândesc prea puţin, ca întotdeauna, şi 
nu mă frământă deloc destinul meu viitor. Iar dacă astăzi 
doresc o situaţie şi un rost în societate este numai pentru că 
tu eşti lângă mine. 

De altfel spiritul meu neliniştit şi mândru m-ar arunca 
în lupte noi, care, până la urmă, m-ar costa viaţa. Sau, poate 
atras de succesele tinereţii, mi-aş risipi viaţa fără rost, în 
plăceri trecătoare, care până la urmă m-ar dezgusta, m-ar lăsa 
gol şi pustiu, fără reazăm pe acest pământ. 

Dar eu [pe] toate acestea le ştiu [foarte bine]. [De 
aceea vreau] să le ştii şi tu, căci aceeaşi valoarea [o] au şi 
pentru tine. 



110 



Am devenit iarăşi rece. Si este bine într-un fel 
[anume], căci acum pot învăţa liniştit. Când voi veni însă la 
vară, mă voi îndrăgosti de tine iară. 

Va fi totul nou atunci. 

Vom fi cuminţi, nu ne vom supăra, vom alerga 
privindu-ne şi glumind, ne vom spiona şi ne vom încerca unul 
pe altul ca să vedem dacă am pierdut ceva din dragostea 
noastră. 

Şi lacrămile vor sta gata să cadă din ochii noştri, care 
vor constata că iubirea noastră a crescut, si învie iarăşi la 
viaţă cu o putere mereu mai mare. 

Vom râde. Vom cere unul altuia repetarea unui gest 
făcut şi care ne-a plăcut. Ne va face plăcere să ne auzim 
vorbind, să ne simţim trăind unul alături de altul, visând 
veşnicia, dorind o moarte care să ne găsească împreună. 

Tu vei zice: „Dacă vrei tu, aşa să fîe\"...Ce voi 
răspunde eu, tu [deja] ştii. 

Azi e duminică după-amiază. E spre înserate. Sunt 
acasă. De fapt, în toate sărbătorile stau acasă. Sunt destul în 
restul săptămânii în oraş. 

Nu ştiu [ce se petrece cu mine]... dar de la un timp am 
tot mai multă încredere în tine. 

Uneori mă gândesc, ce ar putea să te răpească de lângă 
mine?! Oricât de frumos şi de promiţător ar fi altul, totuşi nu 
poate fi pus în cumpănă cu devotamentul şi credinţa. 

Mă întreb singur, de ce nu ai fi şi tu la fel ca mine? ! 
Adică o fiinţă din acelea al căror caracter nu se pleacă ci vrea 
să arate puterea ei în credinţă şi sinceritatea [pe care o are]. 

Eu însumi sunt tare. Şi nu îngădui niciunei persoane să 
se atingă de iubirea şi simţirea mea curată. 

De ce mi-aş întina această limpezime a sufletului şi a 
trupului? Ca să mă dispreţuiesc apoi o viaţă întreagă? Ca 
să-mi fie ruşine de mine însumi? Ca să fug de mine, de 
singurătatea cu mine? 

Dar mie îmi place singurătatea. Pentru că în ea mă 
găsesc pe mine cel curat, adevărat. Singurătatea mă întăreşte 
şi îmi dă credinţă. 

Fiindcă nu am greşit cu nimic în faţa iubirii mele, în 
faţa lui Dumnezeu. Nicio sărutare, nicio mângâiere străină nu 
m-a atins din clipa în care ţi-am dăruit dragostea mea. 



193 Acum. 



111 



Deşi nepătat eram şi mai înainte, cum poate tu nu 
crezi. 

Si tu eşti la fel ca mine. Asa cred eu!... 

In niciun caz, sărutarea pe care o vei fi dat, din clipa în 
care ai ştiut că te iubesc iar tu ai mărturisit la fel, cred că te-a 
cutremurat mai mult cu otrava trădării ei decât cu voluptatea 
bucuriei. 

Poate, în curând, se va schimba ceva spre mai bine 
[viaţa noastră]. Atunci îţi voi scrie. Şi va fi bine să-mi 
răspunzi la timp. 

Examenele noastre se tin între 20 iunie si 20 iulie. Asa 

5 5 5 

că îţi închipui cât timp se va duce. 

Aşa că eu m-am hotărât să facem ceva. Ce mai 
aşteptăm? Mi-a spus şi un prieten acest lucru. 

De înălţare, în cimitir, poate te vei gândi la mine. Eu 
mă voi gândi şi îţi voi scrie o scrisoare cu tot ce am gândit în 
acea zi. 

Copilul meu drag... 



112 



Scrisoarea nr. 40 (1 iulie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Ne vom întâlni iarăşi! Ar trebui să fie totul ca din 
poveste. Căci viaţa noastră împreună n-a început aici, pe 
pământ, şi nici nu se termină aici. 

îmi pare că de la o vreme am uitat basmul în care 
trăim. De ce? 

Tu mă chemi? 

Eu nu vreau să mai ascult decât glăsuirile cele mai 
înalte 194 ale sufletelor noastre. 

Nu voi mai asculta nimic altceva în afară de visul meu. 

Tu vei fi [după] cum vei dori, şi nu-ţi voi mai reproşa 
nimic de acum înainte. Căci voi sta cu ochii ţinta 95 la aceea 
care erai şi care vei rămâne în visul meu. 

îmi vor străluci ochii de bucurie când te vei apropia de 
prototipul sufletului tău etern 196 şi voi suferi în tăcere când te 
vei îndepărta de el. 

Eu sunt un om ce nu poate trăi fără iubire. Fără iubirea 
aceea care consumă trupul şi face să ardă spiritul. 

Acum sunt liniştit si clar ca seninul cerului. Si am 
impresia că mă tem ca. poate nu te mai iubesc. 

Dar îmi dau seama că e numai o părere falsă. 



Aspiraţiile cele mai sfinte ale noastre... 

195 Uimit, bucuros, privindu-te cu dragoste. 

196 De sfinţenie. 



113 



Pentru că azi am văzut pe cineva, care, de departe, îmi 
părea că eşti tu. ..Şi am simţit un început de cutremur [în 
fiinţa mea]. 

M-am întrebat atunci ce va fi în sufletul meu când te 
voi revedea. 

Şi mi-am dat seama că toată povestea noastră [de 
dragoste] e vie şi nu aşteaptă decât să ne vedem, [pentru] ca 
să se arate tot aşa de frumoasă ca oricând. 

Nu ştiu cum vei fi tu... Dar ştiu ce vreau să-ti aduc eu. 
Şi eu îţi voi aduce, iarăşi, sufletul acela pur, dornic de 
copilării şi vise. 

Te vei mulţumi tu [oare] cu atât? Pentru viaţa spre care 

i 197 

tind eu, aceasta e tot ce am mai scump. 

Toate piedicile din calea unirii noastre nu sunt decât 
deşertăciunile acestei lumi. De aceea nu le dau nicio 
importanţă. 

Cu toate că sunt numai un om, ce nu are dreptul să 
creadă mai mult decât are posibilitatea să-şi închipuie că este 
cu putinţă, totuşi prezenţa ta îmi dă puterea să cred şi să văd 
ca posibil ceea ce numai visul îmi îngăduie că aş putea trăi. 

Poţi să râzi sau să-ţi pară o glumă ceea ce spun [acum], 
însă eu pun mai mare preţ pe viaţa noastră din veşnicie. 

Umbrele noastre vor ajunge odată să străbată norii şi 
căile înviorate de stelele cerului. 

Iată de ce trebuie să ne bucurăm de orice, aici, pe 
pământ. 

Nenorociri şi mizerii, oricâte vom întâmpina, [trebuie] 
să zâmbim binevoitor către ele. 

Bucuria noastră, [aceea] că vom fi împreună, fericiţi 
după moarte o veşnicie, trebuie să ne dea tăria să mergem 
înainte, încrezători si mândri 198 în credinţa noastră că nimic 
n-a putut să ne despartă, nici să ne abată din calea înălţării 
[duhovniceşti]. 

Dar ca să ajungem la această bucurie sfântă trebuie să 
îndepărtăm gelozia, adică neîncrederea în noi înşine 199 . 

Să credem, chiar de ar fi să pierim în fiecare clipă. 

Credinţa, dacă e sinceră, ne va învia de fiecare dată [şi 
ne va face] mai frumoşi, mai aproape de Dumnezeu. 

Lucis. 



197 Curăţia sufletului, a vieţii... 

198 Aici cu sensul de: demni. 

1 Neîncrederea reciprocă a unuia în altul. 



114 



Scrisoarea nr. 41 (4 iunie 1946) 



Florica, 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 
(spaţiu necompletat) 



Am o presimţire că eşti tristă, îngândurată, supărată. 
Mă insei? Asa este? 

5 5 

Bucuria ta de a mă aştepta nu vreau s-o tulbure nicio 
nelinişte. 

5 

Nu vreau să suferi. Tie numai bucuria îti sade bine. 

J 5 t t 

Suferinţele si amărăciunile vieţii tie îti fac rău. 

5 5 5 5 t J 

Totdeauna o femeie este prea slabă să le îndure. 

De aceea mă rog în gândul şi sufletul meu: toate 
suferinţele ce ti se cuvin tie să mi le dea mie Dumnezeu! 

5 t t 

Tu ştii că eu te iubesc. Că nimeni şi nimic nu te poate 
înlocui în inima mea. 

Dacă aş putea să iau asupra mea toate supărările şi 
tristeţile tale iar tu să rămâi numai bucuriei... 

5 

Căci în tine eu recunosc bucuria vieţii mele. 
Dar tu, dacă mă vezi trist, să ştii că în mine sunt toate 
tristeţile tale amestecate cu ale mele, iar eu mă bucur si sunt 

5 7 5 

fericit purtându-le în mine. 

Căci din iubire am făcut astfel. Şi aceasta îmi dă tărie 
şi înălţare. 

Să nu te îndoieşti de mine, cum nici eu nu am dreptul 
să mă îndoiesc de tine. îndoiala aduce chinul, certurile, 
ura... Şi eu aş dori să nu mai avem parte de asemenea lucruri 
neplăcute, ce se găsesc la majoritatea celor ce duc o viaţă 
împreună. 

A plecat Nelu şi nu i-am dat nicio scrisoare. Azi, 
miercuri, trebuia să aştept la maşină şi inima nu m-a răbdat 



115 



să nu-ţi scriu, deşi, până acuma, m-am reţinut intenţionat 
nescriindu-ti nimic. 

Trupul mi se umple de o plăcere [rară], când îmi 
amintesc de tine. Şi totuşi această plăcere se tulbură, când mă 
gândesc că tu ai [putea] fi supărată. 

Nu, nu se poate! îmi promiţi?... 

îmi promiţi că ne vom plimba mult, foarte mult în 
vacanţă? (Să nu uiţi [atunci] când voi veni!) Şi ştii cum vreau 
să ne plimbăm? 

îţi spun eu acuma. Singuri, să nu ne vadă nimeni... şi eu 
să pot să fug înainte şi înapoi... să te privesc venind, 
depărtându-te...să văd cum faci pasul, cum tresari, cum 
formele trupului tău se dăruie privirilor mele. 

Doresc atât [de mult] aceste clipe, încât îmi pare că n- 
or să mai vină. 

Dar tu ce faci, ce faci?. ..Cum aştepţi?. ..Te pregăteşti?... 

Nu eşti tu logodnica mea, în adevăr acum, nu ca 
altădată, numai cu numelel 

Te pregăteşti? Căci în curând vei fi nevasta mea. 

Spune aceste cuvinte fiindcă mi-e drag să-ţi spun ţie: 
logodnică şi nevastă a mea. 

E o copilărie, poate, zici tu. Şi eu zic la fel. Dar îmi 
place această copilărie... şi nu-mi pasă de nimic. ..Dacă aşa 
îmi place să-ţi zic ţie, [atunci aşa îţi zic] ! 

Nevestei mele, Florica... 

Lucică. 



116 



Scrisoarea nr. 42 (17 iunie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 

Florica, 



Aseară îţi scrisesem altă scrisoare, pe care acum n-o 
mai trimit. 

Iţi comunic întâi [de toate] în privinţa cercelului. 
Miron s-a interesat azi şi preţul e aşa de scăzut, vreo 400 [de] 
mii, încât nici nu mai vorbim [să îi vindem]. 

Acum 2-3 luni erau cu totul altfel [lucrurile]. Celălalt 
la fel... Aşa că am impresia că voi veni înapoi cu ei, aşa cum 
am plecat. Mie îmi pare foarte rău... Şi voi mai vedea peste o 
săptămână, două, [ce se mai poate face]. Să mai încercăm 
[atunci] ! 

Tu ce faci? Ai fost ieri, duminică, la Olt 200 , cum ai zis? 
Ce-ai făcut pe acolo? 

Ieri noapte visasem că venisei aici, la Bucureşti... 

Eu acum trăiesc din amintiri, din amintirea clipelor 
trăite împreună sau din închipuirea clipelor ce au să vină, 
[atunci] când vom fi iarăşi împreună. 

Când sunt singur nu mă plictisesc. îmi aduc aminte un 
cuvânt, un gest de-al tău... şi analizându-le şi gândind ce vei fi 
voit să spui prin ele, e destul de interesat şi plăcut pentru 
mine [să mă gândesc la tine astfel]. 



200 Oltul se varsă în Dunăre în apropiere de Turnu Măgurele şi cei din oraş obişnuiesc 
şi acum să meargă acolo (e formată o plajă) să facă baie. 



117 



Căci astfel mă simt trăind din ceva al tău, din ceea ce 
ai făcut pentru mine. 

Am din ce în ce mai mult impresia că în tine mă exprim 
şi sunt eu însumi, că tu eşti una cu mine, că trupul tău nu se 
mai deosebeşte de al meu. 

îmi pare că suntem două făpturi, două chipuri ale 
aceluiaşi suflet. Suntem unul şi acelaşi eu, care se răsfrânge 
în corpul meu şi în corpul tău. 

Suntem atât de uniţi încât orice neîncredere si orice 

> 5 

gelozie nu-şi mai are locul. 

Sufletul, cu al său spirit, pe care îl purtăm amândoi 
trebuie să-1 păstrăm curat de orice învinuire dintr-o parte sau 
alta si să căutăm să devenim cât mai buni si mai sinceri si 

5 5 5 

mai sfinţiţi prin încrederea [reciprocă] în noi [înşine] şi prin 
silinţa de a fi cât mai mult unul pe placul celuilalt. 

Eu, aici, nu te sfătuiesc pe tine [ce să faci], ci îmi spun 
mie însumi [ce să fac]. Şi prin aceasta [îţi spun] şi ţie ce este 
mai bine de făcut. 

Ne rămâne înainte încă o jumătate de viaţă de trăit, 
[aici], pe pământ. Şi ce vom face, dacă nu vom continua pe 
drumul început, din clipa în care ne-am ales unul pe altul, 
[drept] prieteni, pentru o viaţă întreagă şi pentru veşniciei 

De fapt, nouă ne ajunge şi, câteodată, ne şi prisoseşte 
iubirea ce ne uneşte. 

Totuşi trebuie să luăm seama că avem si datoria de a 

5 5 

ne transforma, de a ne curaţi sufletele noastre, ca să merităm 
şi dincolo, în ceruri, să fim tot împreună. 

Să nu regretăm cumva, atunci, vreuna din faptele 
noastre, spunându-ne că nu am păstrat îndestulă credinţă unul 
pentru altul. 

Nu ştiu cum... însă tu îmi apari acum, ca şi cum ai fi 
soţia mea...d& care trebuie să nu mă mai îndoiesc, [şi] în 
cinstea si sinceritatea căreia trebuie să cred. 

5 

Mi se impune [acest lucru] ca o datorie. Ca un respect 
faţă de mine, [mi se impune] credinţa în tine 201 . 
Eu cred că tu meriţi încrederea mea. 

> 

Lucis. 



Cu sensul de: încrederea în tine. 



118 



Scrisoarea nr. 43 (23 iunie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Blue Eyes 202 , 



E ora 7 fără zece, e duminică şi e timpul când veneam 
să te iau în oraş. Azi mi-e dor de tine ca întotdeauna. 

In cele mai triste clipe şi când îmi pierd nădejdea, când 
totul îmi pare de prisos, când nu mai îmi place nimic în viaţa 
aceasta, un singur lucru rămâne frumos şi curat şi cinstit, care 
mă bucură: e dragostea noastră, e iubirea tânără şi 
netrecătoare, [la fel] ca în clipa când am început să ne 
cunoaştem, ca întotdeauna. 

Ce faci tu acuma? Sunt asa de curios să ştiu. 

Ştii că eu vreau să ştiu de orice pas, de orice gest al 
tău, să stau pe lângă tine, să te privesc aşa. 

Când vom muri şi vom fi doar spirite, vei înţelege abia 
atunci, [în mod] deplin, această mare bucurie a mea, ce se 
naşte [continuu], ce îmi arde în obraji şi îmi luminează în 
ochi, atunci când te simt aproape, când te simt plutind în 
sufletul meu, [când te văd] trăind numai pentru mine. 

Mi-e dor de o linişte în care să nu fii decât tu. Si în 
jurul tău: cerul şi eu. Să nu ne mai simţim trupurile, [ci] să 
fim doar suflete. 

Florica, suspinăm veşnic unul după altul! Şi dacă n-am 
fi împreună şi ne-ar despărţi viaţa, am rămâne fără rost, nişte 



202 Pe plic însă apare data de 20 iunie 1946 ca dată a expedierii. 



119 



rătăciţi pe pământ, până la moarte. Şi, poate, cine ştie, şi 
dincolo, în cealaltă lume. 

Tot asa: am dori sau ne-am dori, fără să ştim de ce si 

5 1 ; ; 

nu ne-am mai găsi niciodată împăcarea. 

Cât ne dorim, cât ne este drag să trăim alături (cel puţin 
aşa cred eu), [şi] totuşi ne mai certăm când ne întâlnim. De 
ce?... 

Aşa e că nu ne vom mai certai Tu crezi [asta]?... 

Mie parcă nu-mi vine să cred. Dar... ce mult aş dori să 
nu ne mai supărăm niciodată unul pe altul. Pentru ce suntem 
răi unul fată de altul?... 

Suferim [de unii] singuri, din cauza răutăţii noastre. Eu 
stric mai mult, tu eşti mai bună. 

Ce dragă mi-ai fost!. ..Ce dragă îmi eşti mereu!... 

Seninătatea si blândeţea sufletului meu eşti tu. Tu să te 
înveţi să faci multe copilării, multe-multe de tot, ca să te 
pierd din ochi de dragă. 

Asa e că tu ştii să faci nebunii, că ştii să te ioci cu 

5 3 7 5 J 

mine, blând, frumos şi cuminte, iar, la urmă de tot, să mă 
săruţi pe ochi şi să mă atingi uşor, cu mâna pe frunte, şi să-mi 
spui: „Copilul meu!. ..Cine e copilul meu cuminteT '. 

E ora 7 şi douăzeci şi cinci. Aproape o jumătate de oră 
de când scriu. Termin, tu acuma poate [că] eşti în grădină, te 
plimbi, sau eşti gata să pleci de acasă. 

Nu mai mă supără gândul că priveşti şi eşti privită de 
alţii, pentru că alung aceste gânduri. E prea puternică 
dragostea mea, [pentru] ca să se mai oprească la asemenea 
nimicuri. 

Rămân cu gândul la tine. ..şi am dreptul să-mi închipui 
şi să fac ce vreau cu tine în gând. 

E pentru prima dată când te sărut prin scrisoare. 

Te sărut. 

Lucică. 



120 



Scrisoarea nr. 44 (23 iunie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica 203 , 



Azi e sâmbătă 204 dar scrisoarea aceasta va pleca abia 
luni, aşa că voi scrie şi mâine în ea şi, poate, şi poimâine. 

Azi-noapte visam că eram pe la voi şi te întrebam: 
„Mergi mâine la Biserică?". Tu mi-ai răspuns ca de obicei: 
„Treci, poate am să merg". 

Te-am visat mereu zilele acestea. Iarăşi am început să 
devin nervos. Până azi am fost liniştit. 

Nu ştiu ce să mai zic. ..ce să-ţi mai scriu. Ne-am umplut 
capul şi sufletul cu atâtea vise şi frumuseţi şi mă doare când 
văd că ele se sfărâmă ceas de ceas, nu din vina noastră, ci a 
realităţilor crude, a vremurilor ce nu se luminează odată şi 
pentru noi. 

Mi-e teamă, uneori, că vei uita visul dragostei ce ne-a 
legat asa de frumos în trecut. Eu as vrea să vezi cu aceeaşi 
ochi si cu aceeaşi încredere unirea noastră. 

Sincer îţi spun. Pentru că nu mă feresc de tine. Şi poate 
ai văzut că ţi-am mărturisit ţie, ca un copil aproape, toate 
dorinţele mele. M-am arătat în fata ta asa cum sunt, fără să 
mă ascund. Chiar cu riscul de a mă socoti un om de rând, 
care nu se poate stăpâni. [Adică] un om ce poate nu merită 
dragostea pe care o cere. 



203 Pe plic apare data de 24 iunie 1946 la expediere. 

2 A început-o pe 22 iunie, sâmbăta şi a datat-o pe 23, duminica, atunci când a 

terminat-o, după cum a datat-o şi pe precedenta. 



121 



Repet, îţi spun cu sufletul deschis, uneori mă întreb: Ce 
trebuie să mai fac, cum trebuie să mă mai port cu ea (cu tine), 
ca nu cumva să se plictisească cu dragostea mea? 

Eu aş găsi mereu lucruri noi de făcut... aşa încât [ai 
putea să trăieşti] o veşnicie [şi] să nu te plictiseşti cu mine. 
Totuşi, depinde totul de încrederea pe care mi-o acorzi. 

Lucruri prea mari nu pot face. Totuşi încerc să 
împrospătez, să fac mereu nouă dragostea noastră. De aceea 
ţi se pare, uneori, că mă joc, că e o glumă totul. 

Alteori, ca şi în clipele de acum, mă învinuiesc de 
faptul că ţi-am mărturisit dragostea mea. Trebuia, poate, s-o 
fi închis în sufletul meu si să fi trăit si să fi murit cu taina 
aceasta. 

Pare că îmi dau lacrimi... numai când mă gândesc la 
posibilitatea aceasta. 

De ce te-am luat şi pe tine să suferi alături de mine? 
Am fost prea crud, prea egoist, prea fără curaj. N-am avut 
puterea să renunţ la tine, deşi aşa eram hotărât atunci când te 
iubeam şi tu nu bănuiai nimic. 

Dar era război . Credeam că voi muri si eu... iar tu mă 

r 

vei uita... şi vei rămâne doar cu imaginea chipului meu, cu 
amintirea spiritului meu, şi îţi vei găsi liniştea şi mulţumirea 
alături de altul. 

Nici eu singur nu ştiu ce m-a făcut atunci să-ţi spun 
ţie ceea ce nu spusesem alteia până atunci. [Ţi-am spus] că 
îmi eşti dragă şi că vreau să fii soţia mea. 

Poate ar fi trebuit să tac... Dar mi s-a părut [un lucru] 
prea dureros să trăim şi să murim aşteptând dragostea, eu: pe 
cea aşteptată, tu: pe cel aşteptat. 

în plus, [mi-a fost greu] să fim alături, să trecem unul 
pe lângă altul, [şi] să simţim că oricâte bogăţii şi mulţumiri 
am avea trăim zadarnic [dacă nu suntem împreună]. 

[Şi astfel] am ales să îndurăm toate nenorocirile 
[împreună], chiar toate umilinţele, dar să ştim pentru ce 
trăim. 

Eu cred că aşa e mai binel 

Ps: Credeam că voi mai avea loc să scriu şi mâine.. .dar 
abia am avut loc să termin. 



205 Eram pe front... 

206 Nici eu însumi. 



122 



Scrisoarea nr. 45 (19-20 iulie 1946) 



Pe plic scrie doar: 
d-nei Florica Ivan. 



Iubitei mele, 



Tu te ascunzi, tu te hotărăşti şi crezi că faci bine 
îndepărtându-te. 

Eu nu îţi voi face silă 207 , dacă a început să-ţi devină aşa 
de fără importanţă prezenţa sau lipsa mea. 

Sunt slab si eu dar nu sunt las. 

Am curajul să înfrunt destinul 209, oricât de greu ar fi. 

Şi mi-e destul de greu să fiu părăsit de tine: femeia 
visată o viaţă întreagă, femeia pentru care aş sacrifica tot, 
femeia care era nădejdea zilelor mele, singura fiinţă care m-a 
făcut să-mi pară viaţa mai uşoară şi lumea mai frumoasă. 

Deşi voi rămâne fără rost, un om ce va aştepta moartea 
ca singura lui mângâiere, voi rămâne totuşi tare, credincios 
preaputernicului spirit ce-1 reprezint 209 ... 



Nu voi continua să mă torturez alături de tine, să-mi 
pierd vremea şi să cheltui tot ce am mai bun în sufletul meu 
dorindu-te, neglijându-mi [astfel] spiritul, cum fac de la un 
timp. 

Mă voi retrage în mine, deşi mi-e groază de suferinţele 
ce pot să mă răpună. Dar eu nu te părăsescl Mă despart de 
tine [doar] pentru un timp, pentru că aşa vrei tu. Aşa ai 
început [să vrei]. 

Singură porţi răspunderea atitudinii pe care o iau... 



Iar acum îţi jur pe conştiinţă, că atunci când voi avea o 
situaţie, adică în timp de cel puţin un an de acum înainte, voi 
veni să ne căsătorim. 

Dacă respecţi trecutul dragostei noastre, aşteaptă un an 
cu toată încrederea, asa cum hotărâserăm dintâi. 



207 Nu te voi forţa să iei o anume decizie... 

Cu sensul: viitorul. 
209 Spiritului/ duhului meu, care mă conduce. 



123 



Până atunci voi fi ca şi mort pentru tine şi lume. [Şi 
asta] cu orice risc. Chiar dacă voi decădea, înnebuni sau muri 
de deznădejde şi dorinţă. 

Atunci vom vedea ce va [mai] rămâne din dragostea 
noastră. 

Acesta e drumul pe care îl doreşti tu, eu îl urmez cu 
toate riscurile dar e bine să ştii că tu ai vrut asta. 

5 

9 1 fi 

Crede în mine , ai răbdare şi aşteaptă-mă! Atunci vei 
merita să fii soţia mea [sil eu voi merita să fiu soţul tău. 

> L 5 J > 

Dacă mă vei părăsi, poate Dumnezeu nu mă va părăsi. 
Totuşi mă îngrozesc [gândindu-mă la acest fapt]. 

Parcă văd că nu vei avea tăria să mă aştepţi. Pentru 
aceasta plâng şi mă chinui şi mă voi chinui mereu. 

Am fost eu ursit să pierd totul în viaţă şi să mă înalţ 
prin sacrificii, care îmi ucid orice împlinire în viaţa aceasta? 

Mă rog lui Dumnezeu şi te rog şi pe tine să ai încredere 
şi să mă aştepţi. Voi veni! 

Cuvântul dat e pentru mine un jurământ mai tare decât 
mine. 



Dacă merit ceva, atunci sufletul, spiritul meu te roagă 
în genunchi să mă aştepţi, până voi fi capabil să te ţin 212 
alături de mine. 

Voi veni deşi te dispreţuiesc pentru faptul că nu ai avut 

TIO 

curajul să te arunci în foc alături de mine . 

Acum, sacrificiul [acesta] îl voi face numai eu, pentru 
ca să vezi si tu care dintre noi a iubit mai mult si a fost mai 

5 5 

vrednic. 

Tu nu crezi în mine dar eu cred. De acum înainte orice 
sacrificiu din partea ta eu nu-1 mai primesc. 

Te voi insulta arătându-ti cât eşti si ai fost de 

5 5 5 

nevrednică de dragostea mea, iubindu-te până la sfârşitul 
zilelor mele. 

Căci ştiu, [că] iubirea ta, ca şi a oricărei femei, 
încetează când nu voi avea o soartă prea bună, o situaţie prea 
frumoasă, un viitor sigur. 



Cu sensul: încrede-te în mine. 



211 Cu aluzie la ursitoare... însă fără să se refere, grosso modo, la această credinţă 
păgână. Şi când cineva spune, în Teleorman, aceasta e ursitoarea mea sau aşa am fost 
ursit să trăiesc vrea să spună că e conştient de viaţa grea pe care o are. Un corelativ al 
lui: îmi asum crucea vieţii mele, suferinţa ei. 

Cu sensul: până voi avea un salariu ca să te pot întreţine. 
213 îi reproşează că nu a vrut să se căsătorească cu el, acum, în această perioadă cât el 
era student la Bucureşti. ..ci a dorit să aibă o stabilitate materială în primul rând. 



124 



Singură arăţi [acest lucru], prin hotărârile tale. 

[Insă] chiar ajungând un nenorocit şi un om fără rost, 
eu îmi voi salva sufletul. 

Atunci eu nu voi mai avea nicio pretenţie asupra ta. 

Tu, fără mine, îl vei pierde 214 , şi în bogăţie şi în 
legalitatea unei căsătorii cu [un] altul, tu vei fi o trădătoare, o 
făţarnică. 

Iartă-mă pentru tot răul! Dar acesta e adevărul. 

Te sărută. Lucică. 

[Paralel cu textul celei de a doua pagini, Fericitul Ilie a scris:] 
[Trebuie să] valorezi mai mult cuvântul [meu] decât petecele 

9 1 S 

de hârtie . Cu o mie de acte şi fără iubire [nu am face 
altceva decât]: ne-am înşela [reciproc]. 



214 îţi vei pierde sufletul. 

215 Actele de căsătorie. 



125 



Scrisoarea nr. 46 (26 septembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica mea, 



E joi, azi, când îţi scriu. Aş fi scris mai târziu... dar 
vreau [ca] duminică, cel puţin printr-o scrisoare, să fiu 
prezent, lângă tine. 

De la Turnu [Măgurele] am plecat bine, fără să ştie 
nimeni [de plecarea mea]... şi tot aşa am şi ajuns [la 
Bucureşti]. 

Miron şi Mioara erau acasă. Le-am spus totul... Ei sunt 
de partea mea. 

Iar Miron stăruie, ca până în februarie, când îmi voi da 
licenţa, să nu ocup niciun serviciu, [tocmai] pentru ca să fiu 
liber să mă ocup de studii. 

Eu sunt însă de altă părere: să îmi iau, totuşi, un 
serviciu. 

De asta m-am şi interesat... şi cineva, un prieten, mi-a 
promis că are pentru mine, undeva, un loc, la un minister. 

Mie mi-ar conveni... Dar ştii tu de ce, totuşi, nu aş prea 
vrea. 

Voi vedea ce voi face si îti voi scrie. 

Iarăşi, n-aş vrea să stau pe capul lui Miron, deşi el nu 
vrea să audă de aşa ceva[, de plecatul din casa lui]. 

Tu ce zici să fac?... 

Eu mă gândesc la faptul acesta, de a ocupa [un post] 
aici şi a avea un rost cât mai curând, pentru ca să fim 
împreună cât mai curând. 



126 



Cel puţin acum nu mai vreau să mai prelungesc 
lucrurile 216 . 

Sunt mulţumit şi încrezător fiindcă mi-am găsit aici 
prieteni (care sunt nişte străini în fond) dar care m-au înţeles 
şi vor să îmi fie de ajutor, pe când părinţii mei au fost mai răi 
şi mai neînţelegători decât oricine. 

Nu am de zis nimic pentru asta, dar am impresia că 
Dumnezeu îmi ajută prin bunăvoinţa cu care sunt tratat de 
către unii. 

In privinţa examenelor iar am avut o bucurie: afară de 
un examen, la care nu s-au afişat rezultatele, toate celelalte 
examene, date în iunie, le-am luat. 

Aşa că acum sunt absolvent. Am terminat, propriu-zis, 
cu examenele. 

As fi dat licenţa acum, în toamnă, dar îmi trebuie două 
lucrări. In două-trei săptămâni le voi face, aici, la bibliotecă 
şi apoi voi fi mai mereu liber, până în februarie. 

O să mă tot pregătesc pentru licenţă... 

De aceea mă gândesc, că aş avea şi timpul să ocup şi 
un serviciu. 

TI "7 

Să vedem ce va fi, deşi eu le provoc şi le doresc într- 
un fel. 

Dacă oamenii ne blestemă şi ne urăsc, poate 
Dumnezeu ne va ajuta. Eu unul trăiesc din această nădejde 
[în Dumnezeu]. 

Nu vrei să trăieşti si tu ca si mine? 

5 5 5 

E mai mult decât dragoste ceea ce este între noi. E 
darul lui Dumnezeu, pe care trebuie să-l primim împreună. 

Să fii tare si să erezii Si să stai alături de mine, asa 

5 5 ~ 5 

cum stau si eu alături de tine. 

5 

Aşa vom câştiga ceea ce e dincolo de dragoste: 
credinţa şi pe Dumnezeu. 

Al tău Lucică, Lucică, Lucică. 



216 Aşteptarea... şi să ne căsătorim. 

217 Provoc evenimentele din viata mea. 



127 



Scrisoarea nr. 47 (29 septembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



în lipsa ta, dorinţa curată, de a te şti veşnic lângă mine, 
creşte. [Şi] cum oare n-aş dori să te simt veşnic lângă mine, 
[pe tine], o fiinţă limpede şi frumoasă, blândă şi plină de 
înţelegere pentru tot ce este al meu în gând sau în trup? 

Departe de tine mă voi obişnui să te aştept, să te voiesc 
numai şi numai pentru mulţumirea sufletului meu. 

Eram mai liniştit lângă tine... Aici, o tristeţe mă 
pătrunde... E gândul ca cineva să nu-mi ucidă dragostea. 

Tu simţi că în afară de dor [pentru tine] mi-e [şi] grijă 
de rine?... Nu eşti tu a mea, ce am [eu] mai scump şi mai sfânt 
pe această lume?... 

Eu nu vreau să te pierdl Mai repede viaţa mea s-ar 
pierde. 

Să fii soţia mea, să fii trup din trupul meu, pentru 
veşnicie. Dumnezeu nu va răbda să fim despărţiţi. El ne 
împreună! Iţi aminteşti?... 

Serile acelea de iarnă 
când îmbraci fustele tuşii, 
cântându-mi, şi mişcându-te pură 
în lumina păstrată blând şi uşor 
de albii pereţi, puţin auriţi, 
de lumina de lampă tăcutăl... 
A rămas eternă să fie 



128 



însoţirea ta, 
când albă, când viorie, 
în camera tremurătoare 
de copilăria vieţii tale 
adânc purpurind, visând... 
Şi aerul cum te prindea, 
când inima te desfăcea, 
[ca] bucurie să-mi dea!... 

Abia aştept seara ca să adorm cu tine în gând, să te 
visez... Cel puţin aşa să te am alături. 

Am înţeles că viata trebuie trăită si că eu trebuie să 

5 5 5 

trăiesc. Numai de când te-am văzut, de când te-am si iubit 

7 5 

[am înţeles asta]. 

Singura mea mângâiere pentru mine, până la tine, era 
[aceea] să pot muri cât mai frumos. 

Dacă m-ai fi cunoscut înainte... ai fi văzut cât eram de 
trist si fără rost în viată. 

5 J 5 

înţelesul si rostul existentei e iubirea. 

t 5 5 

Existam numai pentru că aveam datoria să exist. Prin 
tine [însă] simt plăcerea să exist. 

De aceea aş vrea să te văd nu tristă, ca în ultima vreme, 
ci mereu strălucitoare, purtându-ţi tânăr fruntea, şi cu 

o i o 

mândrie , şi [la fel] trupul tău mângâietor, care îmi mângâie 
gândurile mele negre. 

Să nu mă părăseşti niciodată!... 

[Si] ce n-as dori să-ti dau eu tie...[0, si] cum as fi vrut 

- . ' ,219, 

sa te port ! 

Si, în realitate, îti aduc numai tristeţe... Mă consum 

5 ~ 7 j 5 

destul pentru acest motiv. Dar ce pot face?... 

Să ştii însă, [că] cea mai pură frumuseţe şi cele mai 
fine si adânci sentimente nu le ai decât atunci când durerea si 

J 5 5 

amărăciunea te chinuie. 

Totuşi, ce n-as da si ce n-as face numai să ştii că ceea 

5 7 5 5 5 5 

990 

ce porţi tu e făcut de mine ! [Aş dori] să te văd îmbrăcată în 
voaluri fine, în haine somptuoase. 

Frumuseţea ta merită totul. Trupul şi veşmintele tale 
mi-ar fermeca privirea. Aş simţi ceva din fericire [privindu-te 
mulţumită]. 



Aici cu sensul de demnitate. 



Să îţi cumpăr haine. ..de care să te bucuri. ..şi să fii demnă. 
220 Sunt cumpărate de mine, pe banii mei... 



129 



[Vreau] să te văd caldă şi vie de simţiri, mişcându-te şi 
trăind mlădierea unor stofe scumpe, ce ţi-ar acoperi trupul 
dorit. 

Florica era un nume gol [la început]... Numele tău... Dar 
pe zi ce trece se umple de glasuri cereşti acest nume. 

Să mă ierţi întotdeauna! Căci eu te-am iubit atât de 
mult, încât m-am hotărât să te ţin lângă mine chiar făcându-te 
să suferi, dându-ţi şi ţie chinurile mele... [Şi asta]... pentru a fi 
cât mai aproape de mine. 

Ne-am împărtăşit unul altuia... 

Acum să fim până la sfârşit tari şi uniţi şi vom înfrânge 
chiar moartea. 

Florica.. .Florica!. ..Mai mă iubeşti?... 

Lucis. 



Ne-am destăinuit reciproc intimităţi, lucruri de conştiinţă. 



130 



Scrisoarea nr. 48 (1 octombrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Au fost multe întâmplări frumoase în dragostea 
noastră. Ne-am spus multe poveşti şi cuvinte dragi. încet 
[însă] trebuie să ne apropiem şi de realitate şi să vorbim 
despre lucruri aşa cum sunt. 

Eu cred că e timpul să facem şi asta. 

Am impresia, dacă nimic nu intervine, că pe la 
începutul lui decembrie va trebui să vii pe aici. 

Am vorbit cu Marinei... si el tocmai îsi scotea actele 
necesare 222 ... Asa că îti scriu si eu ce acte ne vor trebui: 

5 5 5 

1. Extract de naştere; tu îl ai acolo; 

2. Biroul populaţiei; eu îl am... cred că şi tu... vei veni cu 



el; 



99^ 

3. Analiza Wasserman (a sângelui) şi 



4. Un certificat de la doctor. 

Acestea două din urmă le vom scoate aici, căci trebuie 
să fie recente. 

în definitiv: avem deja actele ce ne trebuie [pentru 

căsătoria civilă]. 



Pentru căsătoria civilă. 



~ 23 Metoda de diagnosticare a sifilisului. A se vedea: http://www.jurnalul.ro/viata- 
sanatoasa/medicul-de-familie/wasserman-sau-testul-sifilisului-288733.html. 



131 



Rămâne [ca] numai tu să vii aici. Dar aceasta depinde 
ca eu să am o situaţie. 

Deocamdată nu am nici bani, nici serviciu... timp de 
vreo două luni, până termin cu examenele [finale la 
facultate] . 

De ce am nevoie în acest timp - îmi dă Miron bani - 
[nu duc lipsă]. Dar eu nu vreau ca această situaţie să se 
prelungească. 

De aceea vreau să-mi fac un rost. Să nu mai stau pe 
capul lor. Vremurile [şi aşa] sunt destul de grele. Iar eu vreau 
să fim împreună cât mai repede... deşi trebuie să ştii că o vom 
duce destul de greu la început. 

Pentru căsătoria civilă ne vor trebui deja bani. Nu prea 
mulţi însă. Sper că voi face rost [de ei]. 

994. 

Află că taxa aceea, de 300.000 lei , nu este pentru 
toţi. Este pe clase. Marinei mi-a spus că el nu dă decât 9 mii. 
Aproape nimic... Şi aşa vom face şi noi... 

Toate acestea ţi le spun fiindcă eu nu am situaţia 
aranjată. Totuşi îţi amintesc pentru a nu ştiu câta oară, că 
dacă eşti nevoită sau e necesar, din alte motive, să te 
căsătoreşti cu mine [mai repede], eşti binevenită oricând [la 
Bucureşti], iar eu sunt gata să fac tot ce vrei oricând şi 
oricum. 

Chiar mâine, dacă vei veni, eu m-aş căsători cu 
tine. ..dacă tu ai dori acest lucru. 

Eu sunt în stare să renunţ la toate în lumea asta pentru 
tine. 

Să nu disperi, şi să nu faci vreun pas greşit, gândind 
altfel decât aşa cum îţi cer eu. Fiindcă aşa este drept şi bine. 

Crede în dragostea noastră, pentru că aşa crezi în 
Dumnezeu, care e dragoste. 

99S 

Duminică, 29 septembrie [1946], am fost la maşină . 
Era şi Nelu. Să-mi scrii şi mie, dacă nu săptămâna aceasta, 
cel puţin în cea care vine. 

Iar în ceea ce priveşte dragostea noastră să ştii acest 
mare adevăr: 



„Elles blesses toutes, 
La derniere tue..." 226 . 

22 Pe care trebuia să o plătească la starea civilă pentru oficierea căsătoriei şi 



certificatul de căsătorie. 

225 La autobuzul c 

226 în franceză: 
„Ele rănesc toate, 



225 La autobuzul care transporta călători pe ruta Bucureşti-Turnu Măgurele şi retur. 

226 în franceză: 



132 



Asa că nu trebuie să ne însele nicio vorbă si nicio 

5 5 5 

părere ce am putea să ne-o facem, [în mod] greşit, unul 
despre altul. 

Fiindcă mai presus de trecutul nostru şi de răutatea şi 
vorbele lumii noi avem de păstrat dragostea cea mare, 
singura dragoste a vieţii noastre pe pământul [acesta] 
trecător... 

Lucis. 



Ultima ucide...". 

Traducere de Dr. Gianina Maria-Cristina Picioruş. 



133 



Scrisoarea nr. 49 (4-7 octombrie 

1946)227 

Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Blue Eyes, 



Duminica trecută, Miron si Măria m-au invitat la un 
film. Se chema: O singură iubire... şi mi-a plăcut. 

Aş vrea să ţi-1 povestesc... dar îţi voi spune numai o 
parte din el. 

Un prinţ se îndrăgosteşte de o cântăreaţă şi artistă de 
teatru. Ea renunţă pentru el la legătura de dragoste pe care o 
avea cu un altul. Acesta însă, o viaţă întreagă de aici înainte, 
nu o va lăsa în pace. Va încerca să o şantajeze... Şi, în cele din 
urmă, îi produce cea mai mare nenorocire acestei artiste, care, 
între timp, se căsătorise cu prinţul. 

Prinţul se sinucide... fiindcă are impresia că ea îl înşală 
cu acesta, cu acest escroc. 

Artista însă îl iubise pe prinţ mai mult decât orice pe 
lume... Şi după moartea lui ea se îmbolnăveşte şi moare, după 
un an sau doi [de la moartea prinţului]. 

Dincolo, în lumea cealaltă, ei doi se reîntâlnesc şi sunt 
iarăşi fericiţi. 



~ 27 Datele sunt mai ample în manuscris la această scrisoare: „Vineri, 4 X 1946 - Luni, 
7 X 1946". Iar paralel cu cuvântul introductiv avem apostila sa: „Scrie pe adresa 
veche fără nicio grijă. Şi cât mai repede, ca să ştiu ce mai este pe acolo", pe la Turnu 
Măgurele. 



134 



O poveste. ..dar despre dragostea prinţului şi a ei nu ţi- 
am povestit. Totul era ca în vis. Câteva scene. 

Făceau călătorii în ţări îndepărtate... iar când revenea la 
castel el se ducea la vânătoare. 

Dimineaţa, ea cobora din palat cântând şi 
dansând... venind să-1 întâmpine. Iar el o privea ca în vis. 

Altădată, în faţa unei vetre plină de jăratec, ce crezi că 
făceau? 

Amândoi aveau teancuri de scrisori, amintiri ale altor 
simpatii şi iubiri. Ea avea felicitări şi scrisori de admiraţie de 
la diferiţi regi, mai mari decât contele pe acea vreme. 

Şi unul şi altul le aruncă în foc, pentru ca totul să 
piară. Şi ce bucurie pe ei! Le rămânea o singură iubire şi le 
era îndeajuns. 

Mi-a trecut atunci, fulgerător, prin minte. ..Noi n-am 
făcut aceasta încă. Dar mi-am pus în gând, ca după ce ne vom 
căsători, să facem lafel 22S . Numai dacă tu accepţi. 

Eu nu vreau să mai îmi amintesc nimic din trecut. 
Nicio umbră, bună sau rea, nu trebuie să se mai amestece în 
dragostea noastră. 

Să ne curăţim sufletele de tot trecutul si să rămânem 
curaţi, ca şi cum ne-am iubi de când eram în leagăn. 

Să nu oprim nicio amintire. Să nu-mi ceri vreo favoare 
pentru nimic. Chiar dacă voi accepta... să ştii că mă va durea 
dacă o vei face. 

Să vezi cu ce bucurie voi distruge eu totul. Orice 
bucurie pe care am avut-o cu altcineva în afară de tine e acum 
o tristeţe pentru mine. 

Nu trebuia.. 

Trebuia totul să fie numai cu tine... chiar dacă pe atunci 
nu ne cunoşteam si nu ne iubeam. 

Dar uitând totul, distrugând totul, distrugând orice 
urmă, ne putem curaţi, putem redeveni copiii de odinioară, 
care se vor iubi ca întâia dată. 

Căci dacă nimic nu există în inima mea în afară de tine, 
şi dacă urăsc tot ce mi-a fost drag mai înainte de a te fi 
cunoscut, voiesc ca şi tu să simţi la fel. 

îţi spun însă să faci acest lucru, pe care acum ţi-1 cer, 
numai dacă dragostea ta a ajuns atât de mare încât e în stare 
să urască ca şi mine, chiar şi trecutul cel mai plăcut, cel mai 
frumos. 



Să ardem scrisorile de admiraţie sau de dragoste primite de la alţii. 



135 



Altfel te rog să nu faci [gestul], pentru că ar fi un 
sacrificiu. Şi în loc să ne folosim, adică să fim mai apropiaţi, 
mai puri, mai cinstiţi unul faţă de altul, am avea regrete, 
păreri de rău că am scos pe cineva din inima noastră, care 
merita să stea [acolo]. 

Dacă aceasta e dorinţa şi fericirea mea, ca să nu te am 
decât pe tine în suflet, îndepărtând pentru acest motiv chiar şi 
pe cei care au fost buni cu mine, nu-şi cer şi ţie acelaşi lucru, 
dacă tu nu simţi, ca si mine, aceeaşi nevoie. 

De este aşa, de ai cel mai mic regret pentru indiferent 
care urmă a trecutului, te rog din inimă: nu o distruge! 
Fiindcă e mai rău decât dacă ai păstra-o. O vom distruge când 
o vom uita. Si va veni si vremea aceea! 

Atunci când vom muri, tot ce a fost pământesc se va 
şterge si va rămâne veşnic doar unica noastră iubire. 

Acum să ştii [şi următoarele]. Examenele s-au amânat 
până în decembrie [1946]. Aceasta înseamnă că venirea ta, la 
începutul acestei luni, cum îţi scriam, o vom amâna sau o 
vom grăbi. 

Deocamdată sunt hotărât să-mi găsesc un serviciu, 
Atunci voi vedea dacă este posibil să te chem în noiembrie. 

Fără tine simt că îmi trăiesc viaţa de prisos. Şi zilele, 
puţine, ce le voi mai avea de trăit (căci aşa presimt eu), cel 
puţin să le petrecem împreună. 

Nu vreau să duc si dincolo de mormânt mâhnirea că nu 
am fost uniţi, aici, pe pământ, când am avut posibilitatea [să o 
facem]. 

Eu ţi-am spus că alături de mine trebuie să înfrunţi 
lumea şi viaţa, ca să te poţi bucura de moarte. Aşa cum mă 
bucur si eu. 

Căci privesc, cu ochii trişti, spre o altă lume, în care eu 
cred şi pentru care sufăr chinurile vieţii şi ale lumii de aici, 
fără să mă plâng, ci fiind fericit pentru toate nenorocirile pe 
care [Dumnezeu] mi le dă [să le trăiesc]. 

Lucis. 



136 



Scrisoarea nr. 50 (20 octombrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Am primit ieri scrisorile tale. Pe ziua de 19 
octombrie... Au întârziat mai mult de o săptămână [până au 
ajuns la mine]. Deci tu mi-ai scris... 

Iar eu, care îţi spusesem într-o scrisoare. ..că până nu 
voi primi răspuns de la tine...nu-ţi voi mai scrie... nu m-am 
ţinut de cuvânt... 

Fiindcă, prin Marinei, încă ţi-am mai scris. 

Crezi tu că mă răbda inima să nu-ti scriu, când aveam 
ocazia să treacă cineva, ca să stea de vorbă cu tine? 

Să te duci la cinematograf! Ai auzit? Cel puţin atâta 
distracţie să ai si tu. 

Nu se va lega nimeni de tine. Numai să aud aşa ceva şi 
atunci nu voi mai răbda ca până acum. Voi avea eu grijă de 
acela care nu te va lăsa în pace. 

Tu mai eşti mică si frumoasăl Cred că te-ai făcut mare 
şifrumoasă. 

Dar cum ţi s-a părut ţie, că eu nu am în gând o altă 
iubire, pe care nu o pot uita? Nu o am decât pe Blue Eyes în 
gând. 

Eu acest lucru m-am gândit: că ar fi bine să distrugem 
toată corespondenţa pe care am avut-o cu alţii în trecut. Şi m- 



137 



am gândit la tine că ai atâtea scrisori, amintiri, pe care, când 
le văd, am impresia că stau ca un zid între noi doi. 

Pe ele vreau să le ardem, si tu si eu, eu dacă mai am 
vreuna, dar aceasta când vom fi căsătoriţi si dacă tu vei dori. 

De ce?... Pentru ca nicio umbră a trecutului să nu mai 
tulbure dragostea [noastră]. 

De ce ai înţeles altceva? 

Eu doresc şi fac tot ce-mi stă în putinţă ca să ajung 
odată să-ţi pot scrie, că trebuie să vn...iar tu te mai îndoieşti} 

Fă-ti numai vise frumoase, asa cum îmi fac si eu. 

Dar şi în scrisoarea ce o vei fi primit de la Marinei sunt 
unele lucruri ce te vor supăra. 

Acum judecă şi tu însă: tu nu-mi scrii nimic, eu mă 
gândeam că poate nu-mi vei mai scrie deloc... şi atunci cum aş 
fi putut să iau legătura cu tine, ca să te pot chema, atunci 
când totul ar fi fost aranjat aici? 

îmi pare bine că tuşa ţine cu tine şi îţi ia apărarea. Să-i 
spui, dacă îţi permite, că eu nu ştiu cum să-i mulţumesc 
pentru înţelegerea pe care ţi-o arată ţie, şi la amândoi, şi o rog 
să nu te mai lase să plângi. 

Pe mine să mă ierte că te-am ales pe tine să-mi fii 
soţie, şi să ne ierte pe amândoi pentru toate necazurile ce i le- 
am adus. 

Suntem vinovaţi că ne iubim şi că ne vom iubi până la 
sfârşitul vieţii? 

Dacă ne înţelege... ne va binecuvânta cel puţin ea. Şi 
binecuvântarea ei valorează mai mult decât a tuturor 
celorlalţi, fiindcă ea e mai bună si mai cinstită în fata lui 
Dumnezeu decât noi toţi. 

Aşa am crezut întotdeauna... şi am respectat-o pentru 
sufletul frumos ce-1 are. Ea să ne fie şi nouă un exemplu. Iar 
eu o mai rog să creadă (poţi să-i citeşti), că eu nu vreau decât 
fericirea ta, Florica, şi nu te voi părăsi niciodată. 

Bine sau rău: nu [mă] interesează. 

Eu îmi respect cuvântul. 

Dar vreau întâi să termin aici, cu şcoala, să nu zică 
duşmanii mei mâine, poimâine, că sunt un neisprăvit şi un 
nebun, care nu e în stare de nimic. 

Serviciu aş putea lua repede. Dar n-am vrut să mă 
încurc tocmai acum, o lună, două, până se termină 
examenele... 

Apoi am vorbit cu mai mulţi cunoscuţi şi aştept şi eu să 
văd ce servicii ni se oferă. Poate voi găsi unul mai bun. 



138 



De ce să mă încurc cu un serviciu, care nu mi-ar 
asigura cât de cât viaţa, ca să putem trăi amândoi cât de 
modeşti 

Am promisiuni şi aştept. 

Când se va ivi ocazia şi voi ocupa un serviciu îţi voi 
scrie imediat. Apoi, într-o lună, două, de la ocuparea 
serviciului, cred că voi fi în stare să te chem. 

Tu poate nici nu-ţi închipui câtă nevoie am ca tu să fii 
lângă mine, să am şi eu pentru cine trăi şi lupta în viaţa 
aceasta, pe care trebuie s-o duc până la capăt. 

Am visat, întâia noapte, că mergeam pe stradă în Turnu 
[Măgurele] şi tu mă întrebai: „Lucică, vrei să-ţi fac un copil? 
Uite aşa., frumos, ca mine!". 

Eu nu mai ştiu ce am zis... Dar a doua zi m-am gândit, 
că dacă ar fi fată, i-am pune numele: Green . Dar dacă ar fi 
băiat... nu ştiu cum i-am zice. M-am gândit de mai multe ori. 
Mai gândeşte-te şi tu. Tu să-i pui numele. ..dacă e băiatl 

Dacă tu mă vei chema vreodată, eu aş veni la tine chiar 
la marginile pământului dacă aş fi. 

E o copilărie să mai ne învinuim [reciproc] şi să 
credem că nu ne iubim. 

Noi am avut puterea să trezim la viaţă dragostea eternă 
sau cerurile ne-au hărăzit-o, nu ştiu! 

~ 5 

Un singur lucru ştiu: nimic nu ne va despărţi. 
Iar dacă tu n-ai mai exista... eu n-aş mai avea pentru ce 
trăi... si te-as urma.... si as muri asa de liniştit si asa de 

5 5 55 t t 5 t 

r • -.230 

fericit . 

Aş muri fără să mă sinucid. M-aş aşeza lângă tine, pe 
patul tău, şi aş adormi pentru vecie, fără să plâng, ci bucuros 
că te pot urma... 

Căci nici moartea nu ne desparte... ci ne uneşte. Ne 
uneşte pe vecie. 

Dar noi mai facem şi unele copilării: ne certăm. 

Iartă-mă... 

Lucică. 

[Post scriptum ]: Până nu-mi răspunzi... ca să văd că 
eşti liniştită şi împăcată. ..nu voi avea nici eu linişte. 



~ 29 Şi a fost fată... şi aşa i-au şi pus numelel 

Lucru care s-a petrecut aidoma. ..după câţiva zeci de ani. 
Scris pe margine, în paralel cu textul ultimei pagini a scrisorii. 



139 



Scrisoarea nr. 51 (11 noiembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Dulce soţie, 



Dorinţa mea din totdeauna e să fiu sincer şi copil în 
faţa ta. De aceea mă exprim simplu şi fără pretenţii, pentru că 
aştept să mă primeşti cu dragoste. ..Şi dragostea înţelege totul. 

Vezi, am uitat să-ţi spun când ai fost pe aici, că tu ai şi 
gust pentru mine... Eşti dulce... Şi de aceea îmi place mie să te 
sărut peste tot... şi uneori aş vrea să te gust, să te mănânc... 

Mai ales dimineaţa, când tu te scoli din somn, caldă si 
proaspătă şi umedă de fericire, că ai dormit în braţele mele. 

Insă astea toate, după cum ştii, sunt numai vis... fiindcă 
niciodată până acum nu am dormit împreună... şi nu te-am 
ţinut la pieptul meu. Insă vom dormi... 

Vineri se împlineşte un an de la logodirea noastră.. .şi 
am să trec pe la Biserică. Apoi, în seara aceea, înainte de a 
adormi, mă voi gândi la tine şi te voi săruta pe tot trupul. 

Ai putea să-mi spui unde ai vrea să te sărut: pe mână 
sau pe picior, pe buze sau altundeva? 

Scrisoarea a rămas aci, fiindcă speram să-ţi dau şi 
rezultate de la serviciu. 

Azi e duminică. Mâine, luni, trec pe acolo iarăşi. 



140 



Sâmbătă am primit scrisoarea de la tine. A fost o mare 
bucurie, pentru că tot ce mi-ai scris. ..îmi arată mulţumirea ta 
că eşti soţia mea. 

Sunt fericit că ai tăi te-au primit bine. Şi eu le 
mulţumesc, fiindcă acum am acest drept. Tu eşti nevasta mea 
şi orice se face pentru tine, eu consider că, indirect, mă 
priveşte şi pe mine. 

Din scrisoare am mai constatat, că abia acum începi să- 
ţi dezlegi sufletul şi patima faţă de mine. 

Aşa vreau să te am lângă mine: arzând de dorinţa de a 
mă simţi lângă tine. Si asa vreau să fii toată viata, orice s-ar 
întâmpla, fericită că exist eu, aşa cum fericit sunt şi eu că 
exişti tu. 

Ţi-am spus de nenumărate ori: tristeţea mea era. fără 
margini şi fără vindecare, până când te-am cunoscut pe tine. 

Uneori însă, [ca] şi acum, am clipe în care reînvie în 
sufletul meu nădejdea că totul e zadarnic pe această lume. 
Dar atunci gândesc la tine... şi viaţa îmi apare [ca fiind] cu 
putinţă a fi trăită. 

Fără tine îmi dau seama că aş ajunge din nou la acea 
neagră tristeţe, care mă îndeamnă să caut moartea ca singura 
meafericire. 

Oricât ar fi de greu să trăiesc, e o fericire orice 
nenorocire, când lupta mea este pentru tine. 

Dar am impresia că orice mărturisire de credinţă şi 
[de] dragoste acum e târzie. Căci de acum înainte dragostea 
şi credinţa se vor arăta prin faptele şi atitudinea mea faţă de 
tine. 

Şi să nu te mire faptul că poate mă vei vedea, uneori, 
mai rece. Căci poate tocmai atunci sufletul meu se zbate mai 
mult pentru tine. 

întâmplător, după plecarea ta, la vreo două zile, m-am 
întâlnit cu Mircea (cred că ştii cine este). I-am povestit şi 
lui... şi i-a părut rău că nu i-am spus nimic decât aşa târziu. 
Apoi [mi-a spus], de ce n-am trecut pe la ei, pe acasă. 

E atâta zgomot aici, la noi în casă, acum, când îţi scriu, 
încât mi-am făcut mai mult nervi [decât am scris]. 

Şi aş avea nevoie de linişte şi de prezenţa ta... 

Dar ce să fac? Nu pot [să fac] nimic mai mult decât să 
aştept. Să am răbdare, o răbdare care nu ştiu cât trebuie să 
mai dureze, o răbdare căreia nu-i mai găsesc rostul. 



141 



Dar tu să ai încredere] Eu atât îti cer. Mâine, când duc 
scrisoarea la poştă, trec şi pe la SET. De aceea las loc liber ca 
să-ţi scriu ce rezultat am. 

[Post scriptum]: Am trecut pe acolo şi abia miercuri am 
rezultatul. 

Te sărut şi te pup. 

Lucică. 



142 



Scrisoarea nr. 52 (16 noiembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Blue Eyes, 



Mi-e dor din nou să visez la îndepărtate frumuseţi, 
rezemat uşor de pieptul tău, neliniştindu-te cu întrebările şi 
purtările mele de copil. 

Mi-e drag, uneori, să fiu tratat şi simţit de tine ca un 
copil curios şi neştiutor, pe care tu să-l încânţi cu privirea, cu 
mângâierile şi sărutările tale, apoi, îmbrăţişându-1, să-i culegi 
bucuria ce-1 frământă. 

Ori nu e mai bine să visăm, să visăm mereu 
limpezindu-ne gândurile? Să ne simţim uşori şi curaţi ca norii 
rătăciţi într-o seară târzie, cu lună, pe un câmp singuratic, pe 
care noaptea îl ascunde de umbrele altor oameni. 

M-aş simţi bine să fim singuri, într-o pustietate, să 
uităm că mai trăim pe pământ, crezând că suntem, într- 
adevăr, numai umbre ce trăiesc numai pentru bucuria de a 
privi şi a simţi cerul şi pământul, făcut parcă numai pentru 
noi doi. 

In fond asa este! Ca să înţelegi fericirea divină si s-o 
trăieşti e nevoie să fii doi, ca bucuria s-o ai cu cine s-o 
împărtăşeşti. 

Unul să fie oglinda celuilalt. Şi orice câştigă unul din 
ceruri să dăruiască celuilalt. 



143 



Noi trăim, aici, pe pământ, pentru a ne putea pregăti 
veşnicia dincolo. 

5 

Nu trebuie să uităm niciodată scopul pe care ni l-am 
propus înainte de a ne uni, înainte de a ne hotărî să ne 
căsătorim, acum doi ani... 

Nici tu şi nici eu nu vrem să avem copii, ne vom feri 
cât va fi cu putinţă, dar dacă ne va hărăzi Dumnezeu vreunul, 
nu avem dreptul să-l ucidem. 

De aceea îţi spun de acum, de la început, ca să rămână 
literă scrisă în această scrisoare, şi hotărâre pentru 
totdeauna, pe care trebuie s-o respectăm. 

Nu vom ucide! Avorturile sunt crime. 

Cine le face îşi pierde sufletul, îşi pierde veşnicia. 

Noi ne-am unit si Dumnezeu ne-a unit ca să rezistăm 

5 

mai uşor tentaţiilor şi păcatelor în această lume şi pentru a 
putea ajunge, amândoi, în ceruri. 

Trebuie să fim tari şi vom învinge. Drumul celor 
puternici şi aleşi [de Dumnezeu] e greu dar aceasta e bucuria 
şi plăcerea: să mergi [tot înainte], biruind prin cele mai mari 
suferinţe. 

5 

N-am primit decât o singură scrisoare de când ai 
plecat. 

Joia trecută a fost mămica pe aici. A stat numai o zi. A 
aflat că ne-am căsătorit, m-a întrebat dacă e adevărat, [şi] i- 
am spus că aşa este. 

A plâns [când a aflat vestea], mi-a spus o sumă de 
fleacuri, pe care zice că le-ai fi spus tu şi ai tăi, de exemplu 
că eu te-am luat [fiind] forţat de tine, că altfel m-ai fi spus că 
în Germania am făcut si am dres. 

5 

îmi dau seama că sunt numai vorbele celor care ne 
duşmănesc... Si am contrazis-o. Pentru că eu ştiam cum a fost. 

5 5 5 

Şi mai ştiu că pe mine nu mă poate forţa nimeni să fac 
vreodată ceva, dacă eu nu vreau, chiar dacă ar trebui să pier 
imediat. 

Apoi nu ştiu cum a venit vorba.. .şi s-a jurat în faţa 
icoanei - fără s-o pună cineva - că ea nu mi-a făcut farmece 
şi nici n-are să-mi facă... şi asta [mi-a spus-o] plângând... 

Văzând-o cât suferă... mi se rupea inima de durere... Şi 
nu aveam cum să-i uşurez chinul... Ce era să fac? Tăceam... 

Toţi poate cred că sunt un câine , că n-am inimă şi 
nici milă... Dar ce puteam face? 



Că sunt un om foarte rău la suflet. 



144 



[în starea aia] îmi venea să înnebunesc [de durere]... [Şi 
îmi dau seama, privind-o pe ea,] că am îndurerat pe mulţi... şi 
sunt considerat de ei ca un om fără suflet. 

Merit toate chinurile [astea]. Căci, într-adevăr, am fost 
egoist. Pentru fericirea mea i-am jertfit pe toţi, i-am chinuit 
pe toţi ai mei, pe ai tăi, pe tine. 

Dar rău nu am făcut la nimeni Şi nici nu doresc cuiva 
răul. 

Mă întreb atâta doar: de ce sufletul meu, care nu vrea 
să aducă suferinţă [în viaţa] nimănui, [e găsit vinovat]! De ce 
tocmai eu, care am zis întotdeauna să sufăr şi să mă chinui 
pentru toţi, ca să-i scutesc pe alţii de chinuri?... De ce tocmai 
eu îi fac să sufere pe alţii? 

O, Doamne, cel puţin dragostea noastră să fie atât de 
cinstită şi de frumoasă încât odată, cât de târziu ar fi, să se 
bucure toţi [de noi] şi să uităm suferinţele pe care le-am 
îndurat! 

[Căci vreau să se spună]: „Dragostea lor să ne fie 
pildăl". [Şi, mai ales, şi alţii să spună]: „suntem fericiţi că am 
suferit ca şi ei, fiindcă astfel am avut parte şi noi de 
înţelegerea dragostei. Să ne înălţăm aşadar alături de ei! Să 
fim mai buni, mai apropiaţi de Dumnezeu". 

Lucică. 



Pentru a mă căsători cu tine. 



145 



Scrisoarea nr. 53 (23 noiembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica mea, 



Acum am primit o scrisoare de la tine. Ţi se pare că eu 
ţi-am scris mai puţin decât îmi scrii tu... [şi] totuşi aceasta e a 
patra scrisoare pe care [ţi-] o trimit. 

E adevărat: îti scriu mai rar decât înainte. O scrisoare 

5 

la două săptămâni. Exact cum îmi scrii şi tu. 

însă nu-i acesta motivul, că îti scriu asa de rar, ci e cu 

7 5 t ~ 

totul altul. [Motivul e acela] că nu am nimic nou şi care să te 
bucure când ti-1 anunţ si de aceea mai bine tac. 

5 5 5 

De ce să te amarase şi pe tine? 

Cu serviciul mi s-a spus să mă prezint după alegeri. Şi 
atunci îmi vor da rezultatul. 

Alegerile au trecut... iar eu nu m-am mai dus însă. De 
ce? în primul rând: au început examenele şi nu vreau să 
încurc lucrurile. 

Pentru o lună de zile, cât durează examenele, trebuie să 
mai aştept. 

N-ar fi deloc frumos ca imediat ce aş intra la serviciu, 
să încep să lipsesc sau să mă învoiesc pentru examene. 

Apoi, la fabrică aceea, nu-mi conveneau cu totul 
avantajele. Eu nu sunt omul care să mă schimb de la o zi la 



146 



alta. Mi-ar fi ruşine să fiu purtat, cu voie sau fără voie, la 
toate manifestaţiile [politice] prin Bucureşti. 

Am trăit [până acum] ca un om cinstit şi aşa vreau să 
mor, orice ar fi să îndur. 

Tu ştii cât doresc eu [ca noi] să fim împreună. Mai 
mult decât tine poate. Dar ca să-mi mânjesc conştiinţa, pentru 
că doresc ceva [de muncă], nu pot face. 

îmi sacrific bucuria de a te avea lângă mine... Şi nici nu 
ştiu ce pot spera. Dar niciodată nu voi face decât aşa cum îmi 
dictează conştiinţa. 

Un singur judecător există: conştiinţa mea. Şi dacă eu 
cred că e bine ceea ce fac... nu mă poate înfrânge nimeni. 

Oricâte neajunsuri şi mizerii îmi stau în cale. ..eu mă 
simt tare. Căci am sufletul curat. 

Nu avem dreptul să cedăm chiar de am muri. 

Cine cedează azi puţin, mâine va ceda ceva mai 
mult 234 . 

Eu aşa înţeleg să mă urmezi [în viaţă]. Căci tu eşti ca şi 
mine. 

Dar, Florica, [cred că] nu te vei supăra. Tu mă înţelegi. 
De aceea te sărut. 

Până în Crăciun voi termina cu examenele de licenţă. 
Şi eu voi fi destul de mulţumit, dacă voi termina cu bine, cu 
toate că, pe de altă parte, voi fi mâhnit că nu vom putea fi 
împreună de sărbători. 

De fapt, eu niciodată nu m-am putut bucura deplin de 
ceva. Tot ce am dorit, cu o mână mi s-a dat iar cu alta mi s-a 
luat, aşa încât să nu mă bucur decât pe jumătate. 

Miron s-a făcut mai bine. E chiar destul de sănătos. La 
Radu n-am mai fost pe acasă. Am trecut pe la el, pe la 
redacţie, si am mai stat de vorbă. 

Pe la Dumitrescu am trecut de mai multe ori. Deşi el nu 
zice nimic, totuşi eu îi voi da cât de curând banii înapoi. 

Mă voi împrumuta de la Mircea, care singur s-a oferit 
să mă împrumute, dacă am vreodată nevoie, şi pe termen 
oricât de lung. 

Iţi scriu, azi, sâmbătă, 23 [noiembrie 1946], fiindcă 
luni am examen... şi nu cred că mai am timp. 

Tu să nu te îndoieşti de sinceritatea mea si de dorinţa 
pe care o am, aceea de a fi cât mai repede împreună. 



Cine începe cu compromisuri mici... ajunge la compromisuri din ce în ce mai mari. 



147 



Dar, dacă nu se poate! Vrei să înduri şi tu mizeria lângă 
mine? Eu nu vreau [asta]. 

De aceea, dacă poţi sta acasă liniştită, atunci e mai bine 
aşa, până va fi cu putinţă altfel. 

De mămica nu ai de ce să te mai temi. I-am spus eu, 
când a fost aici, să-şi vadă de treaba ei, căci altfel va fi 
rău... si mai rău. 

Şi a zis că nu se mai amestecă [în viaţa noastră]. Căci 
dacă ne-am căsătorit, îşi dau seama [acum] că nu mai au ce 
să facă. 

Lucică. 



148 



Scrisoarea nr. 54 (25 noiembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Blue Eyes, 



Am primit azi, duminică, 24 [noiembrie 1946], 
scrisoarea expres, care m-a mirat. Credeam că cine ştie ce ţi 
s-a întâmplat... 

Iată, îţi voi scrie de două ori pe săptămână de acum 
înainte! Dacă nu ţi-am scris este pentru că lucruri prea noi nu 
am avut, pe care să [pot] să ţi le împărtăşesc. 

Scrisorile tale recomandate fac o săptămână pe drum. 
Cauza este că aici, până le distribuie pe sectoare, se pierde 
timp. 

Aceasta, pe care ai trimis-o, [deşi este trimisă] 
expres.. lot a făcut trei zile [până la destinaţie]. 

Iată ce îţi spun eu în privinţa celor despre care îmi 
scrii! 

Tu nu ai dreptul să te consideri drept o nenorocire 
pentru mine. Tu eşti singura mea bucurie. Şi dacă nu te 
întâlneam pe tine în viaţă, totdeauna aş fi fost trist şi fără 
rost. 

Şi îţi mai atrag atenţia şi asupra următorului lucru: 
orice s-ar întâmpla, orice ţi-ar spune cineva, orice te-ar sfătui, 
tu să nu te depărtezi de mine. 



149 



Să nu crezi cumva că viaţa mi-ar fi mai uşoară fără 
tine. Sau că, dacă tu mă laşi singur, eu aş fi mai fericit. 

Eu mă bucur şi sunt fericit cu atât mai mult cu cât pot 
să jertfesc ceva pentru tine. Dacă altă posibilitate nu am, ca 
să îmi arăt dragostea şi să-ţi satisfac toate plăcerile, cel puţin 
prin sufletul meu vreau să-ţi dau totul. 

Sănătatea, situaţia, viitorul, viata mea sunt în stare să le 
sacrific cu cea mai mare uşurinţă, când este vorba să le fac 
pentru tine. 

Aceasta e fericirea mea! 

Cunosc o poveste în care o tânără, voind să nu-şi mai 
vadă iubitul ei suferind, se căsătoreşte cu un bogătaş, sperând 
că aşa îl va ajuta şi îi va reda fericirea [iubitului ei]. 

Rezultatul [însă] e tocmai contrariul: ajung amândoi să 
sufere si mai mult. 

5 

în cele din urmă ajung tot împreună... şi nici în cele mai 
grele situaţii nu se mai despart, ci se urmează [reciproc] 
îngreunându-şi unul altuia viaţa... dar fiind tot mai fericiţi că 
nimic nu îi poate despărţi. 

Mor unul lângă altul [în cele din urmă]... 

Tu ştii cum îmi alung eu, aici, gândurile triste şi 
necazurile? Iată cum! îmi închipui şi trăiesc clipele de 
altădată sau clipele viitoare, când vom fi iarăşi unul lângă 
altul. 

îmi imaginez cum eşti tu goală, cum te vei dezbrăca 
atunci când vom fi noi împreună, pentru prima dată, singuri, 
într-o cameră... 

Cum te voi săruta, prin ce locuri ale trupului tău îmi 
voi lipi buzele, cum te vei întinde tu, dăruindu-mi 
ascunzişurile [tale] de fecioară, nevăzute de nimeni, pe care 
eu le voi avea pentru prima dată. 

Te văd aruncându-te fără teamă [în faţa mea], ca 
altădată, doritoare şi deschisă toată mângâierilor şi privirilor 
mele curioase şi tremurătoare de plăcere. 

Eu mă văd în fata ta... si nu ştiu ce să- ti mai fac mai 

5 5 5 5 

întâi, pe ce să pun mâna, buzele... şi atunci alunec cu tot 
trupul meu lângă al tău, ca să te simt pătrunzând în mine, 
căutându-mă şi trăgându-mă în tine ca o sălbatică, ce nu mai 
ştie ce face si vrea să sfâşie, care e în stare să îmi dea sângele 

5 5 5 > O 

ei ca să-1 beau... ca să nu mai rămână nimic ce să nu fi 
împărţit amândoi. 

Ce vom face când ne vom culca în pat [pentru prima 
oară], în ce fel ne vom ţine în braţe, cum ne vom mai încolăci 



150 



picioarele, cum ne vom lipi la piept, cum ne vom atinge 
încheieturile, cum ne vom căuta părţile umezi, moi, dulci, 
lipicioase, calde, fragede, pe care atunci când le atingem par 
că ne ucid de plăcere. 

Şi aşa gândind [la tine] tot nu termin 
niciodată... Fiindcă mereu găsesc ceva nou şi mai plăcut, în 
care să ne jucăm unul cu trupul celuilalt. 

Suntem bărbat şi soţie. ..şi avem toată dreptatea să ne 
dorim. 

Lasă-mă să-ţi pup tot trupul frumos în gând! 

Lucică. 



151 



Scrisoarea nr. 55 (29 noiembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



îţi voi scrie cum ai dorit: mai des. De la început îţi 
spun că nu am nicio noutate îmbucurătoare. 

Şi dacă totul e monoton pentru mine, eu nu pot să-ţi 
scriu nici scrisori prea triste, nici prea vesele, fiindcă 
scriindu-ţi altfel de cum sunt ai putea uşor ghici că sună fals. 

E uşor să ghicească cineva ce au în suflet doi oameni 
care sunt bogaţi prin iubire. 

în orice caz, eu nu am stat degeaba. Acum sunt, de 
fapt, ocupat şi cu facultatea dar mă interesez şi de 
posibilitatea unui alt serviciu, căci acolo unde ştiai şi tu cred 
că voi renunţa. 

Am auzit de la Mitea, unul dintre martorii noştri , îl 
ştii şi tu, că ar fi posibil să se poată pleca în Argentina 
(America de Sud). Eu când am auzit mi-a venit să sar în sus 
de bucurie. 

Cred că şi tu ai fi dispusă să mergem, dacă e posibil, 
căci se poate merge şi cu soţia. 

Un angajament pe 3 ani, ca funcţionar la o 
întreprindere argentiniană. 

Visează acum şi tu, căci eu, de două zile, numai la 
această călătorie mă gândesc. 



La căsătoria civilă. 



152 



Adrian (un prieten despre care ţi-am vorbit) e şi el 
hotărât să meargă. Zilele acestea ne vom duce împreună pe la 
Delegaţia Suedeză, să vedem dacă se mai angajează personal 
pentru acele întreprinderi. 

Dacă este ceva serios vom pleca fără nicio discuţie. 

Dacă nu acum, odată eu tot sper să fac o călătorie peste 
ocean. Dar vreau să fii şi tu cu mine. 

îmi pare rău că nu am aflat mai din vreme de această 
chestie. Alţii au şi plecat, după spusele lui Mitea. 

Ceea ce este sigur însă, îţi făgăduiesc de acum, este că 
după Crăciun trebuie neapărat să ocup o slujbă, fiindcă până 
în Crăciun dau licenţa 236 . După aceea voi fi liber în privinţa 
scolii. 

In fine, voi termina luna ce vine şi cu această facultate, 
care s-a lungit atât de mult, nu din vina mea, ci a 

aia 

împrejurărilor prin care am trecut . 

Nelu cred că a plecat de la Turnu [Măgurele] dar nu i- 
ai dat nicio scrisoare, fiindcă pe la mine n-a venit deloc. 

Sper că dacă eu îţi voi scrie mai des tu îmi vei scrie 
mai rar, dar o scrisoare pe săptămână cred că tot va veni [din 
partea ta]. 

Acum îţi voi arăta cum îmi petrec eu timpul, când nu 
sunt ocupat, ca atunci când călătoresc în tramvai sau seara, 
când stau în pat, înainte de a adormi... 

...Am venit fără să mă simţi. ..şi te-am găsit 
dormind... Patul e curat si alb, în camera noastră... 

Te-am sărutat pe obraz uşor, ca să nu te trezeşti. M-am 
dezbrăcat şi m-am strecurat sub cearceaf, lângă tine. 

Mi-am întins mâna, uşor... şi ţi-am căutat sânii, pe care 
îi găsesc mici şi cuminţi. Mâna mea îi trezeşte doar pe ei, căci 
tu dormi. 

Parcă te prefaci că nu te-ai trezit... dar tu eşti trează. Te 
trag încet de tot spre mine şi te reazem cu pieptul de pieptul 
meu. 

Ascult cum respiri întretăiat şi fragil. 

Cu mâna cealaltă plec de la sâni în jos, ca într-un vis, 
căutând să sorb cu braţul, cu mâna şi cu degetele formele ce 
se lasă şi se dezvăluie. Mâna mea e neştiutoare dar le respiră 
perfecţiunea. 

Te pipăi şi te ascult cu tot trupul dar nu-mi ajunge. 



236 La facultate. 

37 A fost înrolat în armată şi a luptat în al doilea război mondial de la un capăt la 
altul. ..după care şi-a terminat studiile universitare... 



153 



îmi furişez mâna tot mai jos de sâni, spre mijlocul tău 
subţire şi limpede. ..şi îmi opresc o clipă răsuflarea... pentru ca 
să simt sub palmă moliciunea catifelată ce îmi conduce mâna 
spre încuietorile ce par umed de dulci. 

Vârfurile degetelor mele se ating de firişoarele aurii... şi 
se pierd printre ele să le descurce. 

Aud un zgomot plăcut acolo unde sunt mai dese... Şi 
fără să vreau (ba vreau!) sunt cu mâna pe un loc umed şi cald, 
cu frăgezime roză. 

„Ia tot ce vrei!", îmi spui tu. Mă cuprinzi cu braţele şi 
te desfaci ca o floare, numai ca să-mi dărui mie frumuseţea 
ta, mirosul formelor tale, trupul tău. 

Te mişti în toate felurile ca să te deschizi. ..si eu să te 
descopăr tot mai mult... Cu orice mişcare îmi dai ceva din 
trupul tău, ce se dezgoleşte şi se frământă împreună cu al 
meu. 

Şi trupul meu te cere, te caută în toate şi din toate 
părţile... 

Apoi, în altă seară, ne vom dezbrăca amândoi. Mă vei 
lăsa ca eu să te dezbrac. ..Te voi descoperi încet, pe rând, 
oprindu-mă la tot ce îmi apare în faţa privirilor. Şi te voi privi 
ca să mă satur dorindu-te. 

îţi voi ridica puţin câte puţin vălul care te acoperă... îţi 
voi vedea pulpele, apoi tot mai sus, formele picioarelor, cum 
se îmbină ele cu trupul tău... ca apoi să te despoi tu, repede, să 
fii complet goală în faţa mea şi eu gol ca Adam. 

Te voi lua în braţe şi te voi purta aşa, jucându-mă cu 
tine şi prinzându-ţi trupul în diferite poziţii. 

Ne vom privi amândoi într-o oglindă. Ne vom vedea 
goi. Ne vom alerga prin cameră. Ne vom răsturna în pat. Ne 
vom tăvăli unul peste altul. 

Ne vom săruta unde vom nimeri cu gura, unde vom 
apuca... Trupul tău mi-e drag să-1 pup oriunde. Te voi lăsa 
apoi să faci şi tu cu mine ceea ce îţi va plăcea. 

Voi sta întins, aşa cum vei dori tu... iar tu te vei apleca 
asupra mea ca să mă atingi cu părţile tale cele mai fierbinţi. 

Şi te voi cuprinde şi te voi aşeza cum îmi va trece prin 
minte. Cu buzele îţi voi suge sânii şi îţi voi pupa gura umedă, 
pe când cu mâinile te voi apăsa şi trage spre mine... încât să 
intri cu totul în mine... şi să dispărem într-unui. 

Apoi te voi aşeza lângă sobă, la căldură... şi atunci vei 
începe să te întinzi... şi să te repezi la mine. 

Lucică. 



154 



Scrisoarea nr. 56 (2 decembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Eşti si tu nevastă acuma. Dar cum te simţi ca nevastă 

5 5 5 

nu mi-ai spus deloc. 

Cum ţi se pare că eşti? 

Nici trupeşte, nici sufleteşte nu eşti altfell 

Nu mă simţi pe mine în trup [ui] tău? Nu mă simţi cum 
plutesc în tine? 

Nu m-ai avut deloc al tău, [încât] să mă acoperi cu 
braţele şi cu picioarele, cu pieptul şi, în fine, să-mi sugi trupul 
cu trupul tău? 

Nu ai gustat din mine, din carnea şi din sângele 
meu... dar eu ştiam că vrei. [Şi ştiu] că ai să mă mănânci cu 
mai multă poftă după atâta răbdare. 

Tu vrei să mă bei? Ai să te îmbeţi cu mine. ..şi atunci 
am să te beau şi eu pe tine. 

Ai să-mi tremuri în mână, ai să tremuri când te voi 
strânge la piept.. .dar va tremura şi mâna mea.. .şi sufletul meu 
nu va şti ce să facă cu al tău, când tu vei fi toată spre mine 
lăsată. 

Vom cădea amândoi. ..si înfrânţi de bucurie vom dori să 

5 5 

facem ceva ca să ne lipim şi să ne vârâm mai bine unul în 
altul. 



155 



Dacă îti va conveni te vei mişca si mă vei legăna... iar 

5 5 5 O 

eu te voi trage mai aproape, apăsându-te... 

Şi fiindcă eşti nevasta mea vei îndrăzni să-mi spui 
unele lucruri pe care nu le-ai spus nimănui până acum... şi eu 
să- ti sorb atunci buzele... 

5 

Tu ai să simţi cum creşti şi te dezvolţi în unele părţi ale 
trupului, ca să ai să-mi dai îndeajuns din tot ce este rod 
ascuns în corpul tău, ce va înflori şi se va coace pentru 
plăcerea mea. 

Pe nevasta mea am să o pup toată ziua. Şi nu ai dreptul 
să te superi şi să faci mofturi pentru asta. 

Eu nu mi-am arătat dragostea si toate dorinţele fată de 

O 5 5 5 

nimeni. Dar fată de tine si cu tine voi face tot ce îmi va trece 

5 5 

prin minte. ..şi apoi mă vei judeca după cum îţi va plăcea. 

Iar tu, faţă de mine, te rog să nu te sfieşti să ceri şi să 
faci orice si oricând vei dori... 

5 

Să nu te ruşinezi! Eu sunt al tău şi ai dreptul să faci cu 
mine tot ce vei vrea tu ca să te simţi satisfăcută. 

5 

Să vedem de ce eşti în starel Te-ai lăudat mereu că eşti 

t 5 

şerpoaică cu ochi verzi, că ştii să încolăceşti şi să te dai, că ai 
un sânge care, când se aprinde, e de foc... 

Să vedem! Până acum am văzut doar că ştii să te 
stăpâneşti. 

E şi stăpânirea [de sine] un mare lucru şi o bună 
prevestire [despre viitor]. Eu ştiu de la mine ce înseamnă. 

N-am dormit niciodată amândoi în pat... Dar noaptea în 
care vom fi singuri pentru prima dată cred că nu va fi uşor de 
uitat. 

Deocamdată nici nu ştim ce vom face. Vom vedea noi 
atunci. Vrem să facem prea multe în întâia şi singura noapte 
încât nu ne va fi de ajuns. Insă vor mai fi şi alte nopţi şi zile... 

Tu poţi să-mi scrii şi să-mi spui cum vom petrece în 
prima noapte? Ce ai de gând să facem? 

Noi ne petrecem luna de miere prin scrisori... iar dacă 
vrei copii, cum spuneai într-o scrisoare. ..atunci ţi-i trimit prin 
poştă. 

Căci pot să-i fac eu aici.. .ca să te scutesc pe tine de 
oboseală. Căci pentru tine cred că e o oboseală mai mare 
decât pentru mine. 

Nu-i aşa că nu te superi? Vorbă să fie! 

Dar cred că mai bine vrei să-i faci tu, cu toată 
oboseala... căci nu pot să te scutesc de această oboseală... 



156 



Mie cu tine îmi place să fac copii. ..deşi nu-i doresc în 
vremurile astea deloc. Aşa că pregăteşte-te de mari 
oboseli... pentru când vom fi împreună... fiindcă am aşteptat 
destul si unul si altul... 

Mi se pare că ţi-e frică... De aceea ai fugit aşa de 
repede de la Bucureşti. însă nu sunt eu aşa de rău, să 
ştii... pentru că mie mi-e milă să te văd suferind... 

Asa că voi face ce vei zice tu. încet... De ce să ne 
grăbim tocmai atunci? 

Nu-ti vine să râzi de toate câte ti le-am scris?... Sau 
poate tu vei regreta. ..că vei ajunge mai repede nevastă de- 
adevăratelea... 

Acum facem planuri.. .şi atunci nu ştim ce vom face... 
Tu ce crezi? Eu mă tot gândesc... Am şi visat de câteva ori 
prima noastră no apte... Insă. cum o fi nu ştiu, pentru că e 
întâia oară. 

Poate tu doreşti o dragoste ca altădată . Va veni şi 
aceea... dai acum trebuie să ne potolim dorinţele care ne 
consumă mintea şi trupul de atâta vreme. 

Atunci vom fi liberi. ..si vom visa iarăşi, viziuni cereşti 
ne vor umple 239 ...şi ne vor cuceri pentru totdeauna sufletul... 

Tu, ca o zână viorie, prin albastrul cerului mă vei 
chema... iar eu, strălucitor, ca lumina soarelui, te voi privi. 

Vom fi iarăşi copii... 

...Copii. ..când rar ni se năşteau visele. 

Ani şi ani nu ne-am privit. Purtam o teamă şi o măreţie 
în noi. Fără să vrem ne-am ascuns unul de altul privirea... şi 
nu ne-am mai întâlnit. 

Am ajuns trişti ca visul pe care nu-1 mai găseam. 

Am căutat moartea, ne mai crezând în vise. 

Moartea ne-a purtat pe valurile ei vii. 

Atunci am văzut şi trăit surâzând pe valurile ei vii, 
stăpâni peste moarte. 

Şi eram de o spasmodică frumuseţe. 

Liniştea chipului nostru uimea lumea. 

Faptele ne înălţau. 



Fără relaţii sexuale... aşa cum o avuseseră până atunci. 
239 Şi acest lucru se va petrece peste 2-3 decenii. ..ei trecând de la o căsătorie cu relaţii 
sexuale la una tot mai duhovnicească. 

Insă lucrul minunat e acesta: că Fericitul Ilie îşi presimţea viitorul, vorbea despre el ca 
despre un lucru prezent. ..stare văzătoare, de străvedere a sufletului său, care s-a mărit 
cu timpul şi a devenit o harismă... 

Iar atunci când l-am întâlnit şi în deceniul cât am stat în intimitatea sa. ..această 
harismă a străvederii atingea cote abisale. însă nu vorbea explicit despre ea decât 
foarte rar... 



157 



Mersul cântecul de vrajă ni-1 ţintea şi ne urmărea. 

Iar noi suspinam de atâta bucurie singurătăţii!... 

Nu mai doream [nimic]: totul se împlinea în sine[le] 
nostru. 

Visele se scuturau de floare. Nu mai doream. Ne-am 
cutremurat de o puritate ce se desprindea din trăsăturile şi 
mişcările trupului nostru... 

...Erai o zână. ..şi eu un zeu... 

Şi aşa vom fi din nou, pentru vecie! 

Când? 

Ştiu eu... 

Lucică. 



158 



Scrisoarea nr. 57 (5 decembrie 1946) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Nevastă, nevastă, nevastă, 



Pentru mine e o mare bucurie ca tu să mă chemi. Poate 
ar fi mai elegant şi mai frumos din partea mea să nu vin. Ar fi 
fost mai plăcut să te fi putut chema eu pe tine. Aş fi fost, într- 
adevăr, satisfăcut [de faptul] că sunt capabil să te chem şi să 
te ţin alături de mine 240 , [aşa] cum se cuvine unei iubite care 
mă iubeşte. 

Drept să spun, de când ai plecat 241 , m-am tot gândit ce 
vei face în cazul că tu vei avea posibilitatea să mă primeşti la 
tine de sărbători? 

Uneori ziceam: mă voi duce. Alteori spuneam: nu 
trebuie să mă duc. ..oricât mi-ar părea de rău. 

Nici acum nu m-am hotărât definitiv. 

Dar cred că voi vem...Sunt aproape sigur. 

Vreau mult, te doresc, prea multă vreme ne-am aşteptat 
unul pe altul... ca acum, când avem posibilitatea, să ne 
împiedicăm de unele mici inconveniente. 

De aceea roagă-i pe ai tăi să nu-şi facă o părere rea 
despre mine, dacă sunt hotărât să vin. 

Nu se poate altfel! 



Cu sensul de a avea o locuinţă a lor la Bucureşti.. 
241 De la Bucureşti, după căsătorie... 



159 



Sunt nevoit să vin eu. 

Nu am posibilitatea să te chem pe tine aici. Sunt 
vremurile atât de proaste... şi eu încă nu sunt aranjat. 

Să nu ia în nume de rău faptul că voi veni. Nu aş veni 
[în alte condiţii] ! 

Şi totuşi voi veni, cu toate că îţi spun de la început că 
mă simt foarte jenat... şi nu cred că mă voi simţi tocmai la 
locul meu atâta timp cât voi sta acolo. 

Nu pentru alte motive... ci pentru că se cădea... şi ar 
trebui ca de acolo să plecăm împreună la Bucureşti . 

Totuşi eu te cunosc şi pe tine şi pe ai tăi, [ştiu] cât 
sunteţi de înţelegători... încât să nu fiu sigur de bunăvoinţa şi 
de sinceritatea sufletului bun cu care mă vor trata . 

Dar, oricum, e destul de neplăcut pentru mine că nu pot 
să-mi aduc eu soţia la mine. 

Dacă voi veni, eu te asigur de acuma că voi face cum 
vei zice tu, ca să nu aveţi niciun inconvenient din cauza mea. 

Nici eu nu am plăcere să am [parte de] scandal sau să 
audă ai mei că am venit [la Turnu Măgurele şi pe la ei nu am 
fost]. 

Ba voi fi chiar extrem de prevăzător să nu afle absolut 
nimic (cel puţin cât voi sta acolo), pentru că vreau să mă 
bucur în linişte de dragostea ta.... în cele câteva zile pe care le 
vom petrece împreună. 

Şi vreau să cred, că le vom petrece mai mult unul în 
braţele celuilalt... 

Iţi spun la ureche: eu mă voi face stingher şi ruşinat 
faţă de ai tăi - poate aşa oi şi fi - ca să găsesc motiv să stăm 
cât mai mult singuri. 

Şi ştii de ce?. ..Ca să ne uităm unul la altul.. .Căci nici 
nu mă gândesc să facem şi altceva (vorbă să fie!)... 

Nu ne-ar fi ruşinel... 

Dar e treaba ta: voi fi la mâna ta si voi face ce-mi vei 
zice tu. 

Eu n-am nicio vină! Doar vina că voi veni să dormim si 
noi prima noastră noapte împreună. ..şi să stăm de vorbă de 
unii singuri. 

Te voi anunţa la timp [de sosirea mea] printr-o 
telegramă. Iar eu voi fi, ca de obicei, punctual. 



242 Fericitul Ilie se jena de faptul că nu avea unde, în ce casă personală să-şi ducă 
soţia.. .în timp ce nimeni nu dorea să-l ajute. 

243 Cei din familia ta... 

244 Părinţii mei... 



160 



Voi veni în orice caz după plecarea Genii de aici. Ea nu 
mai stă acum la noi. Eu am, de la o vreme, toate motivele să 
fiu cât mai rezervat fată de Gena. 

Ce vei fi zis tu, Florica, de ultimele două scrisorii 
Poate ţi-ai zis că prin poştă nu se poate transmite aşa ceva. 

Ei bine să nu mai zici altădată că nu vreau să mă 
gândesc la tine. Cam în felul în care ţi- am scris şi mai ceva 
încă, mă gândesc la tine de la o vreme. îmi vor ieşi din cap 
[însă toate], atunci când vei fi tu lângă mine şi nu vei mai 
avea nevoie decât să întind mâna si să am. 

Sper că îţi închipui acum câtă bucurie îmi aduce vestea 
ta că vom fi de sărbători împreună. 

Ceea ce nu aveam putere decât să visez va fi acum o 
realitate. 

Parcă mi-e frică să nu se întâmple ceva până atunci. 

Tu vei cunoaşte un bărbat curat si cinstit, care n-a 
cunoscut nicio altă femeie. Prima vei fi tu, aşa cum şi eu voi 
fi primul bărbat pe care tu îl vei cunoaşte. 

Aşa să fie cinstea şi credinţa şi dragostea noastră toată 
viaţa: ca în prima clipă ! 

Mi-ai dăruit ceva odată.. .Vezi, ai grijă să fie frumoşi şi 
cuminţi până voi veni . Ei sunt mici. Să-i ţii ascunşi şi să 
nu-i vadă cineva, că mi-ifură\ 

Sunt prea frumoşi. ..Şi fără ei ce-aş mai face seara, 
când mă culc? 

Mai ai tu multe... dar nu-ţi mai spun... Fiindcă aşa iar mă 
pomenesc vorbind. ..ca. în celelalte scrisori 246 ... 

Tu nu-mi spui nimic de tuşa. Parcă nu ştiu eu că ea ţine 
la mine. ..si la amândoi... 

Dar tot eu ştiu că bine faci. 

Să-mi scrii când crezi tu că ar fi mai bine să vin. în 
ziua de Crăciun ori mai înainte, cu o zi sau două? 

E ora 12 noaptea şi mâine e Sfântul Nicolae. Eu termin 
şi voi adormi cu gândul la tine ca întotdeauna. 

Tu dormi, poate, la ora aceasta iar eu te strâng în braţe 
şi te sărut... Poate ai să mă visezi şi ai să te deştepţi. 

Vreau să te scoli, Florica, să vii la mine!... 

Lucică. 



Se referă la sănii e/...cu delicateţea unui om frumos... cum rar mai auzi să se 
petreacă în cadrul unui cuplu de iubiţi în ziua de azi. 

246 Dându-mi sentimentele pe faţă... şi scriind ceva care „nu se cuvine" a fi scris prin 
scrisoare... 



161 



Scrisoarea nr. 
1946) 



58 (10-13 decembrie 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Iubita mea, 



Pare că-mi răsai din alte vremuri. 

Aşa cum te vedeam atunci când nu te doream pentru 
altceva decât pentru a te vedea. 

Tu nu-mi spuneai nimic... dar totul era în tine, mai mult 
decât o rugă pentru o dragoste visată, dar care nu mai venea. 

Oare unde să fie cel pe care îl voi iubi?, te gândeai fără 
să ştii. 

Eu sunt acela care am încă de mult dragostea ta, îţi 
spuneam fără să ştii. 

Nu îti venea să crezi. Oare el să fie? Si tot tu nu 
credeai. 

Te-ai uitat însă cu luare aminte si atunci ti-ai dat seama 
că eu sunt acela pe care îl aşteptai să-ţi aducă dragostea 
aşteptată din copilărie. 

Unde e dragostea? Şi care e dragostea?, te întrebai... şi 
îţi părea totul nesigur. 

Dragostea ta însă era închisă adânc în inima mea. 

Ai avut răbdare şi credincioasă ai fost şi de aceea ai 
văzut cum se descoperă ceas de ceas, în vreme 248 ... 



Mi-ai fost fidelă. 



162 



Şi încă n-ai văzut toată dragostea ta, pe care o păstrez 
ascunsă în mine. 

Să ştii că e la mine dragostea pe care o visezi şi pe care 
ai visat-o de mică. 

De Crăciun, anul acesta - dacă ai să fii cuminte şi ai să 
mă aştepţi cu drag - îţi voi aduce şi dragostea pe care am 
tinut-o ascunsă. Fiindcă tu si eu nu avem voie si nici unde s-o 

5 5 5 

vedem. 

Nu te vei supăra dacă nu-ţi voi putea aduce nimic, 
niciun dar, care să te bucure puţin. 

Tu înţelegi 249 , cred. 

Iarăşi: să nu uit... 

5 

Reţeta aceea pe care mi-ai dat-o... aş avea posibilitatea 
s-o cumpăr. ..dar nu am bani. 

Dar dacă e absolut necesar ca să o ai de sărbători, nu 
ştiu ce aş putea să fac [pentru ca să ţi-o cumpăr]. 

In orice caz trebuie ca să-mi scrii ca să ştiu... si voi 

5 5 

vedea. De aceea trimite-mi scrisoare cât mai repede ca să ştiu 
ce să fac în această privinţă. 

Nu as vrea ca această reţetă să fie un motiv care să-ti 

5 5 t 

strice bucuria. 

Aceeaşi poveste pe care o spuneai şi tu: untul de 
cacao poate fi înlocuit cu acidul citric sau seu, fiindcă 
cu untul de cacao nu poţi avea siguranţă, pentru că nu ştii 
dacă e veritabil. 

Poate fi preparat lichidul cu oţet (acid citric). 

Interesează-te tu mai bine, acolo, fiindcă am impresia 
că lumea trebuie să ştie. E reţeta lui Simionescu... 

t 5 

La urma urmei ce are să fie dacă ai să faci şi tu un copil 
frumos ca tine, ca să văd cum erai tu când erai micăl 

Dar vorba e alta: cum ne ajută Dumnezeu să-1 creştem? 
Că până acum nu suntem în stare să ne ţinem pe noi 
amândoi... şi stăm pe capul altora... 

Ne este cam ruşine... dar cred că se vor schimba 

5 

lucrurile cât de curând. Situaţia noastră trebuie să se schimbe 

5 

ca nimeni să nu fie silit să îmi tie soţia. 

5 5 

Cum am ştiut să te iau [de soţie], tot la fel trebuie să 
ştiu şi să te ţin lângă mine... 

12 decembrie 1946 



248 Cu timpul. 

Situaţia mea. ..şi sărăcia prin care trec. ..cm demnitate... 

250 A se vedea: http://www.naturo.ro/product/id/25/unt-cacao/. 

251 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Acid_citric. 



163 



Am primit azi, joi, scrisoarea ta scrisă în ziua de 
Sfântul Nicolae [6 decembrie 1946]. 

îmi scrii acolo de visul acela. ..şi de apariţia aceea... 

In noaptea aceea, spre Sfântul Nicolae, ţi-am scris eu şi 
m-am gândit la tine. 

Pe la ora 12 noaptea, înainte de a mă culca, m-am 
rugat, ca de obicei, şi pentru tine şi 1-a un moment dat mi s-a 
cutremurat tot trupul. 

De aceea ţi-am şi scris să-mi comunici ce ai visat în 
acea noapte. 

Văd însă că înainte de a primi scrisoarea mea tu ai 
auzit gândul meu şi de aceea mi-ai scris. 

Acum cred că te vei convinge şi tu că există o altă 
lume pentru care noi avem datoria să ne pregătim. 

Bătrânul acela poate că era Sfântul Nicolae. 

Nu ai visat! Apariţii 152 din acestea sunt posibile. 

Vom mai vorbi despre aceasta. 

In orice caz îmi place visul tău. Sunt chiar foarte 
fericit. Parcă l-aş fi avut eu sau mi s-ar fi arătat mie, ceea ce 
spui că ai văzut tu. 

Mă surprinde scrisul tău din această scrisoare. Ai 
progresat mult de tot. 

Iarăşi, constat o mare asemănare cu scrisul meu de 
altădată, dar si cu cel de acuma. 

Tu ai să ajungi să fii în toate una cu mine. Şi totul mă 
bucură. Cu cât trece vremea... ştiind că tu mă urmezi. 

Mă întrebi când voi veni? Cred că n-ai primit răspunsul 
meu... în orice caz te anunţ prin telegramă, despre când voi 
sosi. 

Vremea şi aglomeraţia nu sunt piedici pentru mine. 

Aceasta e, poate, ultima scrisoare înainte de sosirea 



mea. 



Lucică. 



Post scriptum: De o săptămână am avut mereu 
încurcături cu examenele şi, în seara de Sfântul Nicolae, n- 
am putut nici să dorm de atâta supărare. 

Azi însă, 13 decembrie [1946], mi s-au spulberat toate 
ghinioanele. Cred că ziua de 13 îmi e prielnică. 



252 Mistice ale Sfinţilor. 



164 



Scrisoarea nr. 59 (18 ianuarie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



îţi scriu azi, după câteva zile de la sosirea mea aici. De 
ce? Eu eram obişnuit să trăiesc altfel, să te iubesc altfel. 

Aşa cum am trăit, ca bărbat şi soţie, cele câteva zile, ba 
chiar săptămâni, a fost ceva neobişnuit pentru mine cât şi 
pentru tine. 

Va trebui să treacă încă ceva vreme, poate mai multă, 
pentru ca să ni se pară obişnuit faptul că suntem soţi. 

Dar toate acestea mi se par copilării şi parcă nu le-aş 
mai discuta. 

Eu sunt trist încă si acuma... de ce însă... nu ştiu... 

Mi-e silă să şi vorbesc. Mă apasă o deznădejde şi un 
dezgust [imens] pentru tot ce este în jurul meu. 

Nimic nu mă atrage. Parcă aş aştepta o nenorocire sau 
o mare bucurie. 

îmi amintesc însă ce plină de viaţă şi cât de veselă erai 
când am venit acolo. Dar mi-e greu să-mi amintesc ce tristă 
te-am lăsat la plecare... 

De vină sunt şi eu, cu toate mofturile şi zvonurile pe 
care ţi le-am adus de la ai mei. Dar ce puteam face? 



165 



De nu m-aş mai fi născut, aş fi scutit pe mulţi de atâta 
rău sau cel puţin... de-aş fi murit pe unde am fost 253 ... 

Nu mă gândesc la mine deloc. Eu pot să suport 
orice ...şi nu mă voi plânge niciodată că nu pot să îndur 
viaţa pe care o am. 

Dar suferinţele altora, din cauza mea, mă dor si mă 

J 7 7 s 

ucid. 

Tu ai rămas singură, fără niciun sprijin şi fără nicio 
înţelegere apropiată. Poate eşti gravidă şi îţi va fi greu să 
spui asta. Dar şi mai greu îţi va fi să te internezi singură. 

Cui să-i spui, cine să te ajute, pe cine va interesa că 
suferi şi că te zbuciumil 

Eu aici, tu acolo. 

M-ai întrebat ce sunt de părere [să facem]. 

Ţi-am spus ceva. ..dar ai rămas nelămurită. Căci n-a 
fost un răspuns clar şi hotărât. 

Probabil ai ghicit că nici eu nu ştiam ce este de făcut. 

In orice caz nu ai de ce să te temi. Eşti soţia mea si nu 
are de ce să-ţi fie ruşine când vei avea un copil. 

în vechime, oamenii spuneau că Dumnezeu îi 
binecuvintează pe soţi când le dă un copil. Să zicem şi noi că 
Dumnezeu ne-a binecuvântat de la început şi ne-a dat să fim 
liniştiţi si să ne bucurăm. 

t t 5 

Am visat cam urât vineri seara spre sâmbătă. 

Mă îmbrăcasem într-un palton nou şi mă uitam în 
oglindă. Ce zici de uitatul în oglindă? Vezi că sunt minciuni? 

Apoi şedeam pe locul preferat de tine şi de mine în 
camera tuşii şi au venit cu botezul , întâi părintele Mihai, şi 
apoi celălalt preot, cel slăbuţ, iar eu m-am deranjat pentru 
fiecare. 

Ai avut ceva necazuri? Scrie-mi şi mie ca să văd...E 
adevărat ceva?... 

Aici am ajuns cu bine. I-am plătit datoria lui 
Dumitrescu. Am avut nişte bani de la Mos Stan. 

Am umblat în ultimele zile după unele acte necesare la 
seminarul de Pedagogie. îl voi face. ..ca să mă ştiu descurcat 
apoi în martie. Voi vedea ce este de făcut. 

Viata aici e mizerabilă. 



253 Pe front. 

254 Lucru pe care Dumnezeiescul Ilie l-a demonstrat în toată viaţa sa, înfruntând 
chinuri, torturi, suferinţe, mojicii care mai de care mai inumane. 

255 Ca înainte de 6 ianuarie. 
25 La Bucureşti. 



166 



De aproape 15 zile pâine nu mai există ...iar mălai se 
ia pe cartelă. 

Tramvaiul, dacă vine unul la o jumătate de oră, 
înseamnă că e bine... Şi atunci nu poţi să-1 iei. 

Ieri, din patru drumuri în oraş, 3 le-am făcut pe jos. Şi 
ştii şi tu ce drum lung e de la mine până la facultate. 

Azi am plecat de la facultate, am aşteptat tramvaiul o 
oră şi...m-am întors tot pe jos. 

Pierd mai toată vremea cu drumurile. 

în privinţa zvonurilor ce îţi vor veni, tu să ştii 
următorul lucru: toţi au fost împotriva noastră... şi nu au vrut 
să ne căsătorim. Iar acum speră capot să ne despartă... 

Dar pericolul e mai puţin... şi nu ai de ce să te temi. 

Noi şi morţi vom fi împreună. 

Iubirea nu poate fi ucisă de ură. 

Nimeni nu ne poate ucide iubirea cât timp ea există 
între noi doi. 

Iar dacă dragostea nu ne va mai uni şi încrederea va 
dispărea dintre noi atunci zadarnică e orice sforţare a noastră 
[de a rămâne împreună]. 

Insă pot să piară cu toţii... şi lumea întreagă... 

Eu ştiu că tu eşti zâna sufletului meu. 

Nu are nimeni dreptul să ne despartă... 

Iar ai mei, dacă suferă, suferă din cauza răutăţii inimii 
lor şi nădăjduiesc ca Dumnezeu să le arate odată calea cea 
bună. 

Lucis. 



Scrie-mi ce este cu tine! Eşti sănătoasăl 



257 Ca să cumperi. 



167 



Scrisoarea nr. 60 (27 ianuarie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Doamnă, 



Este duminică azi... dar scrisoarea aceasta o voi pune la 
poştă mâine, luni, ca de obicei. 

Iţi scriu pe un plic care nu prea îmi place cum arată. 

Drept să spun am fost la Cartea Românească şi altele 
mai bune nu aveau. 

Nimic fin şi frumos nu mai găseşti în vremurile astea. 

Să avem însă mulţumirea că cel puţin inimile noastre 
vor păstra frumuseţea de altădată. 

De când am plecat te-am visat aproape în fiecare 
noapte. Şi după vise mi-am închipuit o sumă de lucruri. 

Dar, în fond, nu ştiu ce să cred. De la tine n-am primit 
nicio scrisoare şi ar fi timpul să cam primesc. 

Eu ţi-am mai scris [deja] o scrisoare. 

Tu, probabil, ai aşteptat întâi să primeşti scrisoarea mea 
şi apoi [te-ai pus] să-mi scrii şi tu. Cred că ar fi fost mai bine 
să-mi fi scris şi fără să fi primit vreo veste de la mine, fiindcă 
eu nu am prea multe lucruri să te anunţ, pe când eu de la tine 
am de aşteptat şi de aflat ce ai mai făcut de când am plecat în 
legătură cu cele care te neliniştesc pe tine. 

Ziceai că te duci nu ştiu pe unde să vezi care-i 
adevărul 25 *. Dar tu nu-mi dai nicio veste... 



258 La un consult ginecologic. 



168 



Nu zic [că nu mi-ai trimis scrisoare], poate mi-ai trimis 
vreo scrisoare şi n-am primit-o [încă]. Sper să sosească în 
zilele ce urmează. 

Nu te învinuiesc pentru asta. Poate n-ai avut nici 
timpul, nici dispoziţia să-mi mai scrii, dacă s-a întâmplat să 

9SQ 

fie adevărat ceea ce ai bănuit tu, adică să o ai pe Green . 

îti atrag atenţia încă odată să nu iei seama 260 si să nu 
dai crezare la nimic din ce vei auzi din apartea alor mei. 

Să nu crezi că îndemnându-te să faci astfel eu vreau să 
ascund ceva. 

Dimpotrivă, eu îţi spun dinainte totul [pentru] ca să fii 
pregătită. 

Le-am scris de aici o scrisoare. 

Atunci când am plecat, Moş Stan mi-a pus în pachet o 
scrisoare în care îmi scria că i-a părut foarte bine că am 
trecut pe la ei şi în care mă ruga foarte mult să plec unde voi 
vrea, chiar în America, dacă nu vreau să mă despart de tine, 
fiindcă, zicea el, maică-mea o să moară din cauza mea. 

într-adevăr, cât am fost pe acolo (nu ţi-am mai spus 
ţie), Baba Petra a avut nişte crize, o noapte întreagă, în care 
nu a făcut decât să plângă. 

Eu, ca să-i mai liniştesc, le-am promis în scrisoare că 
am să plec în America ori am să mă despart de tine. 

Nu vreau să am mustrări de conştiinţă dacă maică-mii i 
se întâmplă ceva [din cauza mea]. Tu trebuie să înţelegi că 
astfel de promisiuni le fac numai cu scopul de a mai 
îmbunătăţi situaţia. 

Să vedem ce vor zice... N-am primit nici de la ei vreun 
răspuns. 

Oricum, trebuie să ştii, că dacă vor pretinde mai mult 
decât se cuvine, poate să intervină, din nou, o ceartă între 
mine şi ei, fiindcă în niciun caz eu nu mă despart de tine, 
orice s-ar întâmpla. 

Tu să ai încredere în mine si să fii liniştită si cuminte, 
cum ai fost până acuma. Cred că merit cel puţin atâta 
încredere. 

Şi acum, pentru că ţi-am spus [şi acest detaliu], şi nu îţi 
ascund nimic din ce ştiu şi ce fac, să nu fii supărată şi să mă 
aştepţi. Căci voi veni iară sau, dacă nu [pot], [atunci] vei veni 
tu la mine. 



259 n- t- - " * 

Sa ti rămas însărcinata. 



260 Să nu iei în seamă. ..să nu pui la inimă.. .să nu te îndurerezi. 

261 Părinţilor mei. 



169 



Scrie-mi ce face Green (Grin) . 

Eu, pe aici, îmi văd de treabă. Şi după ce voi termina 
seminarul, abia atunci voi vedea ce voi face în privinţa unui 
serviciu. Până atunci nici nu mă interesez [de aşa ceva]. 

Să mă scuzi tu în faţa Linichii, căci nici măcar ziua 
bună nu mi-am luat. Dar ai văzut si tu că nici seara, nici 
dimineaţa (era prea târziu...) nu am putut... 

Tusa ce face? Si ce zice? Sunt tare curios. 

Eu, drept să-ţi spun, ţin foarte mult la ea şi nu ştiu cum 
să-i mulţumesc pentru bunătatea şi înţelegerea pe care ne-a 
arătat-o. 

Probabil a ţinut [şi ţine] mult de tot la tine de îţi iartă 



totul. 



ea. 



De aceea să ai grijă de ea şi să fii respectuoasă faţă de 



Tu trebuie să asculţi de ea şi nu ea de tine. Te rog eu! 

Să nu te superi că îţi scriu despre asta, dar, de când 
eram acolo, mi-am pus în gând să-ţi scriu [şi să te rog acest 
lucru] . 

Şi dacă mă asculţi, [atunci] te sărut de 
100.000.000.000.000 ori. 



P[ost] s[criptum]: în scrisoarea viitoare îţi voi scrie pe 
adresă: „Doamnei Florica Mocanu". 



262 Se referea la viitoarea sa fiică.. .deşi nu ştia dacă soţia sa rămăsese gravidă. 



170 



Scrisoarea nr. 61 (3 februarie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Este a treia scrisoare din a treia săptămână... pe care 
încep să o scriu fără să fi primit niciun rând de la tine. 

Poate într-o vreme... când mă interesa foarte mult o 
veste de la tine. 

Nu te învinuiesc [însă] şi nici nu te scuz pentru acest 
lucru. însă trebuie să-ţi mărturisesc sincer, ca întotdeauna, că 
oarecare nelinişte şi nervi îmi faci procedând astfel. 

Dar asa trebuie să fie... si nu mai zic nimic. 

în orice caz, gândurile mele, din motive pe care tu le 
provoci, nu mai merg direct, în linişte, în siguranţă... şi 
bucuroase spre tine, ci se frâng, se zbuciumă, apoi se 
domolesc şi se îndepărtează de tine... iar... uneori nu voiesc să 
se mai apropie de tine. 

Şi cum să se lipească de tine gândurile mele, cu 
plăcere, când tu le dai prea puţină importanţă, lor ca şi 
persoanei de la care vin? 

Dacă este o obligaţie prea grea de îndeplinit, aceea de 
a-mi scrie, [atunci] eu te scutesc de ea. Deşi, astfel, eu îmi 
retez una dintre plăceri. 

Poate ar fi fost mai bine să-mi fii mai indiferentă şi 
atunci mi-ar fi fost de ajuns o scrisoare la trei luni de zile. 

Dar aşa cum sunt eu făcut nu-mi ajunge o scrisoare la 
trei săptămâni... 



171 



Bineînţeles, sperând că voi primi săptămâna aceasta o 
veste. 

Dacă eu aş trece prin greutăţi, tu m-ai scuza dacă ţi-aş 
scrie as a de rari Cred că atunci si mai mult nu mai scuza... 

Prin tăcerea ta mă faci să bănuiesc că ţi s-a întâmplat 
ceva. [Şi în atare situaţie] cu atât mai mult trebuie să-mi scrii. 

Insă exact ca tine voi face şi eu dacă mi se va întâmpla 
vreodată să întâmpin o mare greutate. Voi tăcea. Adică, deşi 
voi continua să-ţi scriu, nu-ţi voi aminti nimic despre 
greutăţile sau necazurile mele. 

Văd că asa îti place tie. Nu vei avea de ce să mă 
învinuieşti, cum nici eu acuma nu am. 

Atât în astă seară... 

Mâine seară voi vedea ce voi mai scrie. ..[...] 

Nu este „astă seară" ci e „a treia seară". 

N-am primit nicio veste... aşa cum mi-aş fi închipuit. 

Totuşi această tăcere a ta m-a lămurit deplin: tu vrei să 
mă ucizi. Dumnezeu să-ţi ierte păcatul! 

Să-ti mai scriu? 

Dacă tu nu-mi răspunzi nu are niciun rost nici scrisul 
meu. 

Sunt 19 zile şi nopţi de când am venit [la Bucureşti]. 
Pentru ele îţi trimit o filă, cu două feţe albe, să spună ceea ce 
eu aş fi putut să spun şi nu mai spun. 

E prima/oaze albă pe care o primeşti. 

Sufletul mi se frânge aici şi se întrerupe ca un izvor ce 
a curs pentru tine şi ar fi curs mereu, dacă tu nu i-ai fi aşezat 
un pustiu în cale. 



Dacă te opreşti în drum, mărturisesc... 263 



Lucică. 



...Datorită faptului că n-am avut timp şi, pe de altă 
parte, fiindcă tot speram să primesc un răspuns de la tine, n- 
am trimis scrisoarea astăzi dimineaţă, sâmbătă, 1 februarie. 

După amiază, astăzi, mă gândeam să nu ţi-o mai trimit 
dar nici să nu-ţi mai scriu, dacă tu vei continua să nu-mi scrii. 

Pe la ora 4 însă am primit scrisoarea ta şi, totodată, o 
scrisoare de la Mos Stan. A scris-o în aceeaşi zi cu tine. Ce 
crezi [despre asta] ? 



263 început de frază şters în manuscris. ..pentru că aici dorea să sfârşească scrisoarea. 



172 



în ziua în care mi-ai scris tu, pe 23 [ianuarie 1947], mi- 
au scris şi ei. Şi azi le-am primit pe amândouă! 

îmi scrie că maică-mea e bolnavă si că, dacă nu mă 
despart de tine, să nu mai trec pe la ei, nici măcar la moartea 
lor. Ei bine!... 

Au început din nou cu ameninţări şi cu prostii... Dar la 
astea le voi răspunde prin tăcere. 

Dacă am trecut pe la ei de Crăciun, am trecut fiindcă 
am sperat că vor înţelege [profunzimea relaţiei mele cu tine] 
şi ca să nu-mi spună mai târziu că eu nu-i bag în seamă şi 
nu-i respect. 

Dar dacă ei îmi cer să mă despart de tine, [care acum 
ai devenit soţia mea], înseamnă că nu mai am ce să le mai 
spun, decât să-i las în pace şi, poate, mai târziu, îşi vor 
schimba gândurile [în privinţa noastră]. 

Ei spun că îmi doresc binele... Dar aşa bine ce-mi 
doresc ei... Dumnezeu vede [inima noastră, a tuturora în 
parte]... 

Acum revin la scrisoarea ta. Am impresia că tu ai făcut 
toate ce le spui ca şi când eu ţi-aş fi cerut să faci aşa [ceva]. 

Nu trebuia să faci ce-ai făcut. 

Poate prin cele încercate [de tine] ai slăbit puterea şi a 
ta şi a copilului. 

Să fii [însă] liniştită şi să-1 laşi să se dezvolte în 
pace 265 ! 

Să nu mai încerci nimic! 

E zadarnic... 

Dumnezeu vrea să ne apropie şi să ne unească şi mai 
mult prin copilul pe care îl vei naşte. 

Dacă e băiat, cum îi vei pune numele? La fetiţă îl ştim: 
e Green. 

La băiat gândeşte-te tu. 

Dar eu cred că va fi o fată, care va fi ca tine, aşa cum 
erai tu când erai mică. 

De ce vrei tu să ucizi? Eu nu vreau asta! Să nu te mai 
aud că încerci ceva... 

Cel puţin să se nască sănătos... 

Pe cele pe care ţi le-am scris în paginile celelalte. ..să le 
uiţi. Eu am voit să- ti scriu o altă scrisoare dar am zis: lasă să 



264 Să nu-mi reproşeze. 

265 Prin această scrisoarea a primit confirmarea că doamna Florica e gravidă... lucru pe 
care îl intuise si Fericitul Ilie. 



173 



vadă şi ea cât m-am chinuit eu, aproape 3 săptămâni, pe când 
ţie o săptămână ţi s-a părut mult... 

Blue eyes, să ai grijă de Green! Şi eu te iubesc mai 
mult [acum] gândindu-mă că ai un copil, pe când, până acum, 
te socoteam vinovată de faptul că poate l-ai ucis. 

îmi pare bine că n-ai putut să-i faci nimic... 

Scrie-mi ca să ştiu cum te simţi! 

5 5 

Aici eu am foarte mult de lucru, cu seminarul pe care 
trebuie să-1 fac. 

Vreau, în orice caz, să-1 termin, fiindcă anul acesta este 
o ocazie unică. Adică în loc să fac un an, eu fac numai până 
în martie, căci atunci este fixată capacitatea... şi profesorii 
sunt obligaţi să se grăbească, pentru ca să putem da 
examenul de capacitate. 

în urma absolvirii seminarului pot ocupa un post de 
profesor, chiar fără examenul de capacitate. 

Eu cred că n-am să dau examenul de capacitate fiindcă 
taxa de examen va costa peste o jumătate de milion, aşa după 
cum se aude. 

Am destul de mult timp ca să o dau şi în alt an. Mai 
ales că examenul acesta de capacitate nu are [atâta] 
importantă [pe] cât are seminarul. 

Apoi sunt iarăşi într-o încurcătură. 

Dumitrescu s-a interesat pe la ei, la Banca de credit, ca 
să-mi găsească un loc de muncă. Şi el speră să facă ceva. Dar 
m-am gândit că dacă ocup un post la Bancă, atunci n-o să mai 
pot face seminarul... şi l-am rugat să mai amâne măcar 2-3 
săptămâni. 

Nu ştiu ce va ieşi. 

5 5 

Dar dacă mi se va da un post, care să-mi convină mai 
mult decât profesoratul, voi renunţa la seminar şi la toate şi 
voi ocupa acel post. 

Am încredere în Dumnezeu, că El va aranja cum e mai 
bine. Dumnezeu ştie mai bine decât noi ce mi se cuvine si El 

5 5 

ne dă [lucrurile de care avem nevoie] . 

Aşa că tu să nu mai încerci să scapi de copil, ci fii 
bucuroasă că Dumnezeu ti 1-a dat! 

5 

Eşti soţia mea, nu eşti fără uşă şi pe drumuri, de ce te 
nelinişteşti? De ce să-ti fie ruşine că ai un copil cu mine? 

5 5 5 5 X 

Odată ne bucuram amândoi de copiii pe care îi vom 
avea... Acesta, primul, ce va fi? Pictor, muzician, sculptor, 
poet, matematician? 



174 



Să-1 faci ce vrei şi cum vrei tu, numai frumos şi 
inteligent să fie, cu sufletul mare. 

Eu te doresc. ..si să nu crezi niciodată că voi înceta să te 
iubesc mai mult pe tine decât pe copilul tău. 

Acum îti voi scrie mai des si mai mult. Căci trebuie să 
scriu şi pentru Blue eyes dar şi pentru Green. Sunteţi două 
persoane. 

Şi să ştii un lucru: am impresia că m-aş răci foarte mult 
de tine dacă vei face ceva şi vei ucide fărâmiţa aceea de 
viaţă, care s-a prins cu atâta disperare şi hotărâre de tine, că 
până acum n-ai putut să o dezlipeşti de fiinţa ta. 

Probabil vrea să trăiască cu orice preţ. 

Să o lăsăm liberă, să se dezvolte scânteia aceasta, pe 
care a aprins-o prima noastră dragoste! 

Drept să-ţi spun primele două săptămâni au fost prea 
triste., .dintre toate întâmplările petrecute la Turnu 
[Măgurele]... datorită celor ai mei. 

Nici la tot ce am făcut împreună nu mai m-am 
gândit 266 . 

Mai ales mă tortura neliniştea în privinţa sănătăţii 
tale. ..si nu mai îndrăzneam nici măcar să te doresc. 

Dar de vreo trei zile mi-e dor iarăşi de tine. Stau uneori 
noaptea culcat... şi parcă te -aş vrea aproape, să te apropii de 
trupul meu şi să pot să te sărut. 

Va voi Dumnezeu să fim iarăşi împreună... 

Acum, când eşti sigură că vei avea un copil şi n-ai avea 
de ce să te fereşti si să te temi, de-as dori în braţele mele, 
pentru ca să nu te mai frămânţi deloc. 

Eu cred că e necesar ca să fim cât mai curând aranjaţi 
si la un loc amândoi. Pentru că nu ai să stai să naşti fără mine 
alături. 

Şi apoi, până la ziua aceea, organul pe unde va trebui 
să naşti trebuie format ca să nu ai de suferit prea mult. Şi aşa 
este el destul de strâmt... Iar în două săptămâni n-a fost 
suficient timp să se formeze. 

Vezi tu ce fel de prostii îţi scriu eu? 

Dumnezeu ne va ajuta să fim împreună. 

Să-I mulţumim si să-L ascultăm! 

Să nu mai faci ce ai făcut, atunci când ai încercat să 
scapi de Green, căci Dumnezeu te va pedepsi. 



2 Primele zile maritale le-au fost stricate de impactul puternic al răutăţii, al 
duşmăniei fără rost a părinţilor lui faţă de soţia lui şi faţă de el. 



175 



Am visat o sumă de vise cu tine. Nu ţi le mai spun că 
sunt prea multe. 

Scrie şi tu mai des. E singura mea bucurie. 

Dacă nu te mai am pe tine lângă mine, pe cine să mai 
aml 

Dar nu mi-ai scris nimic de tusa. Ce mai zice? Cred că 
e supărată mai mult decât tine. Dar ce pot face! 

Lucică. 



176 



Scrisoarea nr. 62 (7 februarie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Doamnă, 



Am visat nişte vise curioase.. .si tare mi-e teamă că tu, 

5 3 7 

în loc să-ţi vei de treabă, adică să laşi să se întâmple ceea 
ce a voit Dumnezeu, încerci să faci altfel. 

Eu te sfătuiesc încă odată: lasă să se nască acel 
copil... şi nu te mai îngriji şi supăra atâta! 

Ce vrei mai mult? Eu îţi cer acest lucru! 

Dacă aş fi acolo sau, mai bine, dacă ai fi fost lângă 
mine, eu nu te-aş fi lăsat să-ţi primejduieşti viaţa pentru 
nimic [în lume]. 

Trimite-mi, când primeşti această scrisoare, o 
telegramă în care să îmi spui [doar atât]: „Sunt sănătoasă şi 
bine". 

Prin sănătoasă voi înţelege că nu eşti bolnavă, iar prin 
bine voi înţelege că ţi-ai luat gândul de la a mai încerca vreo 
prostie, ca acelea despre care mi-ai scris [anterior]. 

îţi cer o telegramă, pentru că tu îţi închipui că pot să 
aştept... până când primesc o scrisoare de la tine. 

în cât [timp] mi-ai răspunde? în două săptămâni, în 
trei? 



267 Să se nască copilul nostru. 



177 



Aşa că te rog să-mi dai o telegramă... şi atunci voi fi 
liniştit. 

Asta ar însemna că, de data asta, voi aştepta numai 
două zile sau mai puţin până o voi primi. 

[Dacă nu îmi trimiţi o telegramă], scrisoarea de la tine 
face cel puţin 10 zile. Intre timp însă câte se mai pot 
întâmpla! 

O telegramă nu te costă mai mult de două mii de 
lei. . . adică foarte puţin . 

Altfel nu pot fi liniştit. Decât în momentul când o 
primesc de la tine [mă liniştesc]. Dar şi atunci, când mă uit la 
dată, iarăşi mă neliniştesc. 

7 S t 

Prima ta scrisoare după venirea mea aici a sosit la trei 
săptămâni. Socoteşte şi tu dacă e o plăcere pentru mine să 
aştept atât de mult [până când îmi scrii]. 

Dar asta nu mai are nicio importanţă... 

Acum vreau însă să am veşti de la tine mai regulate. 
Vreau să îmi scrii mai des. 

Scrie-mi şi mie cum te simţi. Sunt curios, ca un copil, 
să ştiu toate detaliile şi, mai ales, cele despre tine. 

Sunt iarăşi curios de ce spun ai tăi. In special tuşa. 
Cred că nu prea le pare bine. 

în orice caz tu zi mersi să fie unul si nu doi-trei 

5 

odată. 

Eu, aici, nu am spus la nimeni [despre faptul că tu eşti 
însărcinată]. Mi-e cam ruşine, e drept, să spun [la cineva]. 

Nu de alta, dar ar face haz de mine, spunându-mi: 
„Nevastă ai, acum ai şi copil... Dar casă, masă, servici ai?". 

Şi nu aş avea ce să răspund... căci, deocamdată, aşa stau 
lucrurile. 

Bine că bare-mi tu ai unde sta... Dar până când? Mâine- 
poimâine o să-mi aud vorbe, că m-am însurat ca să-mi ţină 
alţii soţia. Si asa si este! 

f 5 5 5 5 

Bunătatea alor tăi are si ea limite. 

5 

Insă eu ţi-am explicat... şi tu înţelegi, că nu pot face 
altfel înainte de a fi terminat cu toate încurcăturile ce le mai 
am. Vreau să le am pe toate puse la punct şi dacă alt serviciu 
nu pot ocupa cel puţin să-1 pot ocupa pe cel de profesor. 

Greutăţile sunt multe în calea noastră dar, asa cum am 

5 7 9 

izbutit până acum, aşa vom trece şi peste cele care or să vină. 
Vom trece şi peste ultima ca a mai rămas dacă ne iubim. 



268 Să ai în pântece un singur copil. 



178 



Nu te indoil 

îndoiala e o slăbiciune. Şi noi trebuie să fim tari. Căci 
dacă vom fi slabi, atunci cei care ne urăsc unirea noastră, vor 
încerca să ne înfrângă. 

Nu te neliniştii 

Nici nu te îndoi în privinţa mea . 

Eu sunt [şi] mai neschimbat [în hotărârea mea] şi mai 
tare decâ piedicile, oricât ar fi necazurile de mari. Aşa am 
învăţat să fiu şi aşa am fost încă din copilăria mea. 

Mai du-te şi tu pe la câte un film, când ai gust. Arată-i 
si tuşii că eu te trimit. 

Si o să vezi ce-ti fac dacă n-o să semene cu tine Green. 

Dacă are să-ţi semene am să o pup şi eu. Dar dacă nu-ţi 
seamănă nici nu mă uit la ea, chiar dacă seamănă cu mine. 

Nici nu vreau să aud: cu tine trebuie să semenel Ai 
auzit?!... Tu ce zici? Mie îmi trebuie o fată ca tine, chiar şi o 
sută, că nu mă supăr. 

Florica, simt nevoia ta! Vreau ca să-mi umpli timpul şi 
spaţiul cu prezenţa ta. Să te văd în jurul meu pierzând vremea 
sau făcând ceva. Numai să fii în preajma mea. 

Şi din tot ce-a fost între noi nimic nu a trecut. Căci pot 
învia din nou, cu primul prilej. 

Ne vom duce iarăşi, împreună, la vie şi tu nu ai să te 
mai temi de nimeni. Si vom întârzia cât vom vrea. Vom 
merge pe unde vom dori. Şi nimeni nu va mai avea ce să ne 
zică. 

Şi oricâte griji şi necazuri am avea într-o plimbare 
împreună, spre Olt 270 , le vom uita pe toate. Sau ni se vor 
părea fără rost în faţa frumuseţii şi a eternităţii. 

Te pup, 
Lucică. 



269 în privinţa fidelităţii mele. 

270 Se referă la răul Olt. 



179 



Scrisoarea nr. 63 (14 februarie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 

Azi s-a împlinit o lună de când am plecat. E seara de 
13 spre 14. Joi, seara... 

însă am pus data de mâine [pe scrisoare], fiindcă mâine 
pun scrisoarea la Poştă. 

Am primit şi a doua scrisoare de la tine. Şi aştept 
sâmbătă sau duminică să primesc alta. 

Ţi-am spus şi ţie unele lucruri pe care le ştiu numai eu, 
si văd că-mi scrii că te-au neliniştit. 

5 t 

Era mai bine să nu-ţi spun nimic? Eu cred că nu! 

Pe zi ce trece mă frământă si mă nelinişteşte situaţia ta 

5 5 5 t 

şi, mai ales, [situaţia ta şi a mea] faţă de ai tăi. 

Poate faptul că s-a întâmplat să vină şi Green, aşa, pe 
neaşteptate, le-a schimbat unele păreri alor tăi. 

Nu ştiu de ce dar am o presimţire că oarecare păreri de 
rău au început să se ivească în jurul tău... şi că, poate cineva 
dintre cei de aproape ţie, îţi reproşează faptul că eşti alături 
de mine. 

Poate nesiguranţa şi situaţia aceasta de a sta unul într-o 
parte şi altul în altă parte să-i fi determinat [să gândească 
altfel].' 

Dar de ce să-mi închipui lucruri care poate că n-au 
niciun temei? Nu mă iau după vise! 



180 



Acum vreo săptămână însă am visat că venisem la voi 
si în casă era tusa, cu doi bărbaţi, care mă sfătuiau să divorţez 
de tine. 

Tu nu erai acolo. 

Ei spuneau că tu ai plecat. 

Eu le-am răspuns: „Chiar dacă ea a plecat, eu nu 
divorţez. Asa, ca să se vadă că eu nu sunt vinovat cu nimic. 

t 5 ~ 

Iar dacă ea a plecat, ea e vinovată (adică ta)?!". 

Şi deodată ai apărut tu în vis. Ai ieşit de sub 
pat...auzisei totul... şi îţi părea bine. 

Ai venit la mine. ...iar eu şedeam pe locul preferat de 
tine şi de mine, acolo, în patul unde dormeai tu cu tuşa. 

Am început să ne sărutăm şi tu şedeai în poală la mine. 
Asa s-a terminat visul... 

5 

Acum te-am visat iarăşi. Chiar azi noapte. 

Era cineva dintre ai voştri, care îmi spunea să plec, că 
ta nu eşti. Apoi însă ai venit şi tu. Şi eu te-am întrebat: „Să 
plec? Să plec?". 

Tu nu mi-ai răspuns nimic... Insă ai venit şi mai aproape 
şi apoi mi-ai zis: „De ce ai stat aşa de mult la alde Moş 
Stan?". Si se făcea că era vorba de vremea de la Crăciun. 

5 

Ziceai că de ce stau mai mult la ei decât la tine. 

Eu am continuat să te întreb: „Vrei să plec? Mă 
goneşti?". Tu nu îmi spuneai însă nimic... 

Dar când încercam să fac un pas înapoi, atunci veneai 
la mine, mă luai de mână... si am stat asa o bună bucată de 

~ 5 5 

timp. Aşa s-a terminat şi visul acesta! 

Eu nu m-am gândit până acum că poate ţie nu ţi-a 
convenit că eu, de Crăciun, am fost pe la ai mei şi, mai ales, 
în ultimele zile am stat mai mult la ai mei. 

Dar am procedat aşa pentru că am sperat să îi împac pe 
toţi. Şi am cugetat că tu ai înţeles [această dorinţă a mea]. 

Şi acum cred la fel despre tine, dar alţii, poate, mă 
învinuiesc pentru faptul acesta. Să nu creadă însă cineva că 
situaţia mea e tocmai plăcută. 

Eu vreau să-i împac pe toţi dar mi-e tare frică să nu se 
întâmple, până la urmă, să cad rău şi faţă de ai tăi şi faţă de ai 
mei şi chiar tu, la un moment dat, să-ţi închipui cine ştie ce 
[lucruri despre mine] . 

Nu e nimic [rău însă]. Cel puţin dacă aş suferi numai 
eu, pentru ca să îi scutesc pe alţii de necazuri. 

Asa ar fi bine... 



181 



Sunt eu oare vinovat cu ceva, că am vrut să trec peste 
toate ambiţiile personale şi să îi împac pe toţi? 

Aceasta însă e voinţa lui Dumnezeu... 

Şi dacă El vrea să pierd totul, atunci voi îndura [toate] 
fără să învinuiesc pe cineva. 

Ai mei 271 , de la Turnu [Măgurele], mi-au cerut într-o 
scrisoare să nu le mai scriu, fiindcă au văzut din cele scrise 
de mine, că orice încercare a lor de a mă despărţi de tine e 
zadarnică. 

Eu le respect dorinţa... 

Dar mă gândesc că tot ei sunt cei care vor avea de 
suferit, văzând că iar mă dezlipesc de ei. 

Să dea Dumnezeu să vadă şi ei, odată [şi-odată], calea 
cea bună, a dragostei şi a credinţei! Altfel vor mai avea multe 
de suferit... 

979 

Eu nu voi ceda niciodată în fata lor . 

Ce stric eu, dacă sufletul lor e plin de ural 

Dar poate că vor veni vremuri grele, poate mai grele 
decât cele de până acum şi pentru mine 273 . 

De aceea te sfătuiesc să o păstrezi pe Green, ca [pe] 
amintirea unui vis mai frumos decât realitatea. 

Pentru ca să duc un trai mai plăcut... eu nu te voi părăsi 
pe tine. ..dar nici nu vreau să te târăsc într-o viaţă plină de 
greutăţi, greutăţi pe care n-ai putea să le suporţi... şi care, 
până la urmă, te-ar face să blestemi ceasul în care ne-am 
întâlnit, aşa cum văd sau am impresia că faci de la un timp. 

Totuşi, Dumnezeu ne va ajuta... 

Şi vor vedea şi ceilalţi, care ne defăima acum, că 
adevărul si, mai ales, Dumnezeu însuşi e cu noi si ne iubeşte, 
pentru că noi L-am ascultat pe El mai mult [decât pe oameni] 
si II ascultăm în tot ceea ce facem. 

In scrisoarea viitoare îţi voi scrie despre doctoriile lui 
Costică. 

Lucică. 



271 Părinţii mei. 

Nu voi accepta niciodată dorinţa lor, aceea de. ..a mă despărţi de tine. 

Şi au venit. ..cei 12 ani şi jumătate de temniţă fără niciun motiv.. .şi desconsiderarea 
nesimţită din partea factorilor de putere comunişti faţă de un fost deţinut 
„politic "...Fericitul Ilie neavând nimic de-a face cu „politica". 



182 



Scrisoarea nr. 64 (17 februarie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Am primit telegrama trimisă [de tine] pe data de 13 
[februarie 1947], a doua zi, seara, vineri, pe 14. 

Scrisoarea trimisă pe data de 9 am primit-o abia azi, 
luni, pe 17 [februarie 1947], la ora 3 după masă. 

Aşa că vezi şi tu câtă vreme pierde pe drum o 
scrisoare! 

E bine că cel puţin ale mele îţi sosesc la timp. 

Văd că te-ai făcut o fată mai ascultătoare. 

Nu mă aşteptam să-mi trimiţi telegramă şi, spre 
uimirea mea, asa ai făcut: cum ti-am cerut! 

Cei de aici 274 au devenit tare curioşi. „Ce este mă? 
Umbli cu secreteT '. 

Eu nu eram acasă când a venit telegrama şi au citit-o. 

Ei bănuie, probabil, [că e vorba de] ceva ce nu le-am 
spus eu sau, poate că Marioara o fi citit scrisoarea de la tine, 
deşi eu le-am ascuns. ..căci nu vreau să ştie nimeni [despre 
faptul că eşti gravidă]. 

E treaba lor ce-şi închipuie [despre mine]... 

La fel, ai tăi, nu ştiu ce vor gândi despre noi. 

Repede, repede le făcurăm pe toate. ..dar pe Green şi 
mai repede. 



Cei la care el stătea în gazdă. 



183 



Am şi eu o nevastă frumoasă. ..Ce, nu are dreptul să 
facă şi ea copii? 

Numai să nu-ti fie frică când ai să-1 faci. 

Lasă că am să fiu şi eu lângă tine şi să vezi ce am să 
râd de tine când tu ai să plângi [de frica naşterii]. 

Mi-e teamă să nu te sperii aşa de rău încât, până la 
urmă, să nu mai doreşti să te culci cu mine. 

Dar am să mă culc eu lângă pieptul tău. 

Şi să ştii că mi-e necaz, că cel puţin până venea Green, 
trebuia să mai fi supt şi eu ţâţă de la tine, că atunci când o să 
vină ea... nu o să mă mai lase, nici să mă mai culc lângă tine şi 
nici să mai sug de la tine. 

Avem să ne certăm amândoi pe bunătăţile pe care le ai 
tu la piept. 

Dar nu e aşa că la mine ai să ţii mai mulf. 

Ce zici? 

Ia să-mi scrii [despre asta] ! 

Insă eu ştiu de acum că tot la tine o să tin mai mult. 

Dar tu la cine vei tine mai multl 

Vreau să tii la mine, nu la ea. 

Ea, mâine-poimâine, o să se facă mare, o să-i placă un 
băiat şi o să plece cu el, pe când noi amândoi vom rămâne 
mereu, [aici] şi după moarte. 

Aş vrea chiar acum să fim singuri amândoi ca să fim 
cuminţi. 

E ora 4 fără cinci. A venit Miron [acasă] şi tocmai 
vorbisem cu el să aranjeze cu cineva în legătură cu un 
serviciu la o fabrică din Hunedoara, în Ardeal. El spune că 
sută la sută s-a aranjat totul. 

Rămâne să văd ce mi se mai oferă şi ce perspective am 
ca să te iau şi pe tine cu mine. 

Altfel n-am de ce să mă deplasez tocmai acolo. 

Dar e o localitate în munţi... si cred că ti-ar plăcea, deşi 

5 5 5 J~ 7 5 

ar fi cam departe de ai tăi. 

Vezi, eu mă gândesc să stau şi la Bucureşti, să termin 
şi seminarul pe care l-am început şi apoi să dau capacitatea 
dar asta înseamnă timp pierdut până în iunie, după care văd 
cum stau lucrurile. 

Şi nu mai e timp de aşteptat... 

Azi nu, mâine nu, şi apoi mă întreb de unul singur: Ce 
aştept de la cariera de profesor? O leafă mizerabilă! 



184 



Singurul lucru convenabil ar fi fost acela dacă aş fi 
putut să rămân profesor aici, la Bucureşti. Sau să vin la Turnu 
[Măgurele], acasă. 

Mă gândesc că poate tuşa ar fi dorit să te ţie alături de 
ea la bătrâneţe, şi singura posibilitate ar fi ca eu să fiu 
profesor acolo, pentru ca să putem să fim alături de ea. 

Dar asta îmi pare a fi o soluţie greşită, fiindcă a sta în 
Turnu, amândoi, ar fi un motiv continuu de necazuri din 
pricina părinţilor mei. Aşa că este mai bine să ne îndepărtăm 
de acolo, deşi nici printre străini să nu crezi că e prea bine. 

Singurul meu regret este că ocupând acest serviciu nu 
voi putea să-mi mai dau capacitatea anul acesta, când am 
impresia că va fi foarte uşor [examenul]. 

Dar ce să-i faci? Alţii au şi mai puţine diplome ca mine 
dar duc o viaţă mai plăcută. 

Mă voi mulţumi şi eu cu diploma de licenţă dar, cel 
puţin să fii tu lângă mine şi să pot trăi liber şi să fiu la casa 
mea, să nu mai stau pe la urechile altora, căci nu mai e 
timpul [pentru asta]. 

Nu mai zic nimic [mai mult] . 

Dumnezeu ne va lumina drumul! Noi să ne rugăm Lui 
ca nimănui altcuiva să ne dea dragoste, cât mai multă 
dragoste ! 

Lucică. 



185 



Scrisoarea nr. 65 (21-24 februarie 
1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Nu am avut timpul să primesc un răspuns de la tine în 
privinţa serviciului despre care ţi-am spus, că aş avea ocazia 
să-l ocup la Hunedoara. 

Erai de părere [să-l accept] sau nu? 

însă acum e prea târziu să-ţi mai ascult părerea. 
Lucrurile s-au precipitat. Examenul s-a dat. 

Miron a stăruit că trebuie si e bine să mă duc, deoarece 
nu am ce mai aştepta de la profesorat, o funcţie care, azi, nu 
mai oferă nicio siguranţă, nici măcar strictul necesar cu care 
să te întreţii. 

Am renunţat la toate. ..şi cred că peste câteva zile voi 
pleca în Ardeal. 

Serviciul e destul de bun si îmi oferă destule 
perspective, încât peste o lună, două sau trei... să te pot chema 
şi pe tine la mine. 

Va fi un timp destul de lung dar va trebui să aranjez în 
aşa fel ca să putem trăi împreună. Deocamdată nu ştiu nimic 
despre locuinţă, masă şi toate celelalte. 

Sper însă că le voi aranja. 

Am şi sprijinul unui prieten al lui Miron, care a promis 
că va aranja cât mai bine.. .când voi ajunge acolo. 



186 



Să nu crezi că aş pleca acolo dacă serviciul acesta nu 
mi-ar oferi o şansă destul de serioasă. 

Ascult şi eu ce spun alţii. 

Mulţi i-au dat curs, s-au prezentat la el deşi aveau 
servicii în Bucureşti. Aşa că bănui că nu ar părăsi un serviciu 
aici, pentru altul în provincie, dacă cel de acolo e mai prost. 

Hunedoara e un oraş destul de frumos, în munţi... Dar 
să nu ne facem iluzii prea multe! 

Iţi voi scrie impresiile mele de acolo. 

Un singur lucru va fi greu pentru tine. Mai ales că voi 
fi departe de Turnu [Măgurele] şi poate că îţi va fi greu mai 
ales să vii la mine, atunci când voi avea posibilitatea să te 
primesc. 

Eu cred că nu voi putea să vin să te aduc. 

Vei veni singură. 

E un drum cam lung de la Turnu până la Hunedoara 
dar te vei descurca tu. îţi voi da toate explicaţiile când va fi 
timpul. 

Pe adresa de la Bucureşti deci nu-mi vei mai scrie, 
până când nu vei primi de la mine noua adresă. 

Şi atunci, te rog să te grăbeşti să-mi scrii imediat, pe 
adresa nouă, pentru că îmi dau seama că aceasta se va petrece 
peste vreo 2-3 săptămâni... timp în care nu voi mai avea nicio 
veste de la tine. 

Tu ce faci? Se cunoaşte ceva 275 ? 

Te-ai mai îngrăşat sau eşti tot cum te-am lăsat? 

22 [februarie 1947], sâmbăta. 

Azi am fost si am luat ordinul de numire, asa că 

"> 7 9 

săptămâna ce vine voi pleca cu siguranţă. Probabil miercuri 
de dimineaţă, dacă îmi voi scoate toate actele de care am 

5 7 

nevoie. 

In orice caz, joi nu voi mai fi în Bucureşti. 

In fine, voi vedea ce va fi şi la Hunedoara. După cum 
spun unii: e destul de bine. 

Şi cred că, în curând, te voi putea aduce şi pe tine. 

Iţi închipui că acolo, singur, fără niciun prieten, mă voi 
plictisi şi asta mă va face să-ţi simt şi mai mult lipsa decât 
aici, la Bucureşti, unde avem atâţia cunoscuţi. 

7 5 7 , f 

Aici, în plus de ei, erau Marioara, Miron...şi nu mă 
simţeam deloc străin, [departe de] casă. 



începe să se vadă faptul că eşti gravidă! 



187 



Dar acolo unde voi sta voi fi singur şi aceasta mă va 
face să grăbesc chemarea ta la mine, atunci când va fi 
posibil. 

Despre doctoriile lui Costică. I-am dat reţeta lui 
Dumitrescu, martorul nostru [de la cununia civilă] şi s-a 
interesat [el de ea]. 

Sunt grozav de scumpe: 200 de lei. 

De fapt acum nu mai am timp şi nici bani ca să le pot 
trimite. 

Mi se par şi mie prea scumpe şi am să mă duc şi eu la 
farmacie ca să întreb si să vedem cât costă. 

Pe Nelu nu l-am mai întâlnit deşi am fost duminica 
trecută la autogara. Mâine mă duc iarăşi la autogara, apoi voi 
trece şi pe la căminul lor, pentru ca să-i las reţeta. 

Şi, în caz că nu găseşte mai ieftin, îi las şi adresa lui 
Dumitrescu, care poate să i le procure oricând. 

De 1 martie nu pot să-ţi trimit nimic fiindcă nu am 
bani. Sper însă de Florii să te pot recompensa şi pentru 1 
martie. 



Lucică. 



188 



Scrisoarea nr. 66 (7 martie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Iată ai veşti de la mine dar nu prea îmbucurătoare. 
Sunt, poate, chiar triste. ..şi mai mult decât triste: dureroase. 

Te aşteptai, poate, la semne mai bune. ..şi pe care le 
meritam fără îndoială. 

Nu am greşit niciunul cu nimic ca să suferim atâta. 

Dar dacă toată durerea ar fi s-o duc numai eu şi să pot 
muri cu ea ar fi bine, însă nu este asa. 

Mă întreb uneori: de ce tocmai tu, fiinţa pe care am 
iubit-o [cel] mai mult pe lume, trebuie să înduri, din pricina 
mea, cele mai nedrepte învinuiri şi batjocurile celor care nu 
voiesc să înţeleagă, nici măcar atât, că trebuie să ne lase în 
pacel 

Am fost la Hunedoara, în Ardeal şi am venit înapoi, 
îmi pare rău de banii pe care i-am cheltuit... Nici măcar nu 
erau ai mei. ..Erau de la Miron... 

Cu ceea ce aş fi primit acolo aş fi trăit doar eu. Insă eu 
nu mă dusesem acolo doar pentru o mâncare, ci am crezut că 
voi avea şi alte posibilităţi, adică să pot peste o lună, două, să 
te aduc şi pe tine. 

Nu ştiu [ce s-a petrecut de fapt] dar am avut impresia 
că intenţia lui Miron, faptul că a stăruit să mă duc... era 
tocmai pentru a pune distanţă între mine şi tine. ..sau ca să 
scape de mine în acest fel. 



189 



Mai aveam câteva săptămâni până la terminarea 
seminarului de care ştii, aici, la Bucureşti. 

Sacrificam totul, cariera mea de profesor, în schimbul 
unei situaţii mai bune, în speranţa că vei fi şi tu, peste câtva 
timp, lângă mine şi astfel vom fi scăpat amândoi din ochii 
celor fără suflet şi fără inimă, care sunt şi se numesc încă 
părinţii mei... 

Şi nu ştiu cu ce drept, după ce mi-au făcut şi îmi fac 
atâta ra«...[mai vor să îi tratez ca pe nişte părinţi]. 

Pentru ei îţi trebuie o inimă de Sfânt ca să le ierţi şi să 
le îngădui toate. 

Am venit înapoi, la Bucureşti, acum două zile. 

îmi voi continua seminarul până la Paşti, când îl voi 
termina. între timp mă voi interesa dacă pot fi numit profesor 
în Bucureşti sau într-un oraş din Teleorman. 

Chiar [până şi] la Turnu [Măgurele] aş vrea să vin. 

Nu îmi mai pasă de prostiile şi de aiurelile maică-mii, 
care, dacă are de toate şi nu duce grijă de nimic, îi vorbeşte 
[de rău] şi îi batjocoreşte pe alţii. 

Dumnezeu o va pedepsi pentru toate. 

Mă doare că mi-e mamă dar n-am ce să-i fac. 

Eu i-am scris să se potolească, să-şi vadă de treabă dar 
văd că nu se înţelege [dorinţa mea]. 

Rezultatul [acestei uri împotriva mea] va fi [acela] că 
ori va ajunge la balamuc ori cine ştie unde. 

Milă, din partea mea, să nu aştepte!... Căci la cât m-a 
chinuit şi batjocorit [în aceşti ani, a arătat că] nici ea n-a avut 
milă şi nici nu poate avea. Căci are inimă de fiară şi nu de 
om. 

Nu-mi ajungeau mie necazurile mele, pe care le am 
[deja]? Acum văd că şi Miron a început să-mi reproşeze 
unele lucruri. 

Tac şi nu mai zic nimic... Şi sper cât de curând să fac ce 
fac şi să nu mai stau la el... 

Are [însă] dreptate [în felul lui]: e viaţa destul de grea. 

De fapt, de când am venit [de la Turnu Măgurele], doar 
în câte o seară am mai mâncat cu ei. La doisprezece mănânc 
la o cantină... Aşa că i-am scutit de o parte din greutate. 

Ghinionul a fost serviciul acela, de la Hunedoara, unde 
el susţine că trebuia să rămân în orice condiţii. 

Cred că e de-ajuns cu necazurile mele. 

Tu să nu te gândeşti la ele! Eu sunt cu atât mai tare cu 
cât [greutăţile din viaţa mea] sunt mai multe. 



190 



Nu mă poate înfrânge nimic pe lume dacă eu vreau să 
fac ceva [anume] . 

Pot muri dar nu pot ceda în faţa nimănui. 

Uneori mi se pare că sunt de piatră. Că nu am 
inimă... si că nu simt chinurile. 

Tu să nu deznădăjduieşti! 

Va veni, după toate [acestea], şi ziua care mă va 
răsplăti şi în care ne vom întreba, poate, dacă merităm atâta 
fericire, aşa după cum, în clipele grele de acum ne întrebăm 
dacă merităm atâta suferinţă. 

Chiar în dimineaţa aceasta am hotărât să plec de la 
Miron. Mă voi muta unde voi putea şi eu, până trece luna 
aceasta şi, între timp, voi vedea ce este de făcut. 

Tu să nu ai nicio grijă! 

Am să mă descurc eu destul de bine şi fără ajutorul lor. 

Acum însă poţi să ştii şi tu [adevărul]: el a fost 
întotdeauna contra căsătoriei mele cu tine. 

Dar pe mine nu m-a interesat asta... şi cu atât mai puţin 
ar fi trebuit să îl intereseze pe el. 

El spera acelaşi lucru: ca mai târziu sau mai devreme 
să ne despărţim. 

Insă asta nu se poatel 

Tot noi vom învinge în orice situaţie. 

Sper să pot, cât de curând, să-ţi scriu o scrisoare mai 
plăcută. 

Lucică. 



191 



Scrisoarea nr. 67 (10-14 martie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I.[lie] Mocanu, 

str. Silistra, nr. 15, 

Calea Colentina, 

Bucureşti. 



Florica, 



Azi noapte, adică duminică noaptea, te-am visat 
goală. ..şi că te ţineam în braţe şi îţi priveam ochii. ..Şi erau 
atât de frumoşi, ca ochii zânei pe care o vedeam în tine 
altădată. 

Căci acum, din cauza atâtor greutăţi şi griji pentru 
viaţa noastră, am uitat vraja ce m-a tras mai aproape, tot 
mai aproape de tine, până când am devenit soţ şi soţie. 

Acum împărţim amândoi necazurile. Şi nu sunt 
puţine... 

Dar Dumnezeu, sunt sigur [de asta], este lângă noi. 

M-am mutat de la Miron. îmi era imposibil să mai stau 
la el deşi Marioara era de partea mea. N-am dorit să-i fac si 

. '-277 

ei netrai . 

Aşa că acum sunt singur. 

Am o cămăruţă, cam departe de centru, chiar foarte 
departe. 

Plătesc 100.000 de lei pe lună. Destul de ieftin. 

N-am foc... dar are să se încălzească [afară]... 



276 încântarea. 

277 Cu soţul, cu Miron. 



192 



N-am bani... dar am apelat din nou la Dumitrescu, 
martorul meu [la cununia civilă]... şi el îmi va da bani când 
voi avea nevoie. 

Aşa că, [după cum] vezi, Dumnezeu are grijă să am 
prieteni buni la nevoie. 

Astăzi, toate pe care le-am făcut, mi-au mers bine. Dar 
aştept să văd [totuşi] cum vor urma. 

De aceea cred că Dumnezeu îmi ajută. 

îndată ce va fi ceva spre mai bine îţi voi comunica. 

De dimineaţă, trecând după aproape două săptămâni 
prin centrul [Bucureştiului], ducându-mă să-mi scot 
abonament de tramvai fiindcă s-a scumpit, am întâlnit-o pe 
Tanţa Marinaş, care mi-a spus că e şi Sănduş* în Bucureşti. 

Am pierdut o jumătate de oră [cu ea] ca să-1 aştepte dar 

978 

deziluzia mea a fost [aceea] că m-am simţit tare prost când 
a venit. 

Nu ştiu... dar parcă eram un vinovat... 

Poate toţi ai tăi mă socotesc într-adevăr vinovat numai 
pe mine de situaţia dificilă, complicată în care te afli. Mai 
ales de când ai şi copilul. 

Cel puţin tu nu mă socoti atât de vinovat deşi, poate, 
sunt şi eu [vinovat de situaţia noastră]. Pentru că iubirea mea 
a fost prea egoistă, am dorit să fii a mea cu orice preţ, cu 
orice sacrificiu... 

Nu am nimic de zis dacă ai tăi mă învinuiesc. 

Oare ai mei nu te învinuiesc pe tine şi mai rău? 

Ce să le facem? Nu avem nicio putere [asupra lor]. 

Dar nu îti trimit această scrisoare... 

Când voi avea să-ti comunic o veste bună atunci voi 
continua-o...si ti-o voi trimite. 

Marţi, 11 martie [1947]. Nimic bun pentru ziua de 
astăzi. O zi în care am avut numai ghinioane. Peste tot am 
călcat în gol şi, culmea, acum o jumătate de oră m-am căutat 
în buzunare. ..şi nu mai mi-am găsit ultimii mei bani: 80.000 
de lei. 

Au dispărut! Cred că în tramvai mi i-a luat cineva. 

E prima dată când mi se întâmplă aşa ceva 279 . 

Asa că acum nu mai am de niciunelea. 



278 Inconfortabil. 

~ 79 E pentru prima dată când sunt jecmănit de bani în public. 



193 



Un singur lucru bun [însă s-a petrecut]. în lipsa mea, de 
dimineaţă, a fost Gena pe la noua mea locuinţă şi mi-a aranjat 
înăuntru. 

A pus o perdea la uşă şi alta la geam, pe care i le-a dat 
Marioara. Pe masă a pus nişte hârtie, pe care a cumpărat-o ea. 

A fost un lucru care m-a bucurat puţin. 

Ce pot face şi ele mai mult, dacă eu singur nu pot face 
nimic? 

Nu mi-am scos nici măcar abonament de tramvai. 

Miercuri, 12 martie 19 Al... 

Joi, 13 martie 1947... 

Vineri, 14 martie 19 Al... 

Acum găsesc din nou timp potrivit ca să-ţi scriu... 
Toate au început să meargă mai bine. 
îţi vorbesc despre o sumă de fleacuri, care au însă 
acum o importanţă [anume] pentu mine... 
Iată: 

1. Mi-am scos abonament de tramvai. 

2. M-am împrumutat cu 200.000 de lei de la 
Dumitrescu, cu jumătate din ei am plătit camera pe o lună, 
restul îmi rămân pentru diverse cheltuieli. 

3. în privinţa mesei, Gena îmi dă o parte din ceea ce 
primeşte ea, restul: ce pot să îmi cumpăr eu. 

4. Am făcut o cerere la minister, să-mi aprobe să 
termin până la 1 aprilie seminarul şi mi s-a aprobat. 

5. în privinţa unui post de profesor, pe undeva, în 
Bucureşti sau în Teleroman, nu am căpătat 280 niciun răspuns 
de la prietenul cu care am vorbit [despre asta]. 

6. Cineva, când am fost ieri, joi, la Dumitrescu, a 
promis că se va interesa pentru mine, ca să primesc un 
serviciu la Buşteni sau să fiu numit profesor la liceul de 
acolo. 

Eu nu pun [însă] mare temei lu [pe promisiunea 
asta]... dar, în orice caz, speri 

l-am cerut după 1 aprilie, dacă se poate, fiindcă până 
atunci am treabă aici, cu seminarul. Vezi si tu cât mă încurcă 
acest seminar. 



280 Nu am primit. 

Mare preţ... Nu îi dau o mare importanţă promisiunii.. 



194 



Dar sunt alţii care sunt profesori în provincie şi vin aici 
să-1 facă. Aşa că e mai bine să scap odată de el, ca să nu mai 
am pe urmă încurcături. 

Dacă s-ar realiza ceva cu Buştenii ar fi minunat la vară. 

Te-aş chema şi pe tine, cât ar fi cu putinţă de repede, ca 
să petrecem o vară în munţi. 

Ştiu că ţi-ar plăcea. 

Oricum nu te mai amărî atât. Dacă asa ne-o fi viata, ca 
să întâmpinăm multe greutăţi acum, la început, ca să avem 
mai apoi o viaţă frumoasă şi liniştită... 

Nu ştiu de ce am început să cred aşa... 

Poate Dumnezeu a voit să ne încurce mai întâi, pentru 
ca să ne convingem cât de mult ţinem unul la altul şi, pe 
viitor, să nu mai avem motive de discuţie, ca astă vară, când 
ne certam şi ne învinuiam pentru faptul, că nu ne mai iubim 
ca la început. 

Poate şi acum ne iubim altfel... dar rămâne [între noi] 
aceeaşi iubire. 

> 

Ţi-am ales o babă pe ziua de 7 martie. Şi atunci a fost 
cea mai frumoasă zi din cele 9 zile şi cea mai călduroasă, 
deşi dimineaţa a fost puţină ceaţă. 

Am zis: poate aşa va fi şi viaţa noastră] Mai întâi tristă 
şi întunecată... iav, mai apoi, luminoasă şi plină de căldură. 

Am fost atât de supărat şi de prost hrănit în ultima 
vreme încât, trupeşte, nu mai am avut puterea să te doresc. 

Dar, Doamne fereşte!, să mă refac şi să fii şi tu lângă 
mine. N-as mai fi cuminte deloc. 

„Lucică, fii cuminte!", ai să îmi zici? 

De două săptămâni nu am mai primit nicio veste de la 
tine. Sunt tare curios ce faci şi ce gândeştil 

989 

Ai grijă să fie scrise toate paginile ! 

Scrie-mi pe aceeaşi adresă. Gena îmi va aduce 
scrisorile. 

Aici, pe adresa nouă, cred că ar pierde mult timp. 

Iti voi comunica si adresa nouă dar vreau să aflu 
precis... şi să ştiu şi sectorul, ca nu cumva să se rătăcească şi 
să n-o primesc. 

Te sărut pe ochi, 
Lucică. 



82 Cu sensul: Te rog să îmi scrii o scrisoare plină de amănunte despre tine! 



195 



Scrisoarea nr. 68 (30 martie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 
[necompletat] 



Florica, 



îţi mulţumesc întâi [de toate] pentru ceea ce mi-ai 
trimis deşi eu n-am primit nimic în afară de această scrisoare 
şi ceea ce mi-ai trimis in ea . 

Iată pe scurt cum este [situaţia mea] ! 

Eu ţi-am scris două scrisori, ultima după plecarea lui 
Sănduş, acum aproximativ două săptămâni. 

Am aşteptat un răspuns [de la tine] dar n-am primit 
nimic până azi. 

Acum câteva zile îţi scrisesem o scrisoare pe care n-am 
mai pus-o la poştă. De ce? 

Pentru că nu ştiam ce să mai cred. 

Florica, de aproape o lună de zile tu nu ai mai dat 
niciun semn că îţi mai aminteşti de mine. 

Totuşi nu-mi venea să cred... 

Nu-mi venea să te învinuiesc în scrisoare. ..dar nu ştiam 
aproape ce să mai cred... sau să fac. 

Atunci am zis: „mai bine tac şi eu ca şi ea. ..şi până la 
urmă am să văd ce va fi". 

Astăzi, fiind duminică, am venit la autogara să-1 
întâlnesc pe Nelu. Să văd, poate ştie el ceva. 

Mi-a spus că ai trimis un pachet, care mi-a spune el că 
s-a stricat... fiindcă eu n-am venit să-l iau. 

Dar de unde era să ştiu eu de pachet, dacă de la tine nu 
am primit nicio vestei 



283 Probabil doamna Florica i-a trimis si bani în ultima scrisoare. 



196 



Văd în scrisoarea pe care mi-ai dat-o prin Nelu, că spui 
că mi-ai trimis o scrisoare pe care trebuia să o primesc. 

Am să mă interesez la Marioara, să vedem dacă a 
primit-o cumva. 

Deşi, acum două zile, am trecut eu pe la Marioara şi m- 
am interesat dacă a primit vreo scrisoare şi mi-a spus că nu. 

Aşa că vezi [şi tu] că nu sunt eu vinovat că am lăsat 
pachetul să se strice. ..deşi cred că nu se strica el chiar aşa de 
repede. 

în orice caz nu mai obliga pe nimeni cu comisioane. 

De bine, de rău n-am să mor de foame deşi e destul de 
greu pe aici. 

Singurul lucru prost este că am început să fac unele 
datorii, ceea ce nu-mi convine. 

Dar n-am avut ce face. 

Eu sunt mulţumit că am găsit, totuşi, prieteni 
cumsecade si, mai ales, nu ştiu dacă ti-am vorbit de Mircea, 
care e un băiat foarte bun şi care mă împrumută fără termen. 

Când voi avea [bani] atunci îi voi restitui. Aşa am 
hotărât cu el. 

Am ajuns la concluzia că mult mai puţin aş cheltui dacă 
am fi amândoi [aici]. De aceea, cred că în aprilie se va 
rezolva şi problema noastră. 

E adevărat că am slăbit tare rău. De aceea am tot ezitat 
să mă duc pe la autogara, ca să nu mă întrebe unul şi altul de 
ce am slăbit [atât de mult]. 

Dar câte necazuri am avut în ultimele săptămâni numai 
eu ştiu. 

Din toate părţile câte o lovitură. O lovitură una după 
alta. încât am zis că şi Dumnezeu e nedrept cu mine [în 
aceste zile] şi că, până la urmă, e dator şi El să mă ajute, 
fiindcă şi eu primesc toate pe care mi le dă fără să mă frâng 
si să blestem. 

Şi mi-am zis: „Bine că am primit o scrisoare de la tine, 
căci nu ştiam de Paşti ce să fac, dacă tu ai fi continuat să 
taci". 

îmi scrii că Vasilica s-a supărat pentru unele lucruri. 
Să-i spui aşa: că eu în viaţa mea n-am scris decât o singură 
scrisoare tanti-mii Paschii*, atunci când eram în Rusia 284 , în 
1942. 

Altă scrisoare: niciodată! 



284 Pe front, ca soldat. 



197 



La minciunile Paschii să nu mai asculte! 

Dar când am să mai vin pe la Turnu [Măgurele], am să- 
i spun Paschii că îi mulţumesc, dacă şi ea mai pune paie pe 
foc când nu trebuie. 

Şi apoi, Vasilica, să se fi gândit că numai cu lucruri 
dintr-astea nu mă ocup: cu faptul de ai scrie Paschii. 

Mi-e ruşine să mai discut asemenea prostii. Atât! 

Nu mi-e dor de nimic si de nimeni... decât de tine si de 

5 5 

Olt. A venit primăvara dar, de aici, din Bucureşti, nu se vede. 

Să mergem împreună odată, iarăşi, spre Olt şi să fim 
liberi. Să nu ne mai temem şi să nu ne mai ferim de lume. 

Mi-e aşa de dor şi de drag. 

Dar nu ştiu ce voi face. 

5 

Depinde de ce se va întâmpla săptămâna aceasta, căci 
nici eu nu ştiu ce poate veni [în viaţa mea]. 

Parcă tot aştept să se întâmple şi ceva bine [cu noi], că 
de rău am tot avut parte, fără încetare... 

Aş vrea să mă liniştesc. Să visez în linişte privind la 
tine. Să te văd cum te învârteşti prin casă sau cum mergi, 
lângă mine, atunci când suntem pe drum. 

E o fericire fără pretenţii mari, pe care noi o găsim, o 
ştim dar pe care alţii nu ne-o îngăduie. 

Ii mulţumesc si eu tuşii că ti-a luat fustă si sunt curios 

5 5 5 5 5 

să te văd cum îţi stă în ea. 

De multe ori, pe aici, mă întristez când văd unele 
lucruri frumoase, ce ştiu că te-ar aranja destul de bine dar pe 
care nu am posibilitatea să ţi le cumpăr. 

Şi mă doare [acest lucru]... 

Căci ştiu cât de frumoasă e soţia mea... 

Văd că n-are să-mi ajungă hârtia [scrisorii]. Voi 
continua şi pe alta, fiindcă mai am unele lucruri de spus. 

îmi scrii că de Paşti [ar fi bine] să mă duc la ai mei 
acasă. Dar cum? 

Spui că vei lansa un zvon că eu nu-ţi mai scriu. Zvonul 
s-a şi adeverit, probabil, căci nici eu nu ţi-am mai scris. 

Dar iată că acum două zile, când eu am fost la 
Marioara, mi-a spus că în pachetul pe care 1-a primit Gena era 
o scrisoare a mamă-mii, în care îmi spunea să vin de Paşti 
acasă iar dacă am nevoie de bani să-i scriu lui Mos Stan. 

5 

Nu m-a înveselit deloc vestea. 
M-am gândit că n-am ce [mai] căuta [la ei]. 
Cum să mă duc la ei? Ca să-mi ceară să nu mai trec pe 
la tine? Ca să-mi spună iarăşi că trebuie să mă despart de 



198 



tine? Aceeaşi poveste ca şi cea de la Crăciun. Să o încep din 
nou? 

Mai bine stau, am zis, şi mă chinui de unul singur, aici, 
ca să fie la ceilalţi linişte. Le-am si scris o scrisoare în sensul 
acesta, în care le-am spus că prefer să mă chinui aici şi să 
mor de foame decât să le mai cer lor vreun ban. 

Era cam aspră [scrisoarea către ei] şi m-am gândit că 
înrăutăţesc si mai mult lucrurile în loc să le liniştesc. 

O am si acum la mine ... 

Scrisoarea ta însă mă lămureşte... si dacă nu se va ivi 
săptămâna asta vreun servici, căci am promisiuni, atunci, de 
Duminica Floriilor, voi veni la Turnu [Măgurele]. 

Prietenului Mircea, ieri, i-am spus aceasta şi a zis că e 
bine să mai discut cu ai mei, căci încet-încet discuţia poate 
rezolva ceva. Şi apoi tot el mi-a zis: „n-ai nimic de pierdut". 
Eu cred că e bine zis. 

Aşa că se poate să vin. 

Tu n-ai de ce să te temi. Cât sunt eu acolo lucrurile se 
vor mai calma. 

Apoi n-am de gând decât să le satisfac şi lor ambiţia, 
ca să nu mai zică că nu vreau să trag la ei [când vin în oraş] 
şi că nu-i mai recunosc de părinţi. 

Dar vezi tu se poate întâmpla să îmi ceară de la început 
să le spun, în mod clar, ce am de gând cu tine şi atunci se 
poate să plec imediat înapoi, la Bucureşti sau dacă îmi vor 
zice că nu mă primesc la ei decât cu unele condiţii şi eu nu le 
voi accepta, se poate să vin la tine pentru o zi sau două. 

Bineînţeles aceasta dacă va fi posibil, fără ca prin 
venirea mea să le aduc supărare alor tăi. Căci dacă vor spune 
ai mei că nu mă vor lăsa în pace dacă vin la tine, atunci nu 
voi sta nici la voi, ci voi pleca de unde am venit. 

In orice caz, dacă lucrurile se vor aranja altfel, eu n-am 
să mai fac prostia de la Crăciun, adică să stau închis în casă 
ci, dimpotrivă, voi ieşi în oraş şi cred că voi putea veni şi pe 
la tine, de bună seamă fără să ştie ai mei si cu condiţia ca tu 
să mă primeşti. 

Oricum, să sperăm că va fi altfel şi, poate, mai bine 
decât ne închipuim noi acum. Căci până acum a fost mai rău 
decât ne închipuiserăm... 



285 Scrisese scrisoarea către părinţii lui dar nu o trimisese. 



199 



Eu îmi zic mereu: până la urmă voi învinge toate 
greutăţile şi voi rezista chiar dacă va fi să pier [în condiţii 
vitrege] . 

Eu pot pieri... dar credinţa mea nu piere. 

Dacă aici, pe pământ, mă voi chinui şi, pe lângă mine, 
şi tu, cel puţin dincolo, în altă lume, să fim fericiţii 

Nu te mai visasem de mult... 

Şi azi-noapte am visat că murisem şi că trebuia să merg 
să dau socoteală [lui Dumnezeu] pentru ce am făcut în viaţa 
asta. 

Atunci mi-am spus în gând: „am iubit-o şi Dumnezeu 
va înţelege [acest lucru]". Şi atunci te-am văzut pe tine! 

Erai frumoasă, îmbrăcată în culori de primăvară, şi 
ochii tăi verzi se făceau albaştri şi mă priveau ţintă. 

Nu îmi puteam desprinde privirea de tine. 

Apoi am mers unul alături de altul şi la un moment dat 
ai voit să te desparţi de mine dar eu te-am ţinut strâns. 

Şi în acea clipă am văzut care era motivul pentru care 
doreai să te desparţi de mine... 

In dreapta noastră era un câmp verde... unde erau mai 
multe nimfe. Nimfele sunt zânele de pe marginea apelor. 

Tu credeai că eu privesc la ele... şi atunci ai voit să mă 
laşi singur. Dar eu te-am reţinut si m-am uitat adânc în ochii 

5 C> 5 5 

tăi... Erau atât de frumoşi încât n-am mai privit la nimfele 
acelea, deşi erau foarte frumoase şi se jucau goale. 

In timpul acesta ne-am apropiat de apă. 

Erau două punţi. 

Ţie îţi era frică să treci pe ele. 

Eu te-am încurajat. 

Te-am ţinut de umeri si amândoi am trecut dincolo. 

5 5 

Dincolo de apă... şi pe lângă ea... se făcea un drum... Am 
pornit pe el... dar în faţa noastră s-a făcut o ceaţă albă şi 
luminoasă, care se apropia [de noi]. 

Am mers pe marginea râului... şi am dat de o pădure şi 
un câmp verde. Eu atunci ţi-am spus: „Tu ştii că acesta e un 
basml Noi am murit. ..si acum trăim în basmV\ 

5 

Asa s-a sfârşit visul! 

5 5 

Spui că ai mei ştiu totul în ceea ce te priveşte. 

Cred că de la alde Miron au aflat, din scrisoarea pe care 
am primit-o, pe când eu eram la Hunedoara. Pentru că am 
găsit acea scrisoare desfăcută [atunci când m-am întors]. 



200 



între timp Miron a scris şi el o scrisoare la Turnu 
[Măgurele] 286 . Nici Marioarei nu i-a spus ce a scris... 

Dar după cele pe care le scrie Baba Petra, eu deduc că 
el vrea să arunce vina pe mine, pentru faptul că am plecat de 
la ei. 

Eu, care mă ştiu curat, nici n-am vrut să le scriu celor 
de acasă. De fapt nu am de ce să mă dezvinovăţesc în faţa 
nimănui, căci n-am greşit cu nimic. De aceea tac. 

Şi mai întâi [de toate] nu ştiu ce le-aş scrie 287 . 

Că am nevoie de bani? Parcă ei nu ştiu [acest lucru]! 
Ce vor [de la mine, de fapt]? 

Poate vor să spună mâine-poimâine că tot ei m-au 
ajutat [în aceste zile, cât eu m-am împrumutat pe la prieteni] 
sau poate cred că mă vor face să cedez cumva, fiindcă sunt la 
nevoie. 

E foarte urât din partea lor dacă se gândesc la aşa ceva. 
Se însală. 

Uite că am uitat ceva. Tot din vis... 

Prin pădurea aceea... tot împreună, am ajuns la nişte 
case. Un copil mic se ţinea după noi. Am observat că era o 
fetită de vreo doi anişori, care semăna cu tine. 

Atunci am luat-o în braţe si ti-am zis tie: „Vezi că ne 

5,5 5 11 

iubim atât de mult încât am uitat-ol Ne-am gândit numai la 
noi...". 

Şi mie îmi părea rău [că o uitasem pe copilă]. Am mers 
cu ea, mai departe, în braţe... şi nu ştiu cine spunea: „Ia uită-te 
la Lucică! Are un copil în braţe...". 

Te sărut, 
Lucică. 



286 Adică părinţilor Fericitului Ilie. 

Ce aş mai avea să le scriu... atâta timp cât sunt împotriva mea. 



201 



Scrisoarea nr. 69 (30 martie 1947) 



Destinatar: 

Domnului 

Stan Mocanu, 

Str. Fântânii, 

nr. 28, 

Turnu Măgurele, 

Teleorman 



Expeditor 288 : 
[necompletat] 



Dragi părinţi, 



Vă scriu ca să nu credeţi că port ceva ură pe cineva sau 
că eu sunt cel care îmi fac ambiţia cu cineva. 

Nu ştiu care este adevăratul înţeles al celor scrise de 
mămica. 

Să vin acasăl 

Să vă cer bani dacă am nevoie? 

Bine.. .dar nu ştiţi că eu am făcut. ..şi mai fac încă ceea 
ce voi nu acceptaţii 

Adică nu m-am despărţit şi nici nu am de gând să mă 
despart de aceea pentru care m-aţi îndepărtat de lângă voi. 

Că ţin sau nu la ea, asta. prea puţin vă interesează. 

Ceea ce vă interesează însă [să aflaţi] e că eu nu vreau 
să înşel pe nimeni. 

Nu promit una şi fac alta. 

De aceea nu vă promit nimic. 

De ce mă mai chemaţi atunci? 

Cum să vă [mai] cer bani când nu fac ceea ce îmi 
cereţi? 

Mă îndatorez mai bine pe aici, pe la unul sau altul 
[decât să vă cer vouă bani]... iar dacă până la urmă nu voi 



288 Singura scrisoare către părinţii săi... pe care Fericitul Ilie a integrat-o aici pentru că 
are relaţie directă cu dragostea lui pentru soţia sa. 



202 



reuşi să mă re fac 2 * 9 ... voi muri si eu ca orice om... dar cu 

5 J i 

sufletul împăcat, că am făcut aşa cum am crezut eu că e bine. 

Am să-mi vând în cele din urmă hainele care îmi vor fi 
de prisos, până voi rămâne cu un singur costum... şi dacă va 
vrea Dumnezeu le voi face la loc... 

Iar dacă nu va vrea, voi termina si eu cu viata asta 

~ 5 5 

chinuită, de atâţia ani [în nefericire], şi va fi astfel cu atât mai 
bine pentru toţi. 

Destule necazuri am tras şi eu... dar am adus şi altora 
[înviată]. 

Să cer bani sau sprijin părinţilor meu sau ei, 
Florichii 290 , n-am să fac niciodată. 

Asta ar fi trebuit să o stiti de la sine... că acum am 

5 5 

nevoie de ajutorul cuiva. 

Mi-e cu atât mai bine dacă cineva îmi dă un ajutor. ..dar 
eu nu cer nimic de la nimeni. 

De aceea nu v-am mai scris nicio scrisoare la Turnu, 

9Q 1 

nici la alde matale. ..şi nici ei ...de câtva timp... 

Pentru că mi-aţi scris. ..vă răspund. Dar aproape că nu 
ştiu ce să vă [mai] spun. 

Mi-e aşa de indiferent de tot ce ce se va petrece de 
acum înainte [cu mine] încât nu mai zic nimic ci doar tac şi 
aştept, ca să văd ce îmi va aduce ziua de mâine. 

Şi zilele sunt lungi şi urâte... 

Căci sunt multe [zile] în care nici n-am ce gusta 
măcar... Am doar apă [în casă]... Dar eu nu mă sperii de atâta 
lucru... 

Am trecut prin greutăţi şi mai mari şi am îndurat de 
foame şi zile de-a rândul... în război şi în prizonierat... Şi până 
la urmă tot am ieşit la un capăt... 

Acum, cu siguranţă, voi ieşi la un sfârşit, bun sau 
rău... Eu îl primesc 292 , oricare ar fi [acesta]. 

Şi nu-mi pare rău că în timp ce eu îndur toate mizeriile, 
alţii îsi fac doar ambiţiile... si mănâncă si bea [cu indiferentă 

5 5 t 5 5 L 5 

fată de viata meal. 

5 5 J 

Sigur că lor le convine 293 . 

Mie însă nu-mi arde de astea [acum]. Eu trebuie să-mi 
bat capul cu faptul: cum să fac să termin odată... şi să fiu şi eu 
în rândul lumii. ..cu o situaţie şi să nu mai depind de unul sau 



Să îmi fac o casă a mea... 

Soţiei sale. 
291 Idem. 

~ 92 Eu accept ceea ce va dori să facă Dumnezeu cu noi. 
293 Toate fiind cu adresă la părinţii lui. 



203 



altul.. .care se bucură, poate, când mă văd la nevoie. ..şi caută 
să mă cumpere cu vorbe sau cu promisiuni. 

Să nu credeţi că dacă eu sunt la nevoie am să-mi 
schimb gândurile! 

Nu! 

Eu nu sunt un trădător sau un om care se schimbă de la 
o zi la alta, când nu mai poate suporta. 

Nu v-am urât niciodată. 

Nu v-am blestemat niciodată. 

Dar nici nu v-am ascultat... E adevărat... 

Acum trebuie să îmi iau plata şi n-am de ce să am vreo 
pretenţie. 

Nu mă plâng la nimeni de nimic. ..chiar dacă viaţa mea 
ar fi să mă chinuiesc asa ani de-a rândul. 

Fiindcă nu veţi avea timp să-mi răspundeţi la această 
scrisoare, [să ştiţi] că eu poate voi veni [la Turnu Măgurele], 
dacă trenurile nu se vor scumpi 294 ... după cum se aude. 

Nu de altceva vin, dar ca să hotărâţi odată pentru 
totdeauna [ce vreţi].. .şi dacă nu ne vom înţelege... cel puţin să 
ne vedem [fiecare] de treabă. 

Cu tăticu nu am discutat niciodată până acum acest 
lucru.. .şi aş vrea să stăm de vorbă.. .ca să văd ce are [el] de 
spus... şi să vadă şi ce am eu de spus [în privinţa căsătoriei 
mele]. 

Apoi vom vedea ce e de făcut. 

Să dea Dumnezeu să fie bine! Deşi nu mai am nicio 
speranţă că lucrurile acestea se vor împăca... 

Nu înţeleg însă de ce atâta ură... şi de ce mămica 
ascultă la atâtea minciuni. ..de care nici nu mai vreau să îmi 
amintesc... 

Eu trec peste toate pe care le-am îndurat şi zic că nici 
n-au fost. Şi peste 1 sau peste 20 de ani tot aşa voi face şi 
voi zice. 

Nu voi avea cu nimeni nimic, chiar dacă abia atunci 
veţi constata că totul a fost zadarnic, că toate necazurile şi 
nervii cheltuiţi au fost degeaba şi ar fi fost mai bine să fie 
altfel. 

Dacă voi veni, voi veni seara, ca să nu mă vadă alţii 
cât de slab sunt.. .şi dacă e să plec imediat. ..tot seara să plec. 

Ilie. 



294 Bineînţeles: dacă biletul la tren. ..nu se va scumpi. 



204 



Scrisoarea nr. 70 (23 aprilie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I[lie] Mocanu, 

Str. Biserica 

Sfântul Nicolae, 

nr. 9, 

comuna suburbană 

Dudeşti Cioplea, 

Bucureşti. 



Florica, 



De dimineaţă am fost la Biserică. E o zi frumoasă azi si 
e Sfântul Gheorghe. 

Când m-am sculat azi, mă gândeam şi îmi închipuiam 
ce bine ar fi să putem dormi şi noi împreună. 

Vezi tu ce doresc eu? Si sunt sigur că si tu doreşti în 
acelaşi timp acelaşi lucru. Doresc să putem şi noi să dormim 
împreună şi să fim împreună mai mult timp. 

Să ne măngâiem şi să ne simţim bine. Cel puţin atâta 
lucru dacă am avea după şi între toate necazurile şi grijile. 

Nu ştiu ce să mai zic. 

Nu mai gândesc [la] nimic . 

Când mă uit în viitor si văd si vremurile acestea, care 
devin de nesuportat, îmi vine mai bine să intru în pământ! 

Nu ştiu.. .şi mai bine nu mai gândesc nimici Dumnezeu 
să dezlege cum vrea 296 ! 

Nu ştiu ce vom face... şi totuşi mi-arunc ochii pe 
fereastră si...e o zi asa de frumoasă... si noi am trăit atât de 
puţin viaţa şi ne-am bucurat atât de puţin de libertate - unul 
lângă altul - şi de fericirea de a trăi în doi, de a ne aparţine 



295 Nu mai îmi fac griji. 

29 Dumnezeu să dea dezlegare vremurilor cum doreşte El, dar şi situaţiei noastre. 

Adică: o rezolvare, o liniştire a lucrurilor. 



205 



fără grijă unul altuia, încât ar fi păcat să rămânem [cu 
impresia] sau să credem că numai atât ne-a dăruit dragostea 
si viata. 

Trebuie să sperăm că ni se cuvine mai mult, că odată 
ni se va dărui mai multă fericire decât am avut în anii trecuţi, 
fiindcă ne iubim... 

Şi noi nu avem dreptul să spunem că n-am simţit 
fericirea împreună. Am avut clipe fericite (dacă ne gândim) şi 
vom avea clipe şi mai pline de bucurii în dragostea noastră 
curată. 

Când am plecat sâmbătă, n-am putut trece pe la tine, 
fiindcă tocmai a trebuit să descărcăm nişte vin pe care îl 
cumpăraseră, după cum ştii. 

Să-ţi scriu despre preţurile de aici, e cel mai interesant 
lucru... Pe mine mă ia durerea de cap când văd ce-a ajuns 
[preţul existenţei]. 

Iată: tramvaiele [costă] 5 mii [clasa] a Ii-a şi 8 mii 
clasa I. Cartofii 70 de mii kg. Uleiul 300 de mii 1 litru. 
Untura 6-700 de mii 1 kg. O pâine de o jumătate de kg costă 
de la 100 de mii în sus, căci 1 kg de făină e 200.000 de lei. 

Ca să cumpăr acum ce cumpăram înainte de Paşti cu 
100.000 de lei, îmi trebuie 1 milion. 

închipuieşte-ţi ce poţi face cu 100.000 [de lei]. ..nici 
măcar pâine ca să ai pentru o zi nu poţi cumpăra. 

Când am ajuns în gară, hamalii mi-au cerut unul 
200.000 de lei şi altul 100.000 [doar] ca să ne ducă bagajul 
două sute de metri până la tramvai. 

Dumnezeu cu mila le-a dat... pentru că ne-am căznit noi 
singuri... 

De unde era să le dai atâţia banii 

Abonament la tramvai n-am putut scoate, fiindcă nu 
mai sunt student si nu mai am carnet. Am încercat, dar 
zadarnic. 

Merg, când [pot], pe jos, dar două drumuri tot trebuie 
să le fac cu tramvaiul pe zi, aşa că vezi, 300.000 de lei pe lună 
are să mă coste numai tramvaiul. 

Nu ştiu unde am să ies . 

Moş Stan mi-a dat, în afară de drum, 1 milion [de lei]. 

Dar ce crezi că are să fie [1 milion, când] 400.000 de 
lei i-am dat [numai] ca să-mi achit datoria. 



în sensul: cum am să mă descurc. 



206 



100.000 am dat la cameră [şi] mi-au rămas 5 sute de 
mii, din care o sută s-a dus deja. 

Noroc că mi-am luat alimente de acasă, că aici cu banii 
nu mai faci nimic. 

Nu-ţi mai povestesc, ca să nu te sperii prea rău... 

Ieri, marţi, mi-am scos diploma de licenţă. 

Mâine trebuie să mă duc să-mi scot cartelă, apoi 
trebuie să-mi fac mutaţia la noua locuinţă, unde m-am mutat, 
şi câte toate 298 şi cu seminarul la care nu vreau să lipsesc. 

Un pic de linişte nu poţi avea cu nenorocita asta de 
viaţă, aici, la Bucureşti... grijile şi neajunsurile. ..la. Turnu 
ambiţiile mamă- mii... 

Scrie-mi şi tu acum necazurile tale, cel puţin să ni le 
împărtăşim prin scrisori, că avem destule şi unul şi altul. 

Iată adresa mea: Str. Biserica Sf. Nicolae, nr. 9, 
comuna suburbană Dudeşti Cioplea, Bucureşti. 



Lucică. 



P[ost] s[criptum]: Sau, dacă vii tu: [iei] de la gară 
tramvaiul 26 până la a doua staţie de la capăt, apoi tramvaiul 
18 spre Dudeşti Cioplea până la Troiţă (staţia). 

Acolo e strada Sf. Nicolae, pe dreapta, la nr. 9. 



în sensul: sunt multe cele pe care trebuie să le fac. 



207 



Scrisoarea nr. 71 (27-28 aprilie 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I[lie] Mocanu, 

Str. Biserica 

Sfântul Nicolae, 

nr. 9, 

comuna suburbană 

Dudeşti Cioplea, 

Bucureşti. 



Florica, Blue eyes, soţie dragă, 



Astă seară, duminică, am fost mai liber. Mi-am pregătit 
unele lucruri pentru săptămâna ce vine, în care cred că voi 
avea mai multe de făcut. 

Am dormit după amiază şi acum nu mai îmi vine somn, 
toţi de prin curtea în care stau au amorţit şi este linişte, 
frumos şi lună afară. 

E noapte... poate peste ora 10: nu am ceas şi nu ştiu 
[sigur ce oră e]. 

De aceea dimineaţa când se luminează mă scol si eu, 
desi, câteodată, nu am treabă as a devreme, dar as a m-am 

, 7 7 , 7 , 

obişnuit. 

Ţi-aş scrie despre toate cele ce fac din zori şi până în 
seară, dar nu ştiu dacă te interesează aş cum m-ar interesa pe 
mine despre tine lucrurile acestea. 

Poate ne vom scrie mai rar. vezi tu, si această bucurie 
ne-o sfarmă vremile şi oamenii. 

O recomandată costă atâţia bani, de care nu pot 
dispune nici eu [şi] nici tu, iar o scrisoare simplă, după ce că 
nu e nici ea mai ieftină (16 mii [de lei]), mai bine n-o trimit, 
fiindcă ajunge prea târziu sau poate deloc. 



208 



Am o scrisoare de săptămâna trecută, din ziua de 
Sfântul Gheorghe, pe care am voit s-o dau prin maşină 299 , dar 
n-am cunoscut pe nimeni. 

Şi apoi m-am gândit: pot avea încredere în oricine? 
Aşa că tot prin poştă rămâne să-ţi scriu, oricât de scump ar fi. 

Pe aici sunt nişte preţuri care întrec de 5-6 ori pe cele 
pe care le ştiam la Turnu [Măgurele], atunci când am plecat. 

Spre exemplu, 1 kg de făină a ajuns 350 de mii [de lei]. 

Dar nu vreau să te mai plictisesc cu lucrurile astea: ai şi 
tu destule necazuri şi plictiseli acolo. 

Aş vrea să te bucur puţin. Dar cum? De câte ori mă 
gândesc acum la tine, mi-e imposibil să nu-mi amintesc şi de 
copilul pe care îl porţi în trupul tău, pe care îl creşti şi îl 
hrăneşti cu sufletul şi sângele tău. Şi care este o parte şi din 
mine. 

Mă întreb atunci cât mă iubeşti! 

Şi, vezi tu, iubirea ta arătată faţă de altul, [oricât] de 
puţin, m-ar supăra. Dar faţă de copilul tău nu mă supără, ci 
dimpotrivă, mă întăreşte. Mă face să cred că pe mine mă 
iubeşti în el, aşa cum şi eu, dacă îi voi arăta simpatie şi 
dragoste, va fi totul făcut pentru tine. 

Căci iubind pe cel pe care-1 vei face tu, [în el] pe tine te 
iubesc. 

Dacă vei avea posibilitatea să vii la Bucureşti, vino 
oricând, eu te aştept, deşi nu te pot chema încă. 

[Vino] să putem dormi şi noi cu buzele lipite unul de 
trupul altuia, adunându-ne cu mâinile şi cu trupul tot, unul de 
la altul [şi să ne trăim în linişte] dragostea pe care n-am trăit- 
o decât în fugă. 

E cald afară şi în casă. Am putea face orice. 

Ne-am putea plimba seara visând, ne-am putea juca 
unul cu altul cum încă nu ne-am jucat. 

Câte nebunii şi lucruri ce nu ni le-am spus mai avem 
încă să ni le spunem ! 

Amândoi singuri ziua sau seara, să te privesc 
îmbrăcată, cum îţi stă cu una sau cu alta, să privesc cum te 
dezbraci sau cum stai cu un picior sau un sân dezgolit... 

Sunt plăceri ce mă atrag. 

Să te văd, să te pipăi liber şi din toate părţile: sunt 
atâtea bucurii pe care trebuie să le trăim încă, [pentru ca] să 
ne saturăm si noi odată! 



~ 9 Adică, să-ţi parvină prin cineva care merge cu maşina la Turnu Măgurele şi ar 
putea să-ţi aducă şi scrisoarea. 



209 



Aş vrea să-mi plimb ochii şi fruntea peste trupul tău 
gol şi fraged, să adorm între sânii tăi ce s-au făcut mari şi 
sunt dulci şi calzi, să adorm cu buzele între picioarele tale 
fierbinţi, să simt părul meu cum se amestecă cu al tău şi să te 
aud cum sufli dorind.. .că nu mai poţi aştepta şi vrei... 

Ştii ce, odată când vom fi singuri, goi, ne vom chinui şi 
nu vom trece la act decât după ce ne vom fi epuizat de tot în 
sărutări. 

Eu când sunt mai supărat ştii ce fac? Mă gândesc la 
tine şi caut în gând să te am. Aşa îmi uit de unele necazuri. 

Iată, îţi scriu aceste ultime cuvinte la poştă şi aproape 
nu îndrăznesc să-ţi mai spun să-mi scrii, căci atât de mult a 
ajuns să coste o [scrisoare] recomandată. 

Poate tu ai vesti mai bune. 

Eu ceea ce pot să-ţi spun este că preţurile aici, se 
măresc pe zi ce trece şi că trebuie să vă aşteptaţi şi acolo la 
acelaşi lucru. 

De aceea, dacă ai voştri vor, să se aprovizioneze încă 
de acum, pentru că mai târziu va fi greu. 

Cu drag, 
Lucică. 



210 



Scrisoarea nr. 72 (11 mai 1947) 



Destinatar: 

D-nei Florica Ivan, 

str. Griviţei, nr. 67, 

Turnu Măgurele, 

jud. Teleorman. 

Expeditor: 

I[lie] Mocanu, 

Str. Biserica 

Sfântul Nicolae, 

nr. 9, 

comuna suburbană 

Dudeşti Cioplea, 

Bucureşti. 



Florica, 



N-am primit nicio veste de la tine şi nici nu te-am visat 
de câtva timp. Aşa că nici nu pot să-mi închipui ce mai faci. 

Săptămâna aceasta au plecat şi Gena şi, în altă zi, şi 
Miron, pe la Turnu [Măgurele]. Nu s-au întors încă... ca să 
văd ce vesti aduc de la ai mei. 

în afară de aceasta eu ţi-am mai trimis o scrisoare, pe 
care cred că ai primit-o. 

Săptămâna ce vine sau cel mai târziu până pe data de 
20 mai [1047] voi termina cu seminarul. Scap de o grijă dar, 
[încă] de pe acum, mă întreb ce voi face [mai departe]. 

Nu ştiu încotro s-o iau şi s-o apuc, dacă nu-mi voi face 
un rost într-un fel sau într-altul. 

Ţi-am scris destul de rar dar am fost şi foarte ocupat în 
ultima vreme. Şi, în al doilea rând, costă atât de mult o 
scrisoare... iar fondurile mele sunt cam mici. 

M-am gândit să-ţi trimit prin maşină câte-o scrisoare. 
Am fost în vreo două rânduri la [autogara] dar nu am 
cunoscut pe nimeni. 

Am o scrisoare pe care nu am mai trimis-o, fiindcă am 
tot amânat [trimiterea ei] zi după zi. 



211 



Tu cred că înţelegi situaţia [în care mă aflu]. 

Ceva interesant [însă s-a petrecut]. Am primit o 
ilustrată de la Ovid*. Ne urează fericire şi înţelegere... şi este 
adresată la amândoi. 

Lui îi scrisese Costică despre mine că m-am căsătorit. 
Iar el n-a uitat de Paşti şi şi-a adus aminte [de mine] . 

M-am gândit imediat la visul tău din zilele de Paşti. 
Probabil când ne-a scris el... 

I-am scris o scrisoare în care i-am povestit şi visul... şi 
multe altele. Mai ales m-am scuzat că nu i-am scris niciodată, 
deşi el mereu întreabă de mine, că ce am de nu-i răspund. 

Si ce crezi? Tin si acum scrisoarea la mine, căci nu am 

5 5 5 1 

bani [să i-o trimit]. Costă extrem de mult o scrisoare pentru 
străinătate... si nu ştiu ce să fac. 

5 5 J 

îmi pare atât de rău [că nu îi pot trimite scrisoarea] . 

Azi noapte l-am visat. Cine ştie ce-o mai fi şi cu el? 

Tu ce mai faci? Ai tăi cum se mai împacă cu tine? Tuşa 
ce mai zice? 

Trece timpul şi încă n-am rezolvat în niciun fel situaţia 
noastră. Cred că o să înceapă să mă învinuiască pe mine... Dar 
ce putem face? 

Eu cel puţin Ii mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns 
să termin şcolile. ..si că trăiesc cum trăiesc. Destul de rău[, 
desigur,]... însă să ne gândim bine: nu ar fi putut să fie şi mai 
răul 

Dacă ai tăi nu te- ar fi înţeles, dacă eu, de bine de rău, 
nu izbuteam să îmi termin studiile, nu ar fi fost şi mai trişti 

Eu cred că partea cea mai grea a trecut. De acum vor 
veni si zile mai bune... 

5 

Voi avea timpul să mă interesez de aici înainte şi 
pentru căminul nostru. 

Oricum: voi fi liber şi voi face orice [voi dori]. 

Mă voi apuca de orice meserie [voi putea] şi sper că 
voi izbuti să trăim si noi cum trăieşte si cealaltă lume. 

5 5 t 

Toate bucuriile noastre au venit aşa de târziu... şi poate 
nici nu-ţi mai trece prin minte să te mai gândeşti şi la 
fericirea de a ne simţi alături. 

Ce vrei să facem, dacă asta e viaţa noastrăl 

Când vom avea răgaz şi linişte şi pace de la ceilalţi, 
vom începe iarăşi să ne iubim. 

Am impresia că din cauza atâtor necazuri am uitat să 
ne mai gândim ia. frumuseţile şi plăcerile dragostei. 



212 



Dar nu avem dreptul [să o uităm\\ Oricâte necazuri 
[am avea], cel puţin dragostea să ne rămână întreagă... şi să 
ne simţim bine şi fericiţi atunci când vom începe să trăim ca 
altădată si s-o dorim ca întotdeauna. 

5 

Ţi-aduci aminte pacea [din inima noastră]... şi serile 
[acela] când ne pierdeam [unul în ochii celuilalt] privindu-ne 
şi vorbind? Când am fi stat o veşnicie numai aşa, ca să fim 
împreună! 

Mie mi-e dor de clipele acelea... şi aş vrea [ca ele] să 
revină [în viaţa noastră]. 

Fii si tu tare, ca să fiu si eu! 

9 7 5 

Trebuie să avem puterea să uităm toate necazurile din 
ultima vreme, ca să putem gândi din nou la iubirea care ne va 
da viaţă. Care ne va da tinereţea veşnică, pe care trebuie s-o 
trăim. 

Noi, fiindcă suntem împreună, şi nimic şi nimeni nu ne 
va desparte. 

Nu eşti tu zâna din visele mele? 

5 

Pe cine am dorit-o eu mai mult? Pe cine am vrut-o eu 
de nevastă! 

Pe tine ! 

Acum, când eşti a mea, când creşte în tine făptura 
dragostei în chipul unui copil, de ce să fim trişti! 

Vom îmbătrâni mâine-poimâine...şi atunci vom zice, cu 
amărăciune poate: „Trebuia să ne iubim mai mult în tinereţe 
si să nu fi luat în seamă la necazuri si la vorbele celorlalţi". 

5 5 5 

Ca mâine se va apropia sfârşitul... şi când vom 
muri... nu va rămâne decât dragostea [noastră]. 

Şi ar fi bine să avem cât mai multă [dragoste] adunată 
atunci. 

Lucică. 



213 



Ultima scrisoare (17 februarie 2004) 300 



Marţi, 9 decembrie 2003, ora 19. 10 [minute], perdeaua 
grea a morţii s-a lăsat pe sufletul meu, când mi-a fost luată 
iubita mea, Florica. 

Blue Eyes, mireasa vieţii mele, bucuria vieţii mele... [a 
plecat] şi m-a lăsat fără suflet 301 , fără nădejde... 

Mai am doar speranţa că ne vom întâlni în ceruri sau, 
cel mai târziu, la învierea din morţi [a tuturor]. 

Mi-a rămas [doar] plânsul şi suspinul până la moartea 
mea. 

Bucuria vieţii mele si liniştea mea era ea.. .Si acum 

5 5» 5 

totul s-a pierdut în moarte. Sper să fie acolo, în ceruri. 

Trăiesc durere nesfârşită, infinită... care nu se va 
vindeca oricât mai am de trăit . 

Aştept cu bucurie moartea, care să mă unească veşnic 
[cu ea] . 

Viata mea era ea si viata ei eram eu. 

5 5 5 

Am fost un singur trup şi un singur suflet. ..şi aşa sper 
să rămânem veşnic! 

5 

Voi veni, Blue eyes! 

Lucică. 



Scrisă la bătrâneţe, după adormirea doamnei Florica, ca împlinire desăvârşită a 
dragostei lor care nu se termină niciodată. 

Ultima scrisoare, pentru cea pe care a prohodit-o, până la sfârşitul vieţii sale, cu multe 
rugăciuni... şi lacrimi de dragoste... 
Scrisoarea e scrisă cu mâna lui Green, după dictare... 

301 Fără bucuria sufletului meu. 

302 Şi aşa s-au petrecut lucrurile ! 



214 



Trei scrisori către un confident 



Domnul Radu Rotam din Craiova este unul dintre 
puţinii confidenţi ai Fericitului Ilie căruia el i-a şi scris, a 
purtat o corespondenţă cu el. 

Acesta 1-a cunoscut spre finalul vieţii sale, ca şi mine, 
şi l-a vizitat periodic. 

Nu ne-am întâlnit niciodată în timpul vieţii sale dar ne- 
am scris în vara lui 1999. 

Insă Fericitul Ilie, din când în când, îmi dădea detalii 
despre el şi despre momentele când îl vizita. Probabil făcea 
acelaşi lucru si în ceea ce mă priveşte. ..când îl vizita Radu si 

5 5 ±5 5 

familia acestuia. 

Am fost împreună la înmormântarea Fericitului Ilie, 
alături de alţi doi tineri de la Turnu Măgurele, cu care acesta 
avea discuţii teologice. 

Şi când i-am cerut corespondenţa Fericitului Ilie faţă 
de el, Radu Rotam mi-a oferit trei scrisori xeroxate... fără să 
îmi dea detalii despre numărul total al scrisorilor schimbate 
între ei. 

Ca si ultima scrisoare către soţia sa... si următoarele trei 

5 5 5 

scrisori sunt scrise de Green la dictarea Fericitului 
Ilie... pentru că boala parkinson l-a făcut, în ultima parte a 
vieţii sale, impracticabil în domeniul scrisului. 



303 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Boala_Parkinson. 



215 



Prima scrisoare [14 iunie 1997] 



Destinatar: 

Radu Rotam, 

Str. Colţunaş, 

nr. 11, 

Craiova, 

Jud. Dolj, 

cod 1 100. 

Expeditor: 

Ilie Mocanu, 

Str. Griviţei, 

nr. 93, 

Turnu Măgurele, 

Jud. Teleorman, 

cod 0750. 



Dragă Radule, 



Am primit scrisoarea ta, care m-a bucurat, pentru că 
văd că n-ai uitat de mine. Dar, în acelaşi timp, m-a întristat şi 
m-a pus pe gânduri cu cele ce îmi scrii în legătură cu starea 
ta sufletească. 

Credeam că te vor fortifica sufleteşte condiţiile din 
viata de militar 304 . 

r 

Eu îmi permit să îţi spun următoarele [lucruri]: 
gândurile murdare care te bântuie sunt determinate de 
atacurile subtile ale forţelor negative 305 , care, pe măsură ce te 
rogi şi duci o viaţă de abstinenţă şi curată, vor să te 
asuprească şi să te devieze de pe calea cea bună. 

Lupta cea mai eficientă este rugăciunea şi, în special, 
rugăciunea isihastă, care se poate spune în orice împrejurări 
si condiţii. 



304 Pe atunci Radu Rotaru îşi satisfăcea stagiul militar obligatoriu. 

305 Ale demonilor. 



216 



Când asuprirea e prea mare, e bine să întrerupi chiar 
rugăciunea şi, cu gândul la Dumnezeu, să rabzi totul în 
speranţa că Dumnezeu te va ajuta. 

însuşi Mântuitorul a suferit [atacuri din partea 
demonilor] în timpul patimilor [Sale] şi apoi [chiar] 
răstignirea [Sa s-a făcut datorită instigărilor venite] din 
partea forţelor negative. 

Le-a suportat şi a înviat. 

Iti doresc si tie, în urma suferinţelor morale, o înviere 
grabnică şi o putere de rezistenţă pe măsură ce eşti mai mult 
încercat 306 . 

Acesta e semnul biruitorilor în numele lui Hristos. 

După cum vezi, nu este scrisul meu, căci eu nu mai pot 
să scriu... şi am rugat-o pe Green să facă lucrul acesta. 

La revedere, şi sper că în viitor te vei simţi din ce în ce 
mai bine, pentru că ai un suflet curat şi mare. 

De aceea, încercările îţi vin pe măsură. 

Dumnezeu încearcă pe cei buni şi nu le dă încercări 
mai mari decât le pot suporta. 

Bucură-te că eşti încercat si multumeste-I lui 
Dumnezeu că te încearcă şi nu te lasă să fii pasiv, ci [îţi dă] să 
ai o credinţă activă ! 

Cu drag, 
Ilie Mocanu. 



306 Ispitit de către demoni. 



217 



A doua scrisoare [11 august 1997] 



Destinatar: 

Radu Rotam, 

Str. Colţunaş, 

nr. 11, 

Craiova, 

Jud. Dolj, 

cod 1 100. 



Expeditor: 

Ilie Mocanu, 

Str. Griviţei, 

nr. 93, 

Turnu Măgurele, 

Jud. Teleorman, 

cod 0750. 



Dragă Radule, 



Am primit ultima scrisoare, a treia, precum şi pe a 
doua. îţi mulţumesc pentru urările făcute. 

îmi pare bine că ai recitit poeziile , în care ai găsit 
motive de linişte şi [de] înălţare spirituală. 

Din gândurile şi cugetările expuse, îmi dau seama că ai 
înaintat în spiritualitate şi totul este pe linia creştin-ortodoxă. 

Remarc ideile în care vorbeşti despre legătura tainică 
prin cuvânt a lui Dumnezeu cu noi, că altarul este centrul 
lumii, că trebuie mereu să ne hrănim din harul Dumnezeirii 
prin ritualul sfânt [al Bisericii]. 

Duhul lui Dumnezeu te călăuzeşte prin acceptarea 
numai a gândurilor bune, [pentru ca] să înţelegi din ce în ce 
mai bine esenţa creştinismului, [aceea] „că suntem o liturghie 
în miniatură". 

Nu eşti mândru deloc, ci eşti pe drumul cel hun. 

Eu am recitit de curând cartea pe care tu mi-ai oferit-o, 
a Sfântului Simeon Noul Teolog, Cateheze către monahi. 



Se referă la poemele sale mistice. ..pe care i le dăduse lui Radu. 



218 



Am găsit acolo lucruri minunate, în special faptul că 
orice vis sau viziune, chiar cu Sfânta Fecioară şi Iisus pot veni 
de la Satana. Numai semnul Sfintei Cruci visat sau văzut nu 
poate veni de la diavol... 

De aceea, semnul Sfintei Cruci, pe care-1 faci mental 
când spui rugăciunea, este benefic şi salvator. 

Iată, îţi transcriu (pentru că ai vorbit despre cuvântul 
divin, şi de vibraţia, de dragostea şi de lumina pe care le 
transmite acesta), rugăciunea Sfântului Simeon Noul 
Teolog 308 , pe care poţi s-o înveţi şi s-o reciteşti cât mai des 
pentru îndumnezeire. 

Textul ei: 

„Miluieşte-mă, Fiul lui Dumnezeu, şi deschide ochii 
sufletului meu ca să văd Lumina lumii 309 , adică pe Tine, 
Dumnezeule, şi să ajung şi eu fiul zilei dumnezeieşti. 

Nu mă lăsa nevrednic şi fără de dumnezeirea Ta, 
Bunule Doamne. 

Aratâ-Te mie ca să cunosc că Tu mă iubeşti, Doamne, 
fiindcă am păzit dumnezeieştile Tale porunci. 

Trimite şi asupra mea, mult Milostive, Duhul Tău, ca 
să mă înveţe cunoaşterea Ta si să-mi vestească tainele Tale. 

Dumnezeule al tuturor lucrurilor, dogoreşte în mine 
adevărata lumină, o, Doamne bogat în milă, ca să văd slava 
Ta, slavă pe care ai avut-o înainte de facerea lumii la 
Părintele Tău. 

Sălăşluieşte şi în mine, precum ai zis, ca şi eu să ajung 
vrednic să sălăşluiesc în Tine şi să pătrund fără încetare în 
Tine şi să cunosc că Te am în mine, să iei formă în mine, ca 
să pot privi nepriceputa-Ţi frumuseţe, să port în mine chipul 
Tău, Care eşti mai presus de ceruri şi să uit toate lucrurile 
cele văzute. 

Dă-mi şi mie slava pe care Ţi-a dat-o Ţie Părintele 
Tău, Milostive, ca să ajung asemenea Ţie, ca toţi slujitorii 
Tăi, dumnezeu după har, şi să fiu ca Tine fără încetare, acum 
si totdeauna si în veacurile fără sfârşit. Amin!". 



A se vedea teza noastră doctorală: Vederea lui Dumnezeu în teologia Sfântului 
Simeon Noul Teolog [pe care o puteţi downloada de aici: 
http://www.teologiepentruazi.ro/2009/ll/18/vederea-lui-dumnezeu-in-teologia- 
sfantului-simeon-noul-teolog/], care îi este dedicată Fericitului Ilie văzătorul de 
Dumnezeu... pentru că, mai întâi. ..i-a fost promisă... înainte ca el să adoarmă. 
309 Sublinierile din acest text al rugăciunii sunt în scrisoare şi au fost, în mod 
neîndoielnic, indicate domnişoarei Green de către Fericitul Ilie. 



219 



Pornind de la fericirea Fericiţi cei curaţi cu inima, că 
aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt. 5, 8), Iisus a zis: Cel ce 
are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte 
[...] şi Mă voi arăta lui (In. 14, 21). 

Sfântul Simeon [Noul Teolog] zice: Om sunt prin 
natură, dar dumnezeu prin har! 

Prin urmare, e posibil să-L vedem pe Dumnezeu şi e 
sigur că-L putem vedea chiar în această viaţă, nu prin ochiul 
trupesc, ci prin ochiul spiritual al inimii curate. 

în concluzie: prin această transformare la sfârşitul 
veacurilor, care va fi ultima minune din această lume, omul 
va deveni un supraom, adică un om duhovnicesc, iar 
cosmosul va deveni un supracosmos, adică un cer nou şi un 
pământ nou. 

Căci nu numai omul, dar [şi] lumea întreagă, asumată 
în el, e încorporată acestui destin al supremei transformări, 
spune teologul Nichifor Crainic , cât şi Dumitru 
Stăniloae 311 . 

Nu e alt mijloc de a cunoaşte pe Dumnezeu, spune 
Sfântul Simeon, decât prin vederea luminii care emană de la 
El. 

Iti doresc multă sănătate si înaintare în Dumnezeu, 
prin cunoaştere şi trăire [duhovnicească] ! 

P[ost] sfcriptum]: Poate recunoşti că nu e scrisul meu, 
ci al lui Green, la care apelez ca să-mi scrie. Eu nu mai pot să 
scriu. 

Cu dragoste, 
Ilie Mocanu. 



310 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Nichifor_Crainic. 

311 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Dumitru_St%C4%83niloae. 



220 



A treia scrisoare [10 august 1999] 



Destinatar: 

Radu Rotam, 

Str. Colţunaş, 

nr. 11, 

Craiova, 

Jud. Dolj, 

cod 1 100. 



Expeditor: 

Ilie Mocanu, 

Str. Griviţei, 

nr. 93, 

Turnu Măgurele, 

Jud. Teleorman, 

cod 0750. 



Dragă Radule, 



Am vrut să-ţi răspund la ultima scrisoare chiar din 
momentul în care am primit-o, dar am amânat zi de zi. 

întâi îţi mulţumesc pentru felicitarea primită pe 3 
august [1999] când e ziua mea de naştere . 

Mă întreb de unde ai ştiut de acest lucru. 

în al doilea rând, regret accidentul pe care l-ai avut cu 
maşina 313 , dar poate prin el ţi s-a atras atenţia, de [către] Cel 
de Sus, ca să fii mai atent. 

Dar mai presus de toate vreau şi aş fi vrut să discutăm 
despre gândurile şi încercările care îţi vin în timpul 
rugăciunii şi mai ales în timpul rugăciunii inimii. 

Nu trebuie să te întrebi si să te întristezi că vin si de 
unde vin. Aceasta 314 e normal pentru cel care se roagă cu tot 
zelul şi care vrea să progreseze pe calea desăvârşirii. 



Ziua sa de naştere pe stil nou.. .pentru că pe stil vechi s-a născut de ziua Sfântului 
Ilie Tesviteanul. 

313 



auto 

314 



E vorba de un accident făcut cu propria sa maşină, pentru că Radu e conducător 

o. 

Lupta cu gândurile e normală în cadrul rugăciunii isihaste. 



221 



TIC 

Tuturor li se întâmplă aşa şi, cu cât sunt mai multe , 
[pe atât] Dumnezeu le îngăduie. Pentru că numai aşa se poate 
ajunge cât mai sus şi [se pot] birui forţele întunericului. 

Deci nu te întrista şi nici [nu] deznădăjdui şi bucură-te 
că Dumnezeu îţi oferă această luptă cu forţele negative şi [cu] 
întunericul. Căci numai aşa poţi să te întăreşti [în viaţa 
duhovnicească] si, în cele din urmă, forţele negative vor 
ceda 316 . 

Spiritul cel rău 317 luptă pe toate căile să te înfrângă şi 
să te îndepărteze de la rugăciune. 

Rugăciunea lui Iisus, isihastă, este ceea ce, în [mod] 
special, duhului celui rău nu-i convine. 

In trecut, asta am încercat si eu si încearcă toţi... dar 
biruinţa si lumina vor veni! 

Vei birui cu siguranţă şi atunci vei fi de neînvins. 

Ti-as recomanda cartea Mărturii din viata monahală, 

5 5 t 7 

voi. II , a lui Gheron Iosif . Primul volum mi l-ai dat mie. 

Tipografia FED, Calea Rahovei 147, sector 5, 
Bucureşti, tel. 335.93.18, fax 337.33.77. 

Doresc multă sănătate la întreaga familie, Teodorei 320 , 
lui Carmen , mamei si bunicii tale. 

~ 5 

Tatălui tău îi doresc multă înţelegere pentru greşeala ta 
şi eu aş îndrăzni să-1 rog să nu se supere prea tare pentru 
accidentul pe care l-ai avut, pentru că e bine că ai scăpat 
sănătos. 



Cu multă dragoste, 
Ilie Mocanu. 



315 încercările, ispitirile, grijile şi necazurile noastre. 
In faţa eforturile tale de înduhovnicire personală. 

317 Demonul. 

318 E vorba de ediţia în două volume, în limba română, apărută la Editura Bizantină, în 
Bucureşti, în anul 1996. 

31 A se vedea: http://ro.orthodoxwiki.org/Iosif_Isihastul. 

320 Fiica lui Radu. 

321 Soţia acestuia. 



Cuprins 



I. Corespondenţa îndrăgostirii unui Sfânt [2-3] 



Cartea poştală nr. 1 (5 iulie 1944) [4] 
Scrisoarea nr. 3 (20 august 1944) [5-6] 
Scrisoarea nr. 4 (25 august 1944) [7-8] 
Scrisoarea nr. 5 (29 august 1944) [9-11] 
Scrisoarea nr. 6 (30 august 1944) [12-14] 



Scrisoarea nr. 7 ( 



Scrisoarea nr. 8 (27 septembrie 1944) [18-19] 



Scrisoarea nr. 9 
[20-22] 

Scrisoarea nr. 10 
Scrisoarea nr. 11 
Scrisoarea nr. 12 
Scrisoarea nr. 13 
Scrisoarea nr. 14 
Scrisoarea nr. 15 
Scrisoarea nr. 16 
Scrisoarea nr. 17 
Scrisoarea nr. 18 
Scrisoarea nr. 19 
Scrisoarea nr. 20 
Scrisoarea nr. 2 1 
Scrisoarea nr. 22 
Scrisoarea nr. 23 
Scrisoarea nr. 24 
Scrisoarea nr. 25 
Scrisoarea nr. 26 
Scrisoarea nr. 27 
Scrisoarea nr. 28 
Scrisoarea nr. 29 
Scrisoarea nr. 30 
Scrisoarea nr. 3 1 
Scrisoarea nr. 32 
Scrisoarea nr. 33 
Scrisoarea nr. 34 
Scrisoarea nr. 35 
Scrisoarea nr. 36 
Scrisoarea nr. 37 
Scrisoarea nr. 38 



7 septembrie 1944) [15-17] 



27 septembrie-9 octombrie 1944) 

29 septembrie 1944) [23-25] 

30 septembrie 1944) [26-27] 

6 ianuarie 1945) [28-29] 
11 iulie 1945) [30-32] 
14 iulie 1945) [33-35] 

30 iulie 1945) [36-37] 
4 august 1945) [38-40] 
14 august 1945) [41-42] 
24 august 1945) [43-46] 

20 septembrie 1945) [47-50] 
24 octombrie 1945) [51-53] 

7 şi 14 decembrie 1945) [54-58] 

17 decembrie 1945) [59-62] 

24 decembrie 1945) [63-65] 

28 decembrie 1945) [66-68] 

31 decembrie 1945) [69-71] 

21 ianuarie 1946) [72-74] 
3 februarie 1946) [75-78] 
11 februarie 1946) [79-81] 
11 februarie 1946) [82-84] 

18 februarie 1946) [85-86] 

25 februarie 1946) [87-89] 

1 martie 1946) [90-91] 
3 martie 1946) [92-93] 
11 martie 1946) [94-95] 
13 martie 1946) [96-98] 

2 mai 1946) [99-102] 
13 mai 1946) [103-105] 
20 mai 1946) [106-108] 



Scrisoarea nr. 39 
Scrisoarea nr. 40 
Scrisoarea nr. 41 
Scrisoarea nr. 42 
Scrisoarea nr. 43 
Scrisoarea nr. 44 
Scrisoarea nr. 45 
Scrisoarea nr. 46 
Scrisoarea nr. 47 
Scrisoarea nr. 48 
Scrisoarea nr. 49 
Scrisoarea nr. 50 
Scrisoarea nr. 5 1 
Scrisoarea nr. 52 
Scrisoarea nr. 53 
Scrisoarea nr. 54 
Scrisoarea nr. 55 
Scrisoarea nr. 56 
Scrisoarea nr. 57 
Scrisoarea nr. 58 
163] 

Scrisoarea nr. 59 
Scrisoarea nr. 60 
Scrisoarea nr. 61 
Scrisoarea nr. 62 
Scrisoarea nr. 63 
Scrisoarea nr. 64 
Scrisoarea nr. 65 
Scrisoarea nr. 66 
Scrisoarea nr. 67 
Scrisoarea nr. 68 
Scrisoarea nr. 69 
Scrisoarea nr. 70 
Scrisoarea nr. 71 
Scrisoarea nr. 72 
Ultima scrisoare 



II. Trei scrisori că 

Prima scrisoare [ 
A doua scrisoare 
A treia scrisoare 



27 mai 1946) [109-111] 
1 iulie 1946) [112-113] 

4 iunie 1946) [114-115] 

17 iunie 1946) [116-117] 
23 iunie 1946) [118-119] 
23 iunie 1946) [120-121] 
19-20 iulie 1946) [122-124] 

26 septembrie 1946) [125-126] 
29 septembrie 1946) [127-129] 

1 octombrie 1946) [130-132] 
4-7 octombrie 1946) [133-135] 
20 octombrie 1946) [136-138] 
11 noiembrie 1946) [139-141] 

16 noiembrie 1946) [142-144] 
23 noiembrie 1946) [145-147] 
25 noiembrie 1946) [148-150] 

29 noiembrie 1946) [151-153] 

2 decembrie 1946) [154-157] 

5 decembrie 1946) [158-160] 
(10-13 decembrie 1946) [161- 

18 ianuarie 1947) [164-166] 

27 ianuarie 1947) [167-169] 

3 februarie 1947) [170-175] 
7 februarie 1947) [176-178] 
14 februarie 1947) [179-181] 

17 februarie 1947) [182-184] 
21-24 februarie 1947) [185-187] 
7 martie 1947) [188-190] 
10-14 martie 1947) [191-194] 

30 martie 1947) [195-200] 
30 martie 1947) [201-203] 
23 aprilie 1947) [204-206] 
27-28 aprilie 1947) [207-209] 
11 mai 1947) [210-212] 
17 februarie 2004) [213] 



re un confident [214] 

4 iunie 1997] [215-216] 
11 august 1997] [217-219] 
10 august 1999] [220-221] 



Teologie pentru azi 



2011 



Ediţia de fată este o ediţie 

5 5 9 

online gratuită 

şi e proprietatea 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 



Ea nu poate fi tipărită 

si comercializată 

fără acordul direct 

al 

Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 




Pr. Dr. Dorin Octavian Picioruş 



Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate